Categorie: APH Cultural

24.III.981 Păltiniş


Sanda dragă,


Sortită să rămână sub semnul depărtării, cum spui tu atât de frumos, dar şi de melancolic pentru mine, prietenia noastră mi-a îngăduit să nu răspund îndată la rîndurile tale, mişcătoate la culme, din decembrie. Nici măcar nu ţi-am mulţumit pentru cartea despre Duiliu Zamfirescu, scrisă cu pietate şi cu subtila pricepere de a ridica un mare destin, local totuşi, la universalitate. Când vom reuşi să pătrundem în cultura lumii altfel decât prin câţiva mari exilaţi, sau prin interpretări generoase, ca a ta?
Nu m-a surprins că am fost în rezonanţă în noiembrie, ca în atâtea alte dăţi, însă nu-mi fac iluzii. În momentul de faţă cer tot mai puţin de la viaţă, şi tot mai mult. Mai puţinul meu ţine de renunţarea la „ceilalţi” şi de resemnarea la gândul că nu pot regăsi nici măca o prezenţă ca a ta. Dar mai multul meu şine de nădejdea că aş putea obţine, în ceasul acesta târziu, un astfel de gând, încât să pot trimite... către fiinţe ca tine - şi către un cititor care nu s-a născut încă. Fie că mă vei citi ori nu, fie că veo vibra pri nu, eu te-am ales.
Iar, într-un fel, îmi spui că ai ales şi tu prietenia mea ca o piatră de încercare pentru ceea ce vrei să faci mai bun în viaţă. (Nu-i aşa că avem înaintea noastră ce e mai bun?) Nu-mi promiţi un roman, „nici filozoafă nu sunt” cum spui tu, ci te consideri o modstă cronicară a experienţei noastre spirituale. Dar dacă spui: experienţa noastră, tunci - fie că e vorba de zvonurile întunecate şi poate adânci omeneşte, dar undeva rău şi frust trimise în lume , cum sunt cele din Răsărit, fie că e vorba de „scoica goală care se cheamă Occident” - atunci ai de pe acum în mână aur. Căci totul este să poţi trece de la eu la noi, sau de la sinele individual la cel lărgit. Că vei scrie un roman, ori un jurnal, ori în sfârşit o meditaţie plină de întrebări, importă nespus mai puţin decât faptul că dai o mărturie, la nivelul de cultură şi pătundere la care o poţi da tu.
Dar îţi mai trebuie ceva: experienţa pozitivului. Cu negativul, numai un Cioran şi un Eugen au putut face lucruri extraordinare. Cu pozitivul pre ageneros şi enciclopedic, Mircea s-a putut pierde în valorificarea, uluitor de erudită, a tot ce a fost manifestare spirituală pe Terra. Cu dublul negativ al lui Soljeniţîn - repudiere a experienţei răsăritene ca şi a celei apusene, pe drept în ambele cazuri - mă întreb undeva va ajunge şi ce va lăsa pentru mâine un creator genial ca el. Dar cineva ca tine - la nivelul tău, fireşte, astfel că trebuie să-ţi cer iertare pentru proiectarea ta abruptă în lumea celor foarte mari - are la îndemână ceva care le lipseşte totuşi lor: pendularea. Mi s-a părut întotdeauna cuceritoare la tine pendularea între două lumi, dubla mărturie pe care o poţi da, mărturia unică sau unificatoare la care poţi ajunge - în cazul că laşi deoparte sentimentul, în ce priveşte o lume, şi resentimentul, în ce o priveşte (pe) cealaltă. Sunteţi în fond toţi supraţi pe Occident. De ce nu mâhniţi? Se întâmplă sau se prepară acolo lucruri fără seamăn în istoria spiritului, poate, şi tot ce-ţi trebuie este să vezi pozitivul ascuns al lumii în care aţi ales să trăiţi.
Ai citit Gödel, Escher, Bach de un american, Hofstädler? Este o carte pe care ar fi trebuit să mi-o recomanzi (şi eventual trimiţi) tu. Se întâmplă ceva, în campusurile universitare de dincolo, şi încep să cred că acolo poposeşte p clipă Spiritul călător al lumii, de care vorbea Hegel. Şi mi-ar plăcea ca Eugen şi mai ales Cioran să vadă cartea aceasta. Chiar dacă pe tine nu te va interesa direct, vei simţi că s-a ajuns acum la analogii şi „izomorfisme” cara arată maturitatea unei culturi şi a unei lumi, aparent decadente.
O asemenea lume şi o asemenea dublă lume, cum este cea de astăzi, se reflectă în tine, după câte îmi dau seama. Dă expresie, sub orice formă, experienţei tale spirituale. Fă-mi darul acesta, dacă spui că-l merit, de a-mi povesti, ca unui om din anul 3000, cum se oglindea lumea în sufletul unei modeste cronicare, cu vreo mie de ani înainte.
Cu marea lui prietenie şi încredere,
Te îmbrăţişează
Dinu

 


„Sun semnul depărtării” - Corespondenţa Constantin Noica - Sanda Stolojan
Ed. Humanitas, 2006

Back To Top