Corupţia din România este pe buzele tuturor, motiv de chelfăneală cu U.E., dar face bine la buzunar unora şi altora care trăiesc (bine mersi) de pe urma luptei cu ea! Dosarul "Corupţie la Vama Ploieşti” a intrat în uitare. Dar ce se întâmplă cu acei 18 acuzaţi asupra cărora prezumţia de nevinovăţie încă ar mai trebui - şi trebuie - să funcţioneze? Dar cu acei 31 de martori, puşi lună de lună pe drumuri, obligaţi să se învoiască de la muncă şi să bată drumurile pe la Tribunal ca să se prezinte la un proces care - după cum decurg lucrurile - nu va avea loc nicicând? Cei 31 de martori, 18 inculpaţi, plus alţi 18 avocaţi ar trebui să-şi înfiinţeze un club, o asociaţie de tocat timpul. Găzduirea o va asigura Justiţia Română.
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Dosarul „Corupţie la vama Ploieşti”. Dosar în care, din 2006, au fost acordate nici mai mult, nici mai puţin de 24 de termene. Asta da luptă împotriva corupţiei! Dar, dacă NUMAI UNUL dintre cei acuzaţi ESTE târât în acest proces fără sfârşit, deşi NEVINOVAT, mai merită oare această mascaradă respectul cuiva? Oare nu cumva acest dosar a fost "construit” în aşa fel încât NIMENI să nu fie condamnat? Oare nu cumva acest dosar este o mare FĂ‚CĂ‚TURĂ‚? Dacă nu, de ce, după 24 de termene, dosarul tot la "fond” se află?
"Cutremur la vama Ploieşti” - o furtună într-un pahar cu apă
În luna septembrie 2006 toate agenţiile de presă, radiourile, televiziunile, presa scrisă vuiau de "cazul anului”. Se vorbea chiar despre un "cutremur la Vama Ploieşti”. Fuseseră reţinuţi, pentru 24 de ore, 14 lucrători vamali, în frunte cu Liviu Jianu, nimeni altul decât adjunctul şefului biroului din Ploieşti. Presa spunea, citând nemiloşii procurori de la D.N.A., cum că, în perioada noiembrie 2005 - august 2006, cei reţinuţi ar fi pretins şi primit de la comisionarii vamali mai multe bunuri şi sume importante de bani pentru urgentarea formalităţilor de vămuire a firmelor de import/export. Vameşii de la Ploieşti "îşi făcuseră un obicei din a-i taxa pe comisionari doar pentru a-şi face datoria”, iar cei "taxaţi”, sătui de atâtea "cotizaţii”, i-au denunţat pe vameşi la DNA. Se spunea că aceste "dări” constau în sume de bani care ajungeau, lunar, până la 400 de milioane de lei vechi, dar şi în pungi de cafea ori sticle de băuturi fine.
Şefi „inocenţi”
În acele zile "de foc” şefii celor de la Vamă se dădeau de ceasul morţii să arate presei că ei habar nu aveau de se întâmpla în „ograda” lor. Activitatea era blocată câtă vreme, din 24 de subordonaţi cei mai mulţi fuseseră arestaţi, sub acuzaţia de corupţie. Iar Şefii nu ştiau nimic!
Ce a rezultat de aici este năucitor. Ce a făcut DNA-ul şi Justiţia română cu vieţile celor acuzaţi, prezentaţi ca fiind exponenţii cei mai veroşi ai corupţiei din ţară?
Departe de noi să acuzăm ori să apărăm pe cineva din acest dosar. Nici nu credem că acuzaţii ar fi trebuit condamnaţi, precum foştii CAP-işti prinşi cu 3-4 ştiuleţi de porumb în sân, de cine ştie ce tovarăş procuror care apăra statul multilateral dezvoltat. Însă derularea procesului a demonstrat că actul de Justiţie din România este foarte departe de ce ar trebui să fie!
Ar fi bine dacă n-ar fi rău!
Dosarul "Corupţie la vama Ploieşti” este, în opina unor cunoscători, "construit” perfect pentru ca de el să se aleagă praful. Cei 18 inculpaţi pot să aplice legal strategiile "lipsă de apărare”, "avocat în concediu medical”, "concediu de odihnă”, "anulare de contract” „avocatul are alt proces” etc. Dacă fiecare dintre cei 18 inculpaţi aplică DOAR o singură dată câte una dintre aceste (doar cinci) variante, am ajunge la 90 de termene! Dacă mai punem şi vacanţele judecătoreşti sau alte schimbări, recuzări sau tertipuri „LEGALE”, sigur se va ajunge la judecarea cauzei "pe fond” cel mai devreme la termenul 122, dar, mai sigur, la termenul 10216, cât este numărul dosarului!
Prescrierea
Timp în care se mai poate invoca şi prescrierea faptelor. Se mai poate lăsa şi cu un proces de defăimare, apoi cu solicitarea unor daune pe măsură, pe care statul român ar cam trebui să le plătească, deoarece A LĂSAT FĂRĂ LOC DE MUNCĂ 18 OAMENI şi nu a reuşit să stabilească, prin admirabila sa Justiţie, un răspuns clar la întrebarea: sunt sau nu sunt vinovaţi inculpaţii?
Nemaivorbind de posibilitatea ca, dacă măcar UNUL dintre cei aflaţi în cauza respectivă se va considera nedreptăţit, el va avea tot dreptul din lume să ceară rejudecarea procesului la oricare dintre instanţele superioare. Frumos dosar, cinste meşterului făurar că tare bine le-a potrivit.