Recent, farmaciştii din toată ţara au fost în grevă. O grevă japoneză, cu banderole negre. Protestul farmaciştilor a pornit de la un adevăr crunt: de ani buni, toate guvernele acestei ţări au pus reforma şi protecţia socială pe umerii lor. Asistenţii medicali, medicii şi farmaciştii au fost victime sigure: ei nu pot să oprească "fabrica”! Orice "pauză” înseamnă moarte. Dar, sub acest impediment, au apărut fel de fel de maladii care - acum - par fără leac. Astăzi ne referim la farmacişti, distribuitori şi la tenebrele din spatele sistemului din care fac parte. În curând vom deschide un alt dosar, al cadrelor medicale. Dar să vedem ce jucători, ce rechini şi ce fel de manevre se fac astăzi în România. Pe spinarea bolnavilor!
O ţară bolnavă şi un sistem în metastază
Baza finanţării unei farmacii este în mare parte formată din contravaloarea reţetelor eliberate de medicul de familie ori specialitate. Aceşti bani, indiferent de cota de compensare, integrală sau parţială, ar trebui să fie plătiţi din partea Caselor de Asigurări de Sănătate. Totuşi, farmaciştilor le revine doar o foarte mică parte din acele sume fabuloase despre care ministerul de resort ori ştabii de la Casa Naţională de Asigurări ne tot vorbesc de aproape 20 de ani. Dacă pe de o parte avem bolnavi, suferinţă, necazuri foarte mari, pe de altă parte vorbim despre o piaţă.
Indiferenţa ucigaşă
Greava farmaciştilor nu a făcut să pice nici un ministru, nici un guvern şi nici "nu a ţinut pagina întâi a ziarelor”. În schimb a lăsat să se întrevadă câteva adevăruri ascunse, cu mare grijă, departe de ochii celor curioşi.
Problema majoră din cauza căreia s-a ajuns la o grevă cu banderolă neagră a fost generată de mai marii de la Casa Naţională de Asigurări care au decis să-şi "onoreze” obligaţiile de plată (conform contractelor în vigoare) după un termen de şapte luni către farmacii, în timp ce acestea au contracte în derulare cu furnizorii, pe care trebuie să-i onoreze la 90 de zile.
Din păcate, pe fondul isteriei naţionale care a fost generată de Campania electorală pentru desemnrare preşedintelui, "problema” farmaciilor a trecut pe un plan minor. Consecinţele find deosebit de grave şi mai ales pentru bolnavi! Modificarea termenelor de plată pentru medicamentele gratuite şi compensate printr-o prelungire de la 60 la 210 zile, începând cu luna iunie a acestui an, a adus farmaciile într-o situaţie fără precedent. Fără a mai avea nici o încasare de la Casa de Asigurări de Sănătate, farmaciile trebuie să se aprovizioneze cu medicamente pentru populaţie şi să plătească impozitele, TVA-ul, salariile şi utilităţile necesare funcţionării activităţii. Probleme extreme de grave se întrevăd la medicamentele din import, mai ales la cele pemtru boli cronice.
Rechinii au dat târcoale...
O mare parte dintre farmacii au primit somaţii să îşi plătească datoriile către stat şi către furnizorii de medicamente. Nici distribuitorii nu au fost scutiţi de efectele unor decizii care par să fi distrus în mare parte orice formă de speranţă pentru sistemul medical şi mai ales cel farmaceutic. Fiind legaţi financiar de farmaciile independente sau partenere într-un lanţ farmaceutic, distribuitorii de medicamente sunt, şi ei, la doar un pas de faliment! O mare problemă pentru pacienţi este generată şi de faptul că până să ajungă pe raftul farmaciei, un medicament mai trece prin câteva mâini. În 2006, distribuţia de medicamente genera marje de profit estimate la 10-12%. Evident, doar pentru unii jucători. În 2008, companiile au avut de trecut printr-o perioadă mai dificilă, dar incomparabil mai bună decât cea de anul acesta. Chiar dacă au înregistrat profituri nete de la 1,5 milioane euro şi până la 7,1 milioane de euro, absolut toţi marii distribuitori naţionali au declarat scăderi ale profiturilor de până la 83% şi chiar pierderi! Asta în condiţiile în care cifrele de afaceri au fost, la marii "jucători”, de la 120-219,1 milioane de euro! Sume exorbitante au fost vehiculate pe piaţa prahoveană, loc în care sutele de mii de euro picau peste noapte în conturilor celor care deţineau o farmacie în cine ştie ce orăşel sau comună! Practic s-a conturat o tendinţă expansionistă, totalitară a marilor lanţuri farmceutice care veneau pe piaţă având în spate jucători puternici, duri şi nemiloşi proveniţi din rândul distribuitorilor şi mai ales al concernelor farmaceutice internaţionale!
Buba de la minister
Puţini ştiu că dincolo de statisticile seci, contabile, în realitate au existat multe "reglări” de poziţii prin care marii jucători au ales oportunitatea extinderii în schimbul diminuării profiturilor nete.
La rândul lor, distribuitorii susţin că principalul element care a subţiat câştigurile ar fi fost dat de cursul de schimb, mai exact de decizia Ministerului Sănătăţii de a nu modifica preţurile medicamentelor.
