Un stat orb, surd şi dus cu pluta. Statul român trebuie să ne dovedească, zilnic, că poate să fie aberant, hain, nemilos dar mai ales obtuz. Că stă călare pe amărăşteni, că vrea 15 piei de pe spatele celor pe care, cică, îi are în grijă, n-ar fi decât vrăjeli de doi bani! Ni se tot spune că statul - cu organele sale atotputernice - are grijă de cetăţean, şi, nu râdeţi, zice-se că „aleşii” neamului sunt mistuiţi de grijile faţă de omul de rând, dar în viaţa de zi cu zi... aşa ceva nu vezi pe nicăieri.
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Dijme, impozite, biruri. Pe cârca celor fără apărare
De exemplu, în domeniul impozitului pe chirie avem cea mai clară dovadă a modului în care îşi tratează statul român supuşii. Până mai acum câţiva ani, impozitul (birul, dările, dijma - spuneţi-i cum vreţi, că-i tot una!) datorat statului, a fost de 50%! Proprietarul plătea jumătate din chiria încasată unui stat veşnic flămând. Dacă nu aveai altceva de făcut, trebuia să dai jumătate din banii încasaţi pentru chiria obţinută unui stat hămesit, care nu a contribuit nici măcar cu un cui la construirea locuinţei tale! În schimb, te vâna ca pe iepuri, dacă făceai prostia să închiriezi, la un preţ corect, dat de piaţă, acel imobil, teren sau acaret. De ceva timp acest impozit s-a redus la o cotă considerată „acceptabilă”, dar care nici ea nu are nici un fel de justificare. De aceea avem cazuri în care pe contractele „oficiale” se trec sume de 400-500.000 de lei vechi, în realitate cuantumul chiriei fiind cu totul altul. Aşa s-a ajuns la situaţii în care proprietarii au fost nevoiţi să apeleze la instanţe, s-au trezit că nu pot să-şi recupereze banii de la chiriaşi sau la alte aberaţii.
Despre un anumit hoţ
Ploieşteanul Eftimie Constantin şi soţia sa au decis, în anul 2006, că ar fi bine să închirieze un spaţiu către o firmă. Zis şi făcut. Fiind oameni cu frică de lege, au considerat că trebuie să-şi facă formele cât mai legal cu putinţă, ca nu cumva să fie găbjiţi de statul hrăpăreţ pe motiv că ar fi evazionişti care duc onorabilul stat de râpă. Au purces la drum şi nu mică le-a fost surpriza să constate că, după plata dărilor anuale, tot ei figurau ca având (alte) datorii către bugetul asigurărilor de sănătate. „... suntem forţaţi să plătim către CAS o taxă pentru nişte bani pe care noi nu-i încasăm. Anual, în loc să plătim CAS la un venit realizat de 4950 RON, ni se impune să plătim pentru un venit de 7.920 RON!”, ne-a declarat Eftimie Constantin. Acesta consideră că se încalcă legea şi constituţia ţării. „Veniturile noastre corespund întru totul legii prin care Guvernul şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului, pentru un impozit de 16%. Avem contractul de închiriere făcut pe numele familiei noastre şi considerăm că defalcarea chiriei încasate şi aplicarea separată a impozitului dar şi a taxei datorate CAS nu este altceva decât o hoţie!”, se plânge Eftimie C.
De la Ana la Caiafa
Crezând - tot ca cetăţeanul de rând, onest şi cu spirit civic - că autorităţile sunt atente la neajunsurile celor care cotizează către puzderia de bugete, E.C. a formulat, plin de încredere, tot felul de memorii către instituţiile abilitate. A început cu Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, Casa de Pensii, a urmat apoi Parlamentul, CNAS şi câte nu au mai fost. Obtuzitatea autorităţilor s-a dovedit precum stânca. De netrecut! De nicăieri nu avea să i se ofere o soluţie la problema sa.
Başca faptul că între timp a ajuns la cheremul autorităţilor, unde figurează ca rău platnic - pentru sumele datorate conform calculelor făcute de slujbaşii lui Peşte. Culmea a fost când mai marii de la Guvern i-au transmis petiţia tot către Casa Naţională de Asigurări, care a direcţionat-o spre Casa Judeţeană - pentru a i se verifica lui E.C. reclamaţia prin care se plângea că i se încasează banii în mod ilegal. Culmea incompetenţei a fost dovedită de Parlament. Dacă şefii tuturor grupurilor parlamentare au tăcut precum porcul în păpuşoi, reclamantul avea să constate că viaţa este plină de surprize neplăcute.
Preşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii de la Senat, respectiv senatorul Ion Toma, avea să semneze, alături de colegul său senatorul Ion Basgan, un document halucinant, redactat în plină criză existenţială (ca să nu spunem mai mult). Dacă dl. Eftimie se plânge de impozitul (birul) încasat de către CAS, ei bine, cei doi aleşi ai poporului aveau să-i răspundă total anapoda! Tandemul făuritor de Legi spune, negru pe alb: „... vă comunicăm prin prezenta, că petiţia dvs. a fost transmisă spre competenta soluţionare Ministerului Transporturilor, instituţie de la care urmează să primiţi răspuns”. Ce legătură or fi văzut cei doi senatori între necazurile ploieşteanului nostru şi ministerul respectiv doar ei vor putea să spună.
Momentan, E.C. figurează cu restanţe către punga mereu goală a C.A.S.-ului. Acesta ne-a declarat că nu este deloc mulţumit de starea sa şi că ar fi plătit sumele dacă ar fi fost calculate corect. „Nu consider că mi s-a făcut dreptate la nici una dintre instituţiile statului unde m-am adresat. Este nedrept ca statul român să-mi facă aşa ceva”.