Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Dezvăluiri

Liniştea procurorilor prahoveni a fost deranjată, anul trecut, de un control de la Bucureşti care a pus din nou ţambalul peste tot ce se întâmplă în Justiţia Prahoveană. Consiliul Superior al Magistraturii şi-a trimis inspectorii care au constatat nereguli nenumărate, multe din ele nedivulgate opiniei publice, printre care spălări de infractori, dovezi de luare de mită şi trafic de influenţă, şi multe alte nenorociri la care s-au făcut părtaşi oamenii care sunt plătiţi regeşte să apere legea şi corectitudinea socială. Ne enervăm, din nou, şi publicăm o radiografie a situaţiei reale. Dacă pe hârtie lucrurile par a se fi remediat, după controlul venit, realitatea arată acelaşi mers împiedicat al lucrurilor în Parchetele Prahovene. Situaţiile prezentate de control, echivalente cu rapoartele de la întrecerea socialistă, nu pot înlocui realitatea sumbră: sistemul te distruge, dacă eşti un justiţiabil de bună credinţă, fără spatele şi pilele necesare în sistem.

Sunt puţini oameni care se pot considera fericiţi că nu au avut vreo daraveră cu Justiţia. Un cetăţean onest, corect, care nu a încălcat legea în viaţa lui trăieşte cu iluzia că statul român şi mai ales organele sale abia aşteaptă să-i sară în ajutor. Cu atât mai mult când este vorba de actul de justiţie. Ei bine despre Justiţia prahoveană s-a dus buhul în ţară şi am întâlnit justiţiabili care au recţii stranii când se apucă de povestit despre cum merg anchetele, cercetările sau despre daraverile lor şi chiar procesele din Prahova. Unii, murmură printre dinţi, alţii, ridică ochii spre cer, dar sunt foarte mulţi cei care pornesc un şir lung de înjurături. Neîncredere, teamă şi mereu suspiciunea că există şi alte căi de a li se face dreptate decât prin respectarea procedurilor, normelor şi mai ales a legilor în vigoare.


Dincolo de teorie, în viaţa de zi cu zi, mai tot păţitul îşi doreşte, şi nu de ieri de azi, să vadă că avem în casta procurorilor oameni care nu se tem nici de interlopi, nici de mafioţi şi nu pot să fie suspectaţi că „o dau la pace” cu infractorii. Au fost cazuri în care presa a vuit despre dosare mânărite, despre procuri sau judecători şpăgari. Dar există şi o puzderie de anchete, de procese care zac de ani buni - sau au fost finalizate în coadă de peşte - dar şi interlopi ca se pupă pe gură cu poliţiştii sau zburdă prin oraş fără să fie deranjaţi de cineva. Dacă nepriceperea acelor magistraţi mai tineri (fiindcă de ceva vreme nu se mai poate spune că nu au venit forţe proaspete în parchetele prahovene) este scuzabilă şi de înţeles, ce te faci cu procurorii care au zeci de ani de experienţă şi care mai ocupă - sau ocupau - şi funcţii în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti? Obligaţiile profesionale - stabilite foarte clar - impuneau ca, de la înălţimea jilţurilor pe care s-au cocoţat, să îşi arunce nu numai câte un ochi către procurorii de la instituţiile inferioare ca grad profesional, dar şi să-i coordoneze în în anchete ori în organizarea activităţilor curente.

 

Frecăm pisica, pe salarii de sute de milioane


O verificare efectuată de inspecţia CSM a constatat că nu prea s-au omorât magistraţii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (PCA) cu astfel de activităţi care le-ar fi răpit prea mult din timpul atât de preţios! Păi d-aia au muncit zeci de ani şi au combătut infracţionalitatea de pe câmpurile patriei atâtea decenii? Taman acum, când mai au un pic şi se apropie de pensie, să o ia de început, cu pifanii din subordine? Să se preocupe de. supravegherea cercetărilor penale? Să verifice dacă tilicarii de procurori, cu un butoi de caş la gură, ştiu să coordoneze o anchetă mai serioasă?

