Bătrâni şi tineri - Ana Blandiana

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte.

S-a născut în familia unui ţăran care era căsătorit cu fiica unui preot. În 1922, este uns preot şi, în 1926, devine profesor la Universitatea din Chişinău. În perioada interbelică desfăşoară o susţinută activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, şi editează revistele „Cronica” şi „Spicul”. Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului, profesor titular la catedra de Introducere şi Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău , decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti.. Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditaţii, conferinţe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Paul Constantinescu” a oferit recent melomanilor ploieşteni două concerte care au atras un mare număr de spectatori. Primul dintre acestea, dirijat de RADU CIOREI, a avut în program două capodopere ale muzicii romantice: Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms şi Simfonia a VI-a de Antonin Dvorak.

Să nu te pierzi în faţa bogăţiilor vieţii. Să nu te laşi făcut. Să nu crezi că istoria este singura realitate şi să te laşi născut, trăit, asasinat, în consecinţă. Ar trebui să încercăm, odată, o rezistenţă împotriva istoriei, împotriva curgerii, împotriva vieţii joase. Poate că nu e atât vorba de ales între istorie şi adevăr, dar trebuie ales, în orice caz, între istorie şi ordine, între isotrie şi geometrie.

Bătrâni şi tineri - Ana Blandiana

Bătrâni şi tineri,
Toţi stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalţi nu mai,
Şi-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulţeşte. Vai,

Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924 odată cu apariţia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere. Radu Gyr fost membru de seamă al mişcării legionare şi conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. 

Concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii de săptămâna trecută dirijat de RADU CIOREI a avut în program două capodopere ale muzicii romantice: Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms şi Simfonia a VI-a de Antonin Dvorak. 

Aşa cum URSS, uniunea de nezdruncinat a republicilor libere, cum spunea imnul sovietic, a fost creată cândva pentru a aduce fericire omenirii, iată că o nouă Uniune hegemonică e pe punctul să vadă lumina zilei. Precum predecesoarea ei sovietică, ea afişează nobilele principii ale libertăţii, progresului şi drepturilor omului. Şi tot ca străbuna Uniune Sovietică, noua Uniune se foloseşte de aceleaşi argumente specioase pentru a-şi asigura perenitatea şi a discredita din start orice critică.

Este cel mai mare eveniment cinematografic al anului, se desfăşoară în California, este vizionat de sute de milioane de oameni din toată lumea.  Este vorba, după cum probabil deja ştiţi, de decernarea premiilor Oscar. În acest an, evenimentul va avea loc duminică, 22 februarie.  Nu voi fi prezent la eveniment, însă am avut ocazia, săptămâna trecută, să asist la un alt moment, poate la fel de atractiv, dar mai puţin mediatizat: fabricarea oscarurilor. Aceste faimoase premii sunt fabricate la Chicago, motiv pentru care am decis să fac o vizită pentru a vedea pe viu cum iau naştere celebrele statuete.

Mai mult sau mai puţin apropiaţii mei sunt de părere că ar trebui să scriu o carte. Spun că, în afară de faptul că sunt foarte simpatică, pot face ca lucrurile despre care vorbesc să capete viaţă. Ca într-un film. Ei cred că ăsta e un dar, însă nu e aşa; oricine povesteşte ceva poate contura scenarii în mintea celor care ascultă. În primii mei ani de entuziasm literar, credeam ca o proastă că e posibil să cucereşti lumea cu o carte. O carte este, la urma urmei, un grup de foi în care cineva povesteşte lucruri pe care le crede speciale şi demne de împărtăşit. Foarte adevărat. În cărţile astea se spun lucruri adesea importante. De cele mai multe ori nu. Însă e o cale mai subtilă de a stabili contacte, în sensul că legătura o stabileşti cu tine însuţi, cu preţioasa ta fiinţă. Ceea ce nu e puţin.