Încheiem serialul legat de arestarea prahoveanului Răzvan Alexe în dosarul în care este acuzat de trafic de influență cu prezentarea hotărârii instanței, care a dus la reținerea acestuia în luna noiembrie a anului trecut. APH a prezentat, în episoadele trecute, argumentele procurorilor în solicitarea de arestare, date din dosar și argumentele avocaților lui Alexe, prin care contestau probele aduse de reprezentanții Ministerului Public. Astăzi extragem citate din hotărârea Instanței Tribunalului Prahova care a avizat favorabil cererea procurorilor DNA de arestare preventivă a afaceristului.
Din constatările instanței, reținem un lucru important: judecătorii confirmă, practic, prin decizia luată și argumentele oferite în susținerea acesteia, că stenogramele convorbirilor telefonice atestă influența afaceristului asupra unor factori importanți cu putere decizională în administrarea bugetului public, așa cum inculpatul este acuzat în denunțul formulat împotriva sa de omul de afaceri Ion Dumitru.
Citește și
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:
Iniţial, prin ordonanţa de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a extins cercetările faţă de inculpatul Alexe Răzvan şi a inceput urmărirea penală faţă de acesta sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, iar prin ordonanţa nr.465/P/2013 din data de 13 noiembrie 2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de Alexe Răzvan pentru aceeaşi infracţiuni ,după care prin ordonanţa dată în dosarul nr. 465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la data de 13.11.2013 s-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect autodenunţul formulat de ......................., administrator al ........................ şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei in favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Serviciul Teritorial Ploieşti, având în vedere faptul că valoarea sumei de bani care face obiectul traficului de influenţă este estimată la 5.204.005 lei, iar potrivit prevederilor Legii 78/2000 competenţa de soluţionare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, în raport de valoarea folosului primit de inculpat.
La data de 13.11.2013, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 ² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p., cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p, de către făptuitorul ............ art.257 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p, de către făptuitorul ALEXE RĂZVAN, art.61 din Legea 78/2000, de către făptuitorii .................................................................................................................................................................................................
În fapt, s-a reţinut că, ALEXE RĂZVAN, ar fi intervenit la nivelul conducerii ....................., în speţă la .........................., la care ar fi susţinut că are influenţă, în favoarea reprezentanţilor societăţilor menţionate care, în schimbul unor sume de bani, ar fi beneficiat de obţinerea unor contracte de servicii din partea instituţiei publice respective, contracte care ar fi fost astfel atribuite pe criterii clientelare.
Cauza a fost conexată prin rezoluţia nr. 187/P/2013 din 13.11.2013 la dosarul penal nr. 183/P/2013 al DNA Serviciul Teritorial Ploieşti , înregistrat ca urmare a ordonanţei de declinare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Mai întâi instanţa urmează a se pronunţa în privinţa nulităţilor invocate de către inculpat, prin apărătorii săi aleşi şi apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin.1 cod procedură penală rap.la disp. art. 42 al.2 cod procedură penală în caz de declinare a competenţei organul judiciar căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispus de organul judiciar de la care a fost declinată cauza respectivă .
În speţă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul teritorial Ploieşti a menţinut actele şi lucrările dosarului , efectuate inainte de declinare şi a efectuat si alte acte procedurale în cauză, formulânfd propunerea de arestare preventivă după insuşirea acestora,ca atare, în raport de dispoziţiile art. 42 al.2 c.p.r.pen. orice nulităţi referitoare la actele procedurale efectuate de un organ necompetent sunt acoperite in baza textului de lege arătat ,aceasta fiind o excepţie în materia nulităţilor ,situaţie prevăzută de lege.
Astfel, propunerea de arestare preventivă a fost inaintată instanţei de organul judiciar competent, nefiind lovită de nulitate, iar declaraţiile date de denunţător sunt acte procedurale confirmate de organul judiciar competent, in condiţiile prevăzute de lege.
În privinţa criticilor privind loialitatea declaraţiilor martorului denunţător, această lipsă de obiectivitate a martorului nu reiese din probele existente la dosar, iar pe de altă parte declaraţiile persoanelor , inclusiv a celor care au comis fapte penale in alte cauze pot fi folosite în cadrul altui proces penal, autodenunţul fiind o modalitate de sesizare a organului judiciar, dar şi un mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât în cauză denunţătorul s-a şi autoincriminat.