La nivel mondial, dar şi în România, piaţa farmaceutică este una dintre cele mai reglementate. Doar că unele elemente de calcul sunt variabile, iar altele sunt subiective (ca să nu spunem puerile şi nocive). Preţul cu care un medicament compensat este vândut în farmacii este stabilit de Ministerul Sănătăţii prin negociere cu producătorii. Numai că pe lanţul acesta, până când medicamentul ajunge la pacient, mai apar şi distribuitorii. Ei beneficiază de adaosuri. În funcţie de tipul medicamentului, cele mai mari pot ajunge şi până la 16%. Cum în 2009 am asistat la o depreciere a leului, nu au fost efectuate compesările necesare care să menţină - la valoarea reală - aceste adaosuri. Ca urmare au existat situaţii în care distribuitorii au fost puşi în situaţia să vândă medicamente către farmacii la un preţ situat sub cel de achiziţie. Mai concret - în pierdere!
Mână moartă la Minister
Ca să încurce şi mai mult iţele, ministerul de resort a luat decizia de a transfera unele programe naţionale (antidiabetice orale şi insuline, oncologice şi post-transplant) din spital în direcţia farmaciilor. În schimb s-a păstrat în filieră depozitul - distribuitorul. Ca atare preţul final (plătit de stat) nu s-a diminuat şi există suspiciuni că, de fapt s-a menţinut şi chiar ar fi crescut. Efectul asupra farmaciştilor a fost resimţit în câteva luni. Cum distribuitorii nu au dorit să mai facă protecţie socială din cota lor de afacere; ca să scape cu profiturile "curate”, ei au aruncat pisica moartă în ograda farmaciştilor. Aşa că, de anul trecut, distribuitorii şi-au "repoziţionat” politica lor comercială. Cum preţul de vânzare este stabilit de către minister, distribuitorii au diminuat discounturile pe care le acordau farmaciilor şi au scurtat termenele de plată. A fost un alt pas către dezastrul farmaciilor şi încă o lovitură dată, indirect, bolnavilor.
Ca urmare, pe piaţă a apărut valul al doilea de rechini. Dacă primul val a fost dat de acapararea (pe bani grei) a farmaciilor independente, realizarea unor mini-lanţuri regionale sau judeţene de farmacii şi apoi vânzarea lor, pe bani grei, către "jucătorii” mari de pe piaţă, valul al doilea de atacuri a fost (şi este) îndreptat împotriva îndărătnicilor şi rebelilor. Adică a celor care au fost atât de "neghiobi” şi nu şi-au vândut farmacia către un "lanţ”. Preţurile au fost atractive şi tentante, dart te pui cu îndărătnicii?
Coprocultura nu miroase precum apa de colonie
Previziunile pentru perioada urmatoare sunt şi mai pesimiste din moment ce de la nivel de minister nu se întrevăd soluţii pentru redresare, iar din partea distribuitorilor nu sunt semne pentru o relaţie mai bună din moment ce poziţiile sunt antagonice! Nici în rândul farmaciştilor nu se "opereză” cu mai multă delicateţe. De exemplu ei consideră normale creşterile de preţ la medicamentele vândute fără reţetă, în momentul când are loc o depreciere a leului în raport cu euro. Nici măcar accidental! În ecuaţia care miroase atât de urât ar mai trebui menţionată şi aberaţia avizării şi înregistrării (pe plan naţional) a oricărui medicament provenit din alte ţări. Nu este de înţeles de ce un medicament provenit din Germania, Franţa sau oricare ţară membră a UE este nevoit să treacă de aceste "etape”? S-a spus că ar fi un fel de "obol” de... zeciuială sau "tain”, dar cum toată lumea tace şi nu spune care este rolul acestei aberaţii pare foarte clar că ceva este (de) ascuns în zona respectivă.
Mama vitregă
Între atâtea nenorociri naţionale am descoperit o alta care le întrece pe toate. Are un nume interesant: Exportul paralel de medicamente! Este considerat un risc major pentru piaţa farmaceutică românească. Prin aderarea României la UE s-a deschis, larg, poarta liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar şi, inclusiv, a medicamentelor.
Numai că pe piaţa farmaceutică europeană preţurile nu sunt determinate în mod liber de industrie şi - ce este mai grav - reglementările privind piaţa farmaceutică diferă între ţările membre UE, fiind artificială, deoarece mecanismele de preţuri, rambursare, prescriere şi vânzare variază semnificativ de la o ţară la alta. Astfel o diferenţă de 15% între preţul medicamentului în ţara sursă faţă de ţara unde acesta se importă este considerat suficient pentru ca produsul să intre în vizorul reţelelor de comerţ paralel.
Mai vreţi? Că avem!
În acest ghem de interese mai pot fi luaţi în discuţie medicii de familie, spitalele sau policlinicile. Sponsorizările acordate medicilor din partea producătorilor de medicamente, "cadourile” acordate farmaciştilor din partea distribuitorilor. Dacă mai punem şi intervenţia haotică a unor "binevoitori” care îşi dau cu părerea asupra unui medicament, nu se poate spune că am întregit acest tablu sumbru. Din care cel care pierde, întotdeauna, nu este altcineva decât pacientul!