Săptămâna trecută, suplimentul revistei FORBES a inventariat primii 500 de miliardari ai României. Îmbrăcaţi la cravată, „apăsaţi” sau nu de criză, milionarii români ne privesc zâmbitori, din paginile lucioase, de la înălţimea averilor fabuloase strânse în cei 20 de ani de la Revoluţie. Dincolo de etichete, imperiile financiare trecute în revistă de FORBES s-au clădit pe compromisuri imorale, legături dubioase cu politicieni, conexiuni cu serviciile de informaţii şi, nu în ultimul rând, şiruri de dosare penale. Printre cei 500 de fericiţi ai sorţii se numără şi câţiva prahoveni. Afaceri cu petrol, imobiliare, IT şi turism. Cam astea sunt domeniile în care miliardarii prahoveni au aplicat reţete de succes. APH radiografiază, pe scurt, cercul relaţional şi istoricul penal al câtorva dintre aceştia.
Iustin Paraschiv - avere estimată la 73 de milioane de euro.
Grupul de firme deţinut de familia Paraschiv a folosit ca vârf de lance societate "Ana şi Cornel” din Mizil. Bazele afacerii au constat în distribuţia de produse alimentare (Carmistin), dar mai deţin o fermă de taurine (Pajo Holding), un abator pentru bovine (Ladrisi Grup), ferme de pui, cea mai recent achiziţie fiind Avicarvil. În 2008, a cumpărat fermele falimentare care aparţineau Oltchim, cu un domeniu de 75 de hectare.
Grupul de firme deţine o reţea de 75 de magazine, în majoritatea oraşelor din sudul ţării. Familia Paraschiv gestionează şi investiţii imobiliare: terenuri intravilane în Prahova, Buzău şi Ilfov. Cartierul general al afacerilor este la Mizil, localitate unde familia Paraschiv este proprietara a 100 de hectare de teren agricol. Investiţiile destinate modernizării fermelor sunt evaluate la circa 10 milioane de euro.
Familia Anastasescu - avere evaluată la 38 de milioane de euro
Discreţi, retraşi, nu evită apariţiile în presă. Au devenit vizibili doar în contextul unor "conflicte” locale cu mai marii vremii. Mihai Anastasescu este cercetat de DNA în aşa-numitul dosar „Distileria”, fiind acuzat de procurorii anticorupţie de contrabandă cu alcool şi privatizări frauduloase. În dosar, a fost vehiculat şi numele senatorului PSD Danile Savu, precum şi cele ale foştilor şefi SRI, coloneii (r) Corneliu Păltânea şi Gheorghe Dumitrache.
Averea familiei Anastasescu a fost estimată la 38 de milioane de euro. Mihai şi Stelian Anastasescu, tată şi fiu, au un parteneriat cu Mihai Tufan, în toate afacerile pe care le derulează.
Principala firmă a familiei Anastasescu este Metaleuroest, prin intermediul acesteia deţinând acţiuni la mai multe companii: 84,5% din Elsid Titu, 22,44% din Electrocarbon Slatina (împreună cu un alt prahovean Laurenţiu Dascălu - care are 48,7%), SOCERAM. Neptun Câmpina, Fontec, Forja Neptun, Stok Metal, Dobromin şi Hidrotehnica Galaţi. Analizele FORBES au arătat că afacerile familiei Anastasescu au crescut anul trecut când semnele de criză erau tot mai evidente şi afectau, în principal, tocmai domeniul de business în care activează familia Anastasescu.
Aşa se face că, anul trecut, cifra de afaceri a grupului Anastasescu a fost cu 54% mai mare, fiind evaluată la circa 38 de milioane de euro.
Mihai Tufan - 36-38.000.000 euro
Este partenerul de afaceri al familiei Anastasescu, o relaţie în care a avut de câştigat întotdeauna. "Perla” afacerilor sale este firma Elsid Titu - care în 2008 a înregistrat un profit de nouă ori mai mult decât în anul anterior - cu un profit total de 9,5 milioane de euro şi o cifră de afaceri de 89 de milioane de euro.