În ceea ce priveşte convorbirile telefonice ,recent instanţa supremă, intr-o decizie de speţă având ca obiect tot infracţiuni de corupţie a arătat că nu este interzisă a prelua convorbiri telefonice dintr-un dosar pentru a fi folosite in alt dosar, ori de câte ori din cuprinsul acestora rezultă date relevante cu privire la săvârşirea unor fapte penale, aşa cum este cazul si in speţă ,atâta timp cât din conţinutul acestora, aşa cum s-a arătat au reieşit date ,care in coroborare cu celelalte probe indiciale au format convingerea instanţei, sub aspectul îndeplinirii in cauză a disp.art. 143 c.pr.pen.
În raport de cele arătate, instanţa urmează să respingă excepţiile invocate de apărătorii inculpatului Alexe Răzvan privind nulitatea referatului cu propunere de arestare preventivă şi a unor acte procedurale efectuate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţia dată de denunţător în cauză şi redarea convorbirilor telefonice.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale care permit luarea măsurii arestării preventive faţă de o persoană ,in speţă disp.art. 143 c.pr.pen. rap.la art. 68 ind.1 c.pr.pen. şi art. 148 lit.f c.pr.pen. , instanţa apreciază că în cauză se impune luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Alexe Răzvan pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza datelor şi actelor din dosar se constată următoarele :
În fapt, la data de 12.11.2013, ................., administrator la ............................. a formulat un denunţ din cuprinsul căruia au reieşit următoarele aspecte:
În perioada 2012-2013, inculpatul Alexe Răzvan a contactat prin intermediul lui ....................................... pe denunţătorul .................... - administrator la ......................., căruia i-a solicitat o întâlnire la un birou situat în ..........................
În cadrul întâlnirii, inculpatul a comunicat denunţătorului ...................... faptul că el este cel ce poate aranja pentru viitor obţinerea şi câştigarea de către acesta a licitaţiilor organizate de ...........................
Ulterior, în luna aprilie 2012, denunţătorul a participat la licitaţia organizată de ........................... având ca obiectiv reabilitarea drumului judeţean Buda-Nedelea. În urma licitaţiei şi a discuţiilor purtate cu inculpatul Alexe Răzvan, denunţătorul a fost declarat câştigător.
Aşa după cum declară, înainte de începerea lucrărilor, denunţătorul a fost contactat de inculpatul Alexe Răzvan care l-a chemat la biroul său situat în comuna ................................, unde, i-a comunicat acestuia că a fost împuternicit de către preşedintele ..................... să gestioneze toate lucrările şi licitaţiile ce vor fi executate/organizate pe raza judeţului Prahova, din fondurile publice din bugetul administrat de ...........................
Inculpatul i-a spus denunţătorului în mod explicit că, < din acest moment el face cărţile > şi totodată i-a spus că dacă doreşte să câştige în continuare licitaţiile, trebuie să fie de acord ca o parte din lucrările conţinute de acestea să le subcontracteze unor societăţi comerciale indicate de el, respectiv ............................. – societate pe care o controla în fapt.
În derularea lucrărilor efectuate pe segmentul de reabilitare drum judeţean Buda-Nedelea, inculpatul i-a solicitat denunţătorului să subcontracteze către ......................... lucrările de infrastructură. În aceste condiţii denunţătorul a încheiat un contract de subantrepriză cu societatea sus menţionată, reprezentată la acea dată de .................................
Potrivit denunţului formulat, lucrările pe care ............................... ar fi trebuit să le execute erau în valoare de 2 milioane lei fără TVA.
Constatând faptul că ............................ nu îşi respectă obligaţiile contractuale, denunţătorul a solicitat o întâlnire inculpatului Alexe Răzvan, ocazie cu care acesta i-a spus că, dacă doreşte să câştige în continuare licitaţii, va trebui să efectueze cu resursele ....................... lucrările subcontractate iar societatea ........................ va emite doar factură pentru lucrările neefectuate de aceasta.
Suma menţionată mai sus a fost achitată de ................... prin virament bancar şi - pentru a justifica plata - denunţătorul a întocmit în numele ............................... devizul de lucrări.
În perioada 2012-2013, denunţătorul - în calitate de administrator la ..........................., aşa după cum declară, a câştigat 18 licitaţii de lucrări organizate de ..........................., situaţie în care acesta s-a clasat - datorită punctajului realizat - pe primul loc şi cu toate acestea, la solicitarea inculpatului Alexe Răzvan, i-au fost atribuite doar trei lucrări pentru a fi executate.
In cursul lunii august 2012, înainte de a participa la o licitaţie organizată de ............................. având ca obiect reabilitarea de drumuri judeţene prin plombare, inculpatul i-a spus denunţătorului că, dacă vrea să câştige licitaţia, trebuie să îi atribuie prin subcontractare jumătate din valoarea lucrărilor sub motivul că el o va efectua cu alte societăţi comerciale subcontractante.
