Categorie: Dezvăluiri

Să ne imaginăm următoarea situaţie: afli că la o distanţă oarecare de locuinţa ta a apărut o grădiniţă privată. Care se laudă că oferă condiţii ideale, îngrijire ca la „carte”, limbi străine şi o ploaie de alte „facilităţi”. Eşti în al nouălea cer când afli că aici copilul tău o să primească lecţii de muzică, pictură, dans, arte marţiale şi chiar luna de pe cer. Plus că vin şi-l iau de acasă, că au firme de cattering – care le oferă un meniu „special” copiilor. Departe de noi promovarea ideii conform căreia toate instituţiile de profil private ar reprezenta nişte ţepe. Însă, printre ofertele tentante de pe hârtie, se regăsesc şi o grămadă de minciuni. Copiii dumneavoastră pot nimeri pe mâna unora care nu urmăresc decât să facă bani, evitând să treacă printr-o procedură legală, de a-şi autoriza activitatea ca grădiniţă. Practic, la ora aceasta, statul român ignoră cu nepăsare un gen de afacere care înfloreşte pe fondul crizei de locuri în învăţământul preşcolar. Miliarde de euro s-au tocat pe tot felul de aberaţii, dar nimeni nu a îndrăznit să aducă în atenţia opiniei publice faptul că printre instituţiile de învăţământ preşcolar privat s-au strecurat o grămadă de ilegalişti.

Statistici reale

Sunt foarte multe grădiniţe private în judeţul Prahova, dar, din câte ştim, nu-s decât două care au trecut pe la autorităţile judeţene care se ocupă de evaluarea, verificarea şi respectiv acreditarea unor asfel de instituţii. Oficial, la nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova, se ştie că în regulă nu-s decât două grădiniţe. Prima grădiniţă care a primit o „autorizaţie de încredere” (aşa îi spun ei! – n.a), ceea ce presupune că a fost evaluată şi a depus documentaţia pentru autorizaţie, este „Ariel”. Singura grădiniţă autorizată oficial, în Ploieşti, este „Ducky Duck” – potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de către reprezentanţii IŞJ Prahova. Reprezentanţii grădiniţei „Ducky Duck” ne-au declarat că sunt la curent cu faptul că există foarte multe firme care au inclusă în obiectul de activitate o astfel de „meserie” şi că acest fapt afectează credibilitatea unor grădiniţe care au avut destul de tras până au obţinut avizul Inspectoratului Şcolar. Nu s-a mai spus că au cheltuit o groază de bani – necesari pentru punerea de acord cu cerinţele prevederilor şi normelor de obţinere a autorizării - şi că nu există interesul necesar din partea autorităţilor pentru a reglementa şi verifica o asemenea activitate.

Paravanul

Nu există nicio grădiniţă privată care să nu se laude cu programe „dedicate” copiilor. De la vizite la grădina zoologică, dansuri de toate felurile, limbi străine, computere şi multe altele. Dacă ele ar fi şi verificate de autorităţi, dacă şi-ar desfăşura activitatea sub coordonarea unor oameni cu pregătire iar firma ar avea avizele necesare, am putea spune că lucrurile stau foarte bine. Numai că am descoperit că în Ploieşti există multe firme care au ca obiect de activitate „îngrijire şi asistenţă a copiilor preşcolari”. Paravan  numai bun pentru a lua ochii părinţilor naivi dar şi pentru ascunderea adevărului. Prin înfiinţarea firmei se rezolvă problema cu fiscul, cu Garda Financiară, Primăria, dar în niciun caz cu autoritatea care reglementează şi coordonează activităţile din această ramură a educaţiei naţionale! Adică acea copie a certificatului de înmatriculare nu înseamnă că avem de-a face cu o grădiniţă şi că acolo este o firmă oarecare, unde nu se ştie prea clar cine şi ce pregătire are sau care sunt competenţele „profesioniştilor”. Nici ca educator, nici de management. Deci riscul major şi-l asumă doar părinţii care-şi duc copii la un astfel de „centru”, fără o minimă verificare a documentelor oficiale. Aşa se face că am descoperit „grădiniţe” unde asistenta medicală este aproape totul: şi educatoare, şi profesoară de engleză, şi îngrijitoare şi - desigur -... patron!