Alexandru Rizea, 30 milioane euro
Potrivit FORBES, Alexandru Rizea este genul de om care învaţă mereu şi nu "ţine” ceea ce ştie doar pentru el. Afacerea care i-a adus poziţia din topul Forbes este specializată pe producţie şi distribuţie a mobilei.
Sebastian Ghiţă, locul 204, valoare evaluată de Forbes la 27-30 milioane euro
În ultimii doi ani a tot cumpărat diverse firme din domeniul IT, distribuţie, ajungând la o cifră de afaceri de 139 milioane de euro în 2008. Forbes spune despre acesta că nu-şi va tempera dorinţa de achiziţii şi că grupul Asesoft îşi va extinde portofoliul. Asociat şi partener cu Iulian Stanciu, directorul general al companiei.
În 2005, averea lui Sebastian Ghiţă a fost estimata de revista „Capital” la 30-35 milioane de dolari.
Grupul Asesoft, furnizor de echipamente IT, a ciugulit contracte grase pe vremea PSD.
Nu a renunţat la afacerile cu statul nici acum. Practic, Sebastian Ghiţă, naşul fostului ministru al Economiei, Codruţ Seres câştiga milioane de euro nu numai din contractele cu MEC, dar şi din cele pe care firma sa le-a încheiat cu alte societăţi de stat ori cu administraţia locală prahoveană şi buzoiană. În 2005, când finul lui Ghiţă, Codrut Sereş, a venit în fruntea MEC, grupul Asesoft a încheiat cinci contracte cu ministerul Economiei şi cu societăţile controlate de aceasta.
Valoarea totală a contractelor de care a beneficiat naşul Ghiţă se ridică la aproape 55 de miliarde lei vechi. Adică, 1,6 milioane de euro. Bani publici. Cel mai mare a fost parafat de Asesoft cu Hidroelectrica, de 46 miliarde de lei. Acesta a survenit unui alt contract de anvergură (27 miliarde lei vechi) încheiat in 2004 cu Ministerul Industriilor (actualul minister al Economiei), condus la acea vreme de controversatul Dan Ioan Popescu. Mai nou, numele lui Ghiţă a fost implicat în scandalul „Softul electoral”, declanşat în momentul în care una din firmele grupului Asesoft a obţinut, prin fentarea legii achiziţiilor, contractul de implementare a bazei operative de date a Autorităţii Electorale Permanente.
În urma dezvăluirilor „Evenimentului zilei”, Ghiţă a renunţat la contract. În mediul de afaceri prahovean este notorie relaţia de amiciţie dintre Ghiţă şi baronul PSD al judeţului, Mircea Cosma, precum şi contractele clientelare pe care grupul Asesoft le-a primit pe bandă rulantă de la Primăria Ploieşti în timpul mandatului lui Emil Calotă. Numele lui Sebastian Ghiţă a fost vehiculat în dosarul penal „Tracia” (tranzacţii dubioase cu carburanţi). Un alt dosar penal deschis pe numele lui Sebastian Ghiţă este instrumentat de DNA Prahova, dar cercetările stagnează.
Iulian Stanciu - 15 - 17 milioane de euro, 34 de ani. Este asociatul tradiţional al lui Sebastian Ghiţă în Asesoft Distribution.
Mircea Labă - locul 278, evaluare Forbes: 20 de milioane de euro
Oferă prin firmele sale servicii de consultanţă în resurse umane pentru industria petrolieră. A demonstrat că iniţiativa nu are vârstă, iar la cei 78 de ani ai săi controlează Institutul de Proiectări Instalaţii Petroliere din Ploieşti, preluând astfel de la stat portofoliul de lucrări al acestuia în Orientul Mijlociu. Derulează afaceri în Nigeria, Vietnam şi Irak, intenţionând să se extindă către alte ţări din zona Golfului Persic. Numele lui Mircea Labă a devenit notoriu pe fondul litigiului cu asociatul său Mircea Furtoş, care l-a acuzat pe Labă de înşelătorie şi fraudă.