Fiind de acord cu această situaţie, denunţătorul a câştigat licitaţia şi - conform înţelegerii - a subcontractat jumătate din valoarea lucrării către .......................................
În timpul efectuării lucrărilor, denunţătorul aşa după cum declară, a constatat faptul că lucrările astfel subcontractate au fost executate de către ..........................................................
După ce lucrarea a fost executată de către societăţile mai sus menţionate, inculpatul Alexe Răzvan a înmânat denunţătorului o factură în valoare de 600.000 lei emisă de ..........................., pe care acesta a şi achitat-o prin virament bancar.
În luna decembrie 2012, ........................ a organizat licitaţia în vederea executării lucrărilor de deszăpezire, licitaţie în urma căreia denunţătorului i-au fost atribuite sectoarele III şi IV. După depunerea dosarelor de licitaţie, inculpatul a convocat la biroul său din ................................, mai mulţi administratori de firme cărora le-a împărţit sectoarele din judeţ aferente lucrările de deszăpezire, comunicându-le că sectorul IV l-a păstrat pentru el, sector ce urma a fi subcontractat către ......................L., subcontractare efectuată de către ...........................
În urma solicitării inculpatului, denunţătorul a subcontractat către ............................. cu aceeaşi sumă cu care acesta câştigase licitaţia, ceea ce pune în evidenţă faptul că această subcontractare a avut un caracter fictiv.
Denunţătorul a mai declarat şi faptul că inculpatul Alexe Răzvan i-a solicitat să deszăpezească cu mijloace proprii sectorul IV, după care i s-a cerut de către acesta să plătească prin virament bancar contravaloarea facturii emise de .................... către ....................... în valoare de 1.570.646 lei.
Documentele de evidenţă contabilă şi comerciale existente în cauză relevă faptul că, la data de 26.11.2012 ................ reprezentată de .......................... şi ............................ s-a încheiat contractul nr. 16.838 având ca obiect întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă pentru sectorul III valoarea contractului fiind de 148.992 lei.
Ulterior, între aceleaşi părţi contractante s-a încheiat contractul de servicii nr. 18549/20.12.2012 având ca obiect -
Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă între 2012-2013 sector III, valoarea contractului fiind de 1.270.723,26 lei., la care s-a adăugat contractul nr. 18550/20.12.2012 având ca obiect - Întreţinerea curentă a drumurilor judeţene pe timp de iarnă între 2012-2013 sector IV, valoarea totală a contractului fiind de 1.539,696, 22 lei.
Anterior celor două contracte, la data de 27.11.2012, între ........................... reprezentată de ................ şi ................ reprezentată de .............................. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 3174 ce avea ca obiect întreţinerea curentă a drumurilor pe timp de iarnă-deszăpezire şi combatere polei.
Anexate la cele două contracte, au fost identificate situaţii de execuţii de lucrări, toate având ca emitent pe .........................., situaţii ce atestau efectuarea de lucrări de deszăpezire pe mai multe tronsoane de drumuri judeţene, fără însă ca aceste situaţii de lucrări să cuprindă sintetic cantitatea materialelor folosite pentru lucrări, utilajele folosite şi implicit consumurile de carburant, resurse umane implicate, etc.
Pentru aceste lucrări executate, subcontractantul a emis facturile PH061/05.01.2013 în valoare de 868.000 lei şi PH 043/25.01.2013 în valoare de 702.646 lei, ambele cumulând suma de 1.570.646 lei adică toată suma contractată prin contractul cadru încheiat între beneficiarul lucrărilor - .......................... şi executantul lucrării - .......................
In ceea ce priveşte efectuarea de lucrări de reabilitare a drumurilor judeţene prin plombare, a fost identificat contractul nr. 9108/17.07.2012 încheiat între ......................L reprezentată de ................ şi .........................în valoare de 1.758.328,43 lei ( 1.418.006,80 lei şi TVA în sumă de 340.321,63 lei), la care a fost anexat contractul de subcontractare de lucrări nr. 76/17.07.2012 încheiat între ................ reprezentată de .......................................... reprezentată de ......................., în valoare de 1.758.328,43 lei (1.418.006,80 lei şi TVA în sumă de 340.321,63 lei).