Hrube şi speranţe

Taxele de la un centru privat aduc un venit de trei–patru mii de euro lunar către investitori. Suma pare mică sau mare, depinde cam la ce „scor” se poziţionează fiecare. Nebunia începe în momentul în care se ajunge la autorizarea „afacerii”. Potrivit unor surse care au habar despre „sistem”,  întreaga afacere este menţinută de încrederea părinţilor care îşi duc copilul într-o astfel de firmă care are printre obiectele de activitate instalaţii sanitare, vânzare de ţigări, sucuri şi asistenţă preşcolari. „Or, toate aceste aprobări, avize, normative, conformări necesare pentru obţinerea autorizaţiei costă. Sumele pe care le cheltuieşti ajung la 40 sau 60 de milioane de lei vechi”, ne-a declarat un „investitor” din acest domeniu, sub preotecţia anonimatului. Mai mult, spune aceeaşi sursă, obţinerea avizului prespune şi o expunere la o serie de controale ulterioare. Cam din partea tuturor autorităţilor sanitare, financiare, pompieri, protecţia munci şi câte or mai fi fiind acestea. „Vă daţi seama că, fiind autorizat, o să ai parte de controale cu nemiluita.

Trebuie să ai sacoşele pregătite. Inspectorii vor o cafea, o masă, o trataţie, ca tot organul de control şi verificare. Mai exită şi riscul unor comasări de verificări şi inspecţii, iar aşa ceva nu se lasă fără amenzi usturătoare. Apoi, dacă poţi să funcţionezi şi fără autorizaţie, de ce să te legi la cap fără să te doară? Trebuie să fii nebun să cheltuieşti atâţia bani, iar în schimb să primeşti...  nimic. Oricum este o piaţă dominată de tot felul de oameni care cunosc foarte bine că tot secretul constă în modul în care te comporţi cu cei mici. Mai ales dacă ai grijă faţă de ei, eşti dedicat lor. Or, aşa ceva nici la grădiniţele de stat nu prea o să găseşti. Crede cineva că la o grădiniţă de stat nu-s probleme? Dar pentru că au statul în spate... ştiţi cum este... privaţii-s de vină! Şi, din câte ştiu eu – şi cunosc bine piaţa din Prahova şi Ploieşti -, poţi să ai o grădiniţă particulară cu un personal foarte bine intenţionat, poate mai slab pregătit, dar care compensează prin atenţia şi grija faţă de copiii!”, avea să ne mai declare aceeaşi sursă.

OPC-ul are ac de cojocul lor! IŞJ - poate!

În forma de acum, oricare grădiniţă privată poate fi în atenţia Oficiului pentru Protecţia Consumatorului. Luarea la puricat a contractelor ar demonstra hibele profunde din această afacere. Acele contracte încheiate cu părinţii ar trebui să conţină elementele necesare pentru ca opc-iştii să dea de pământ cu „investitorii” care îndrugă „minciunele” cu privire la pregătirea „profesională”, „autorizarea în curs”, etc. Nu deschidem subiectul despre un organism propriu al educatorilor (fie de la stat, fie de la privat) care să se autoreglementeze, că acesta nu-şi dovedeşte eficienţa nici la alte bresle mai moţate (judecători, procurori, doctori, ziarişti etc), dintr-o motivaţie simplă, profund românească: ai noştri contra tuturor! La nivelul IŞJ Prahova este foarte bine cunoscută această problemă. Dar nu pot face nimic. Mulţi au renunţat la a solicita autorizarea tocmai din cauza concurenţei neloiale. Noi evaluăm doar ce este în RACIP, organismul de acreditare şi evaluare şcolară. Firmele sunt înfiinţate legal şi cu toate că activitatea educaţională trebuie să fie înscrisă în cadrul acestei instituţii nu există nicio formă care să ne permită o verificare şi sancţionare a celor care recurg la aceste practici. Problema este una de ordine juridică şi ca atare ar trebui ca atât părinţii cât şi forurile decizionale să stabilească reglementările becesare!”, ne-a spus doamna Adriana Manolache, inspector pentru învăţământul preşcolar în cadrul IŞJ Prahova.

La final

Funcţionarea fără autorizaţii conforme a unor astfel de unităţi de învăţământ, fie ele şi preşcolare, poate avea urmări nefaste, pe termen lung, în educaţia copiilor noştri. Am auzit de cazuri în care femeia de serviciu ocupă şi funcţia de bucătăreasă, dar şi de cea de profesoară de engleză. Nu generalizăm, pentru că suntem convinşi că există în Prahova şi instituţii de învăţământ preşcolar particulare serioase, cu o programă de învăţământ vastă, cu adevărat în folosul copiilor noştri. Celelalte sereleuri care încearcă, în afara legii, să facă bani pe cârca copiilor, pot reprezenta veritabile pericole pentru sănătatea, dar şi viitorul celor mici. Vinovaţii vor fi cei care au ştiu şi au tăcut, cei care au alergat doar după profituri, toţi cei care au avut puterea să schimbe ceva, dar nu au făcut-o. Şi părinţii neatenţi, desigur, care trebuie să se intereseze bine pe mâna cui îşi lasă copiii.

Back To Top