O inspecţie cu repetiţie - şi degeaba!

O scuză ar putea să fie şi faptul că, la vârful instituţiei numite Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti au fost oarecare schimbări. În cursul anului 2009, conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a fost asigurată de procuror general Chivulescu Eugenia, iar din 15.07.2009, Tudose Liviu Mihai, numit pe o perioadă de 3 ani potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 340/2009. Nu se poate spune că din iulie şi până la data controlului efectuat de CSM ar fi putut să se facă niscaiva minuni în reorganizarea PCA Ploieşti, dar sunt semne că ar fi niscaiva mişcări de bine.
Ultimul control efectual de inspecţia judiciară a CSM a avut ca temă verificarea modului în care au fost puse în practică cele 19 teme ce au rezultat în urma controlului de fond care a fost efectuat cu aproape un an mai înainte. Ei bine cele 19 teme au, în esenţă, cam tot ce presupune activitatea de coordonare, control, verificare şi supraveghere a întregii activităţi la parchetele din subordine. Astfel în cuprinsul listei cu temele pe care şefii de la PCA Ploieşti se arăta că: "procurorul general, procurorul general adjunct şi procurorul şef al secţiei de urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti vor lua măsuri ferme pentru asigurarea eficientizării activităţii de urmărire penală, în special sub aspectul soluţionării cu prioritate a cauzelor complexe, precum şi a cauzelor vechi, înregistrate în anii anteriori”. Totodată procurorul general, procurorul general adjunct şi procurorul şef al secţiei de urmărire penală trebuiau "să elaboreze un program de măsuri pentru identificarea şi monitorizarea cauzelor mai vechi de 1 an de la sesizare şi 6 luni de la începerea urmăririi penale la toate parchetele”. Iar pentru ce facem referire la cel mai înalt for al parchetelor prahovene, deoarece cei care conduc - şi conduceau - această instituţie trebuiau să "intensifice activitatea de colaborare cu şefii inspectoratelor poliţiei şi conducătorii formaţiunilor poliţiei judiciare, pentru revitalizarea activităţii de supraveghere a cercetărilor, la nivelul fiecărui parchet”.

Ar fi fost bine dacă nu ar fi fost rău

Fosta şefă a PCA Ploieşti, procuror general Eugenia Chivulescu nu se poate lăuda că a lăsat o moştenire prea bună predecesorului său. Puţini sunt cei care ştiu că o fucţie de procurer general prespune nu numai o funcţie respectabilă, statut social pe măsură dar şi responsabilităţi pe măsură. Muncă pentru care, la vreme sa, fosta procuror general avea o indemnizaţie de aproape 170.000.000 lei vechi lunar. Deci, nu se prea poate spune că munca domniei sale nu era apreciată, material, cum se cuvine, de către statul român. Nu ştim cât de apreciată poate fi activitatea de către justiţiabili dar asta-i altă mâncare de peşte. 

