Categorie: APH Cultural

Începând cu primele apariţii din acest an, suplimentul „Actualitatea Culturală” a publicat, în fiecare ediţie, fragmente din scrierile filosofului Constantin Noica, cel despre care Sorin Lavric apreciează în „Noica şi mişcarea legionară” (ed. Humanitas, 2007) că „şi-a trăit ideologia cu aceeaşi intensitate cu care alţi contemporani de-ai săi şi-au tăit viaţa”. „. Rubrica - în care s-au regăsit texte din „Jurnalul de idei” şi „Jurnalul filosofic”, „Mathesis sau bucuriile simple”, „De caelo”, „Sub semnul depărtării” (corespondenţa Constantin Noica - Sanda Stolojan), „Despre lăutărism”, „Eseuri de duminică”, „Creaţie şi frumos în rostirea românească” şi „Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou” -, ocazionată de împlinirea - în această lună - a 100 de ani de la naştere, s-a constituit în omagiul adus maestrului, fiind totodată prilej de reamintire a operelor semnate de el. 

Continuând această serie, în ediţia viitoarea a „Actualităţii Culturale” se vor regăsi articole dedicate filosofului, dintre care amintesc interviul cu Pr. Constantin St. Dogaru, care l-a cunoscut îndeaproape pe C. Noica. Întâlnirea dintre cei doi (înţeleasă ca întâlnirea tainică dintre teologie şi filosofie) a dat naştere, după mai bine de 20 de ani, volumului intitulat „Constantin Noica în amintirile şi mărturisirile unui preot ortodox” (apărut la editura „Paralela 45”, în colecţia „Sapientia”) şi semnat de Pr. C. St. Dogaru. Pe coperta a IV-a a cărţii, Vasile Andru, coordonatorul colecţiei, scrie: „În 1984, Constantin St. Dogaru, pe atunci preot într-un sătuc din Prahova (Cornu de Jos, Drăgăneşti - n.r.), îl caută pe filosoful de la Păltiniş, urcă muntele şi rămâne o vreme lângă magistrul său, mitul Noica. Tânărul preot are vocaţie autentică de ucenic. Acea ucenicie pătimită frumos, gata de mucenicie.

Îl frecventează pe Noica patru ani, până în decembrie 1987, adică până la moartea marelui om. Între preot şi filosof s-a creat o relaţie specială. Este un pic diferită de relaţia maestru-discipol pe care Noica a avut-o cu tineri literaţi, filosofi sau simpli admiratori. Noica însuşi realizează că i s-a oferit ocazia unei relaţii aparte, propice evaluării întâlnirii filosofiei cu teologia.” Aşadar, volumul (care are ca motto cuvintele Părintelui Galeriu „Constantin Noica este un om mântuit” şi ale lui Nicolae Steinhardt „În afara părinţilor mei, C. Noica e omul care mi-a influenţat cel mai mult viaţa. Mi-a deviat-o, datorită lui m-am născut a doua oară”) nu se încadrează în rândul cărţilor de lectură, ci este un veritabil obiect de studiu, de neocolit pentru înţelegerea şi apropierea de Constantin Noica.

 

Back To Top