Analizând cele două contracte, se observă fără dubiu că valoarea contractată de către antreprenorul ...................... este identică cu valoarea din contractul de subcontractare încheiat cu ............... ( societate care, conform relaţiilor furnizate de I.T.M. Prahova figura cu 3 angajaţi - patron, expert contabil si operator calculator ) ceea ce conferă veridicitate autodenunţului formulat de către .....................
În cauză au fost audiate în condiţiile art. 86 ind. 1din C.p.p. martori cu identitate protejată, respectiv numiţii ............................... care, în declaraţiile date în prezenţa procurorului au confirmat faptul că, inculpatul Alexe Răzvan administra în fapt societatea comercială .......................... şi în această calitate a pretins denunţătorului .................... să subcontracteze o parte din lucrările câştigate la licitaţii, lucrări care în realitate erau executate de .................., lăsând să se creadă că are influenţă asupra ............................, pentru a-l determina pe acesta să atribuie lucrări din fonduri publice către societăţi comerciale agreate de persoana inculpatului.
De altfel, influenţa inculpatului asupra factorilor de decizie din cadrul ...................... este confirmată de conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice existente în cauză, obţinute în mod autorizat în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (din care s-a disjuns şi declinat prezenta cauză penală), din care mai semnificative sunt convorbirile purtate în data de 25.06.2013 ora 19.06, 26.06.2013 ora 20.12, şi convorbirile telefonice efectuate de către denunţător din data de 17.10.2013 orele 07.29 şi 21.10.2013 orele 07.27, care confirmă realitatea aspectelor denunţate de către ........................
Aşa cum s-a arătat în practica judiciară cât şi în literatura de specialitate prima condiţie pentru a putea fi luată măsura arestării preventive este aceea a existenţei indiciilor temeinice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 143 c.pr.pen. rap.la art. 681 c.pr.pen.
Astfel, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte şi observaţii care să convingă instanţele cu privire la existenţa unor indicii temeinice ,aceasta neînsemnând ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzele impotriva inculpatului în momentul arestării, rolul indiciilor temeinice trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă înlăturarea suspiciunilor, iar faptele care suscită bănuieli nu prezintă acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi cu atât mai puţin cu cele care permit condamnarea ( decizia nr. 429/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie).
În sensul arătat, prin indicii temeinice se inteleg deci acele date existente la dosar , inclusiv probe indiciale ( indirecte) din care să reiasă presupunerea rezonabilă precum că inculpatul cercetat ar putea fi autorul infracţiunii pentru care se solicită luarea măsurii arestării preventive .
În acelaşi sens este si practica CEDO, care prin motive verosimile intelege o suspiciune rezonabilă privind săvârşirea unei fapte penale şi pentru a se putea lua măsura arestării preventive, existenţa obligatorie a unor motive verosimile in privinţa acestei suspiciuni, prin acestea din urmă intelegând existenţa indiciilor temeinice.
În speţă ,se constată, din analiza coroborată a probatoriilor existenţa unor indicii temeinice şi suficiente pentru a se constata îndeplinită condiţia prev.de art. 143 c.pr.pen,. aceasta reieşind în principal din declaraţiile denunţătorului, care se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire mai sus, precum şi din interpretarea contractelor încheiate precizate anterior,cât şi prin confirmarea celor susţinute de martorul denunţător prin declaraţiile celor trei martori cu identitate protejată audiaţi în cauză.
De asemenea, se constată existenţa şi a uneia dintre condiţiile prev.de art. 148 cod procedură penală şi anume existenţa pericolului concret pentru ordinea publică, cât şi faptul că pentru infracţiunea cercetată legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.
În speţă, pericolul social concret rezultă din împrejurările şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei din prezenta cauză.
Pericolul social pe care il prezinta faptele săvârşite de inculpat consta in starea de temere si insecuritate pe care asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpaţilor impresia că poate persista în sfidarea legii, fără a suporta consecinţe.
În examinarea acestui aspect, însăşi jurisprudenţa instanţei supreme a reliefat faptul că, atunci când se verifică îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 148 lit. f c.p.p., nu se poate face abstracţie de pericolul social concret al infracţiunilor comise şi de gravitatea acestora, chiar dacă această noţiune nu se confundă cu condiţia vizând pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Or, toate elementele expuse mai sus formează convingerea Tribunalului în sensul că, deşi noţiunile de pericol social concret al infracţiunii şi pericol social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului , nu se confundă şi nu se suprapun, cu toate acestea, ele se află în relaţie directă de interdependenţă, iar în soluţionarea propunerii de arestare preventivă, cele două aspecte se analizează simultan, în raport de conexiunea dintre ele.