Cei doi se judecă, miza fiind controlul asupra companiei Petroconsult. Labă dispune de o serie de relaţii la nivel înalt în interiorul Justiţiei prahovene, situaţie reclamată public de Furtoş şi dezvăluită, la momentul respectiv, de săptămânalul de investigaţie prahovean Gazeta de Sud-Est.
Ioan Simion - afaceri în industria petrolieră, evaluat e Forbes la 16-17 milioane euro
Proprietarul firmei Confind se loveşte de toate vicitudinile unei crize care a spulberat multe dintre relaţiile sale consacrate, mai ales în domeniul industriei petrolieră. Măsura sa de criză a presupus înfiinţarea unei divizii de marketing care să compenseze efectele recesiunii prin pătrunderea produselor Confind pe alte pieţe. Ioan Simion a candidat din partea PNL în colegiul Câmpina, pentru un mandat în Camera Deputaţiilor. A ratat, contra-candidatul său fiind PDL-istul Florin Anghel, cu care, dincolo de jocul politic, se afla în relaţii cordiale.
Petrică Uşurelu - 13 - 14 milioane, imobiliare, import-export.
Participă la construcţia unui parc industrial lângă Ploieşti - Ploieşti West Park, în zona Ariceştii Rahtivani. Investiţia totală este de 750 de milioane de euro. Cifră de afaceri în 2008 a fost de 73 de milioane de euro.
Cătălin Vasile - avere de 9 - 12 milioane de euro, 42 de ani, afaceri în distribuţie, transport, construcţii.
Conduce grupul de firme Aquila împreună cu Alin Dociu, cifră de afaceri de 172 milioane euro în 2008, dar profitul obţinut în 2008 a fost în scădere faţă de anul 2007 cu 57%.
Alin Dociu - 11 milioane euro, 41 de ani, transport, distribuţie, construcţii, copropietar al grupului de firme Aquila, deţine o flotă de cuprinde peste 140 de tiruri.
Emanoil Savin - 10 milioane de euro, 52 de ani, afaceri în turism, imobiliare.
Cifra de afaceri în 2008 a fost de aproximativ 900.000 de euro, în scădere cu 100.000 faţă de 2007. În prezent este proprietarul a circa 13 ha teren la Moara Vlăsiei, Berceni, Vidra şi Ploieşti. Deţine hotelul Alexandros, clubul Laguna din Ploieşti plus alte şapte imobile, case şi apartamente, în Buşteni, Ploieşti şi Bucureşti. Intenţionează dezvoltarea a cel puţin trei hoteluri pe Valea Prahovei şi un ansamblu rezidenţial în Ploieşti.
Este primarul staţiunii Buşteni, având un trecut politic de traseist prin patru partide (PSD, PC, PDL şi a intenţionat să se înscrie în PNL, dar s-a răzgândit). A fost implicat în privatizarea controversată a societăţii Automatica din Bucureşti. Fostul portar de fotbal, Emanoil Savin este cunoscut pentru lejeritatea cu care deschide porţile în Poliţie şi Justiţie, dar şi pentru discursul său public de tip Becali.
Nicolae Guţu - 9 milioane euro, 64 de ani, turism, construcţii, imobiliare.
Anul trecut a lichidat afacerea din SUA, deţine Hotelul Bastion din Sinaia unde a investit peste 1,5 milioane euro. În prezent, plăteşte chirie Casei Regale de România. A concesionat şi Gaterul Regal, pe care l-a transformat în restaurant cu specific mexican. Mai deţine 15 ha de vie la Tohani.