De la Secţia 4, la Parchet, drumul neputiinţei

Iată ce ne scrie un păţit pe adresa redacţiei noastre "Am fost victima unui furt calificat, de o valoare actualizată, de peste 350.000 RON. Motiv pentru care am depus plângere penală la Secţia 4 Sud Poliţie Ploieşti. Mă aflu, la ora actuală, în poziţia de a mi se refuza orice informaţie privind o eventuală demarare a vreunei anchete din partea ofiţerului de poliţie responsabil de dosar, deşi plângerea a fost depusă încă din 24 martie 2008, dată la care prejudiciul cauzat mie nu se cifra nici la 10% din valoarea totală. Când am cerut intervenţia urgentă a organelor competente pentru a impiedica finalizarea infracţiunii, intervenţia verbală şi scrisă la biroul d-nei procuror general Eugenia Chivulescu pentru luare de poziţie faţă de modul de acţiune al ofiţerului de poliţie care, prin inacţiune şi divulgarea către făptuitor a tuturor informaţiilor obţinute de la mine, fără a proceda nici măcar la o luare de declaraţie a acestuia până în luna septembrie, s-a soldat cu o reacţie nervoasă şi nemăsurată”. Omul vedea că este păgubit şi a îndrăznit să deranjeze Organul, să-i atragă atenţia că sub ochii lui, dar mai ales ai poliţaiului care se ocupa de caz se întâmplă o încălcare a legii, o infracţiune şi că aşa cum stă bine unui naiv, a crezut că instituţiile statului abia aşteaptă să-i sară în ajutor! O ţeapă cât cele pe care le visam acum cinci ani, o păcăleală la fel de mare ca aceea că aceste instituţii chiar nu au altceva în preocupările lor zilnice decât triumful justiţiei şi aplicare legilor. Omului i s-a spus (ca să nu zicem ţipat sau şi mai urât, urlat) că nu face altceva decât să producă o pierdere de timp pentru organe, şi că astfel de reclmaţii nu duc decât la "ocuparea nejustificată de personal care personal fiind aşa de specializat vânează numai d-alde Al Capone, Falconeti, don Corleone sau Tano Carridi, şi că procurori de la această instituţie "nu se ocupă de nimicuri, ci de crime, tâlhării şi violuri”. Păţitul nostru mai spune că a îndrăznit să explice şi să îşi spună durerea dar nu a fost chip. 

Ţipetele inamovabilei

"Nici încercarea mea de a-i da doamnei procuror explicaţii dar nu se putea. Printre tipetele d-nei procuror, am îndrăznit să încerc, să-i spun, că fusesem avertizat asupra intenţiilor şi că, la rândul meu, avertizasem organele abilitate de faptul că infractorul acuzat de furt şi-a pus în practică ameninţările pe care le-am făcut cunoscute chiar şi poliţistului care se ocupa de caz”. Ca orice justiţiabil naiv credea că instituţiile vor intervene şi îl vor apăra de cei care-l ameninţau. Iar ameninţările erau să fie duse la îndeplinire după cum ne-a scris cel în cauză. "Ameninţările s-au concretizat şi înfăptuit. S-au soldat cu un atac violent. Trei persoane, printre care două mascate, cu manuşi, dar si înarmate cu două răngi, m-au lovit pe mine şi pe încă o persoană, în noaptea de 22 spre 23 ianuarie 2009, pe la ora 3 (dimineaţa - n.r), după ce au spart grilajul, uşa şi încuietorile...”. Cel care ne-a sesizat la redacţie această întâmplare a continuat firul poveştii care l-a marcat foarte mult. Şi mai ales a fost extreme de nedumerit cum un ditamai procurorul general poate să aibă o asemenea atitudine faţă de un caz care i se prezintă. "Explicaţiile mele nu au înduplecat-o şi, în final, mi-a fost refuzată atât cererea de prezentare cât şi încercarea mea de a obţine un număr de înregistrare pentru plângerea depusă. M-a refuzat sub motivaţia că la dânsa nu se procedează aşa. Că pentru acest lucru ar fi bine să ma adresez în Canada, locul de unde vin!”. Iată doar un motiv pentru care justiţia prahoveană nici măar nu seamănă cu aia canadiană, ci mai mult cu una de prin Africa!

Să sperăm. Ce altceva putem face?

Potrivit inspectorilor de la CSM, în urma schimbărilor de la vârful PCA Ploieşti au fost puse treburile în ordine. Inclusiv relaţia cu instituţiile din subordine dar şi a celorlalte aspecte care au făcut obiectul inspecţiei CSM. Cel puţin asta se declară la nivel oficial. La nivel uman, stimate şi stimaţi domni lucrători în Justiţia prahoveană, noi, cei de la APH, primim astfel de plângeri la redacţie. Neoficial, acum, că am rămas între noi, când credeţi că se termină mânăriile din sistem şi nedreptatea? Cum, intoxicăm opinia publică? Aberăm? Ne vedem în ediţia viitoare cu alte cazuri concrete, de la care noi, inconştieţi, aşteptăm ca unii dintre voi să rămână fără job. Sigur, o nouă copilărie din partea unor ignoranţi ca noi.

Back To Top