Ca atare, nu s-ar putea susţine că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă nici un pericol concret pentru ordinea publică, din moment ce prin indiciile temeinice la care s-a făcut referire se confirmă implicarea acestuia în săvârşirea infracţiunii pentru care se efectuează cercetări.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, dar în raport de gravitatea faptei comise, de modalitatea concretă de săvârşire şi de reacţia negativă a opiniei publice în cazul săvârşirii unor fapte de corupţie, in situaţia in care nu s-ar lua măsuri energice pentru preîntâmpinarea acestora se justifică în cauză luarea măsurii arestării preventive faţă de acesta, măsura fiind atât necesară cât şi proporţională cu scopul urmărit.
În cauză, arestarea preventivă a inculpatului se impune a fi dispusă în considerarea art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă „ dacă cel în cauză a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".
În mod definitoriu, s-a statuat că măsura arestării trebuie să fie necesară pentru protejarea unui interes public în sensul că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a proteja în mod eficient acel interes şi ca atare alte măsuri mai puţin severe nu ar putea fi dispuse (a se vedea cauza Mc.Kay contra Regatului Unit – hotărârea din 3 octombrie 2006)..
În egală măsură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aştepta în caz de condamnare poate fi considerată în mod legitim ca fiind de natură a-l incita să fugă, aceasta putând să conducă autorităţile judiciare la plasarea şi menţinerea suspectului în detenţie provizorie pentru a împiedica tentativele de comitere de noi infracţiuni.
Acesta este şi motivul pentru care tribunalul constată că privarea de libertate a inculpatului se impune a fi dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale, cât şi a jurisprudenţei evocate mai sus, măsura în cauză fiind pe deplin necesară şi justificată pentru buna administrare a justiţiei, preîntâmpinarea riscului sustragerii de la proces, cât şi a riscului de repetare a conduitei infracţionale, fiind aşadar întrunite pe deplin şi condiţiile prev. de art. 136 al.1 cod pr. penală.
Aşa fiind, criticile inculpatului privind faptul că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, sunt apreciate ca neîntemeiate, în raport de argumentele expuse în precedent.
Tribunalul, la aprecierea pericolului concret pe care lasarea in libertate a inculpatului ar reprezenta-o, are in vedere şi faptul că majoritatea sumelor de bani ce fac obiectul material al infracţiunii de trafic de influenţă, sunt rezultate din contracte încheiate de către societăţi comerciale cu entităţi administrativ-teritoriale, apreciem că faptele inculpatului sunt de natura a aduce atingere grava bugetului consolidat al statului si a unităţilor administrativ-teritoriale, cu efecte majore in planul dezvoltării economico-sociale a statului.
În acest sens tribunalul considera ca exista ,, motive verosimile,, conform jurisprudentei CEDO pentru punerea inculpatului sub puterea arestului preventiv, măsura preventivă cea mai severă, a cărei alegere a fost luată tinandu-se seama de scopul ei, gradul de pericol social al infracţiunii imprejurarile si modalitatile concrete ale savarsirii faptei.
În raport de argumentele expuse pe larg mai sus, instanţa apreciază că în cauză există indicii temeinice şi motive verosimile în a bănui că inculpatul ar putea fi autorul infracţiunii de trafic de influenţă pentru care este cercetat şi se impune luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prev.de art. 143 c.pr.pen. şi art. 148 lit.f c.pr.pen. iar această măsură este necesară şi proporţională cu scopul urmărit.
Faţă de toate cele arătate mai sus, tribunalul urmează să admită propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Ploieşti , şi în consecinţă:
În temeiul disp art. 1491 alin.1, alin.9, alin.10 şi alin.11 c.p.p. va dispune arestarea preventivă a inculpatului ALEXE RĂZVAN, ........................................................ pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13.11.2013 şi până la data de 11.12.2013, inclusiv.
Tribunalul urmează a dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge excepţiile invocate de apărătorii inculpatului Alexe Răzvan privind nulitatea referatului cu propunere de arestare preventivă şi a unor acte procedurale efectuate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţia dată de denunţător în cauză şi redarea convorbirilor telefonice .
Admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Ploieşti , şi în consecinţă:
În temeiul disp art. 1491 alin.1, alin.9, alin.10 şi alin.11 c.p.p. dispune arestarea preventivă a inculpatului ALEXE RĂZVAN, ...................................................., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13.11.2013 şi până la data de 11.12.2013, inclusiv.
Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.
În baza art 192 alin 3 c.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare .
Cercetată în Camera de Consiliu si pronunţată în şedinţă publică azi, 13 noiembrie 2013.