Mihai Vasiliu - 6-9 milioane euro, 61 de ani, industrie. Salvat inextremis de o investiţie de un milion de euro într-o linie de fabricaţie modernă, a reuşit în anul 2009, în plină criză, realizarea unor contarcte importante pentru susţinerea firmei. Deţine turnătoria Orion din Câmpina.
Florin Anghel - 6-7 milioane euro, 48 de ani, imobiliare, industrie, construcţii, turism, servicii. Anul 2008 a fost prost pentru Florin Anghel. Pe plan politic, în iunie, a pierdut realegerea pentru un nou mandat de preşedinte la CJ Prahova, dar a fost compensat prin faptul că, în toamnă, a câştigat un fotoliu de deputat din partea PDL. În domeniul afacerilor a resimţit din plin criza. Cifra de afaceri a societăţii FIBEC SA s-a micşorat anul trecut de trei ori, ajungând la 6,6 milioane de euro.
Profiturile de 2 milioane de euro câştigate în 2007 s-au risipit aproape complet un an mai târziu. Tot pe pierdere a mers şi fabrica de structuri metalice FIBEC METAL GLAS, care a avut la finalul anului 2008 o cifră de afaceri la jumătate, deci şase milioane de euro şi un profit care abia a depăşit 100.000 de euro, de 20 de ori mai mic ca în anul precedent. Nici cea de-a treia companie, FIBEC HOLDING, nu a avut o evoluţie ascendentă, cifra de afaceri din 2008 nu a ajuns la şase milioane de euro, fiind de două ori mai mică decât în 2007. Tot prost au mers şi investiţiile în staţiunea turistică proiectată la Secăria, acesta fiind cel mai ambiţios plan imobiliar al său.
Trecutul lui Anghel este specific pentru un miliardar de carton, care a păcălit tranziţia. Dintr-un obscur inginer la Romtelecom Câmpina, Anghel a prins aripi în timpul guvernării CDR, beneficiind de sprijinul politic al fostului ţărănist Remus Opriş (actual PDL-ist). Iniţial, a fost numit director al Romtelecom Prahova. Din această funcţie, a fost proiectat în cea de director general al Romtelecom. În paralel, a dezvoltat afaceri de tip „căpuşă” cu fosta societate de stat împreună cu succesorul său, Sorin Ioncu, fostul şef al sucursalei prahovene Romtelecom.
La sfârşitul anilor 90, ofiţerii „Doi ş' un sfert” au monitorizat afacerile tandemului Anghel-Ioncu, semnalând contractele de mentenanţă pe care firmele lor private le încheiau chiar cu Romtelecom. Practic, din postura de director general, Anghel dispunea, iar din cea a asociatului de SRL, încasa. Cu banii câştigaţi în timpul mandatului de director general, Anghel a înfiinţat imperiul FIBEC, cumpărând pe bani puţini terenuri şi active din patrimoniul fostelor societăţi de stat câmpinene (cum ar fi defuncta Exfor SA). Alunecos, Anghel şi-a cultivat o serie de relaţii politice şi de afaceri, acestea împletindu-se armonios în funcţie de interesele proprii.
Studiu de caz: când era şeful naţional al Romtelecom, Anghel i-a cedat mogulului Dan Voiculescu, imobilul care găzduia sediul central al societăţii de telecomunicaţii, în condiţii avantajoase pentru patronul Antenei 1. Este vorba despre un bloc-turn, evaluat la aproximativ 30 de milioane de euro, în cartierul Băneasa, în zona Pieţei Presei Libere. Ulterior, tovărăşia de afaceri s-a tranformat în cârdăşie politică, Anghel fiind până acum doi ani unul dintre cei mai influenţi membri ai Partidului Conservator, păstorit de Voiculescu. În calitate de membru PC, Anghel a devenit preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, în perioada 2004-2008.
Florin Anghel a bătut toate recordurile în materie de traseism politic. El a fost, pe rând, membru PNŢCD, PUR, PNL, PC (fostul PUR), PNDC, a „flirtat” din nou cu PNL şi încă face parte din PDL.