Acest material nu se doreşte a fi unul critic la adresa colegilor de breaslă din presa locală sau regională, ci doar un text tapetat cu informaţie reală, fără manipulări subliminale – o oglindă a realităţii în care noi, breslaşii din mass-media prahoveană, ne desfăşurăm activitatea. Pentru ca voi să fiţi informaţi, trebuie să ştiţi, exact, pe cine citiţi, ce interese sunt în spatele celor care se exprimă public şi ar trebui să fie, teoretic, în slujba dumneavoastră, a cititorilor dornici de informaţie corectă, netrunchiată. Vom încerca, succint, să radiografiem, astăzi, entităţile de presă prahovene. Ce se întâmplă în spatele camerelor TV, a aparatelor de radio şi a debitelor de ziare. Cine serveşte pe cine, şi, mai ales, cu ce scop.
În orice ţară civilizată a lumii, presa locală reprezintă principalul mijloc de informare cetăţenesc, depăşind, prin atenţie şi interes, presa naţională. Întotdeauna, în centrele provinciale ale ţărilor europene, presa locală este mai bine vândută sau urmărită în mod gratuit, în cazul ziarelor distribuite door to door, decât presa naţională. Acolo, în lumea civilizată, cetăţeanul a învăţat un lucru simplu: viitorul meu, starea mea de bine, ca cetăţean european, nu ţine numai de guvernul central, de autorităţile care administrează bugetul naţional, ci, în primul rând, de primarul, consiliul local, consiliul judeţean, de care eu aparţin, unde eu îmi plătesc impozitele, acolo unde, efectiv, trăiesc.
Cum arată presa şi societatea la alţii. Către ce ar trebui să ne îndreptăm
Interesul constant al cetăţenilor europeni pentru administrarea corectă a bugetului de la nivelul provinciei de apartenenţă a condus la o coeziune socială şi o dezvoltare sănătoasă a economiei locale pe termen lung. Odată cu implicarea socială, politică şi economică la nivel local, bunăstarea a fost tradusă altfel decât în România. Nu mă interesează, pe mine, ca cetăţean german, ce face Angela Merkel la tribuna Bundestagului, a Bundesratului sau a guvernului german, eu sunt mult mai preocupat dacă miniparlamentul local care mă reprezintă, politic şi administrativ, în oraşul sau comuna mea îmi apără interesul, mă tratează corect şi face tot posibilul ca mie să-mi fie bine, ca plătitor de bună credinţă al impozitelor şi taxelor.
De la acest nivel al mentalităţii este doar un pas firesc până la furnizarea unor servicii corecte, de calitate, către cetăţeni. Aici ajungem şi la presă. Prin mediul economic dinamic creat, prin interes şi prin dorinţa jurnalistului de a face parte dintr-o breaslă care este obligată să dovedească, zilnic, o calitate morală ireproşabilă, un comportament public exemplar, s-a ajuns la normalitate. Existând interes din partea publicului - interes reflectat, desigur, în audienţă, tiraj, atenţie -, presa locală sau regională reuşeşte să se autofinanţeze natural, într-o economie dinamică, corectă. V-am enumerat, pe scurt, cam tot ceea ce-i lipseşte României, la capitolul presă locală. Să vedem, aşadar, ce avem, dacă unde trebuie să ajungem am aflat din rândurile de mai sus.
Imfatuarea politicianului român vs. sărăcia lucie a jurnalistului
În presa locală prahoveană a anului 2010 planează două constante: sărăcia şi ticăloşia. Ambele pornesc din dezorganizarea mioritică de care suferim la nivel naţional, în care unii proprietari de presă se zbat cu o voioşie tembelă, evident, spre nicăieri. Vânzarea către un grup de interese specializat în atragerea de fonduri publice în moduri mai mult sau mai puţin licite sau racordarea la o sursă de bani injectaţi, întotdeauna, pe principiul interesului meschin, îi transformă pe micii patroni de presă de la nivelul Prahovei în adevăraţi pitt-buli mediatici. Cedând presiunilor financiare lunare la care sunt expuşi, majoritatea dintre mogulaşii jurnalişti ai Prahovei s-au vândut pe trei arginţi, mulţumiţi că, pe termen mediu, vor continua să existe, să-şi plătească ratele la bănci, salariile şi celelalte obligaţii fiscale periodice. Presa locală prahoveană s-a arondat grupurilor de interese. Unii dintre jurnalişti au făcut asta dând din coadă, alţii scrâşnind din dinţi. Toţi, însă, au făcut un pact cu diavolul.
Prima constantă – condiţia jurnalistului
Jurnalistul de presă locală a anului 2010 s-a întors la condiţia ticăloşită de după Revoluţie, când patronul îl plătea prost, când lingea mesele la conferinţele de presă, de unde îşi lua în buzunar ultimele fursecuri oferite de gazde. După douăzeci de ani de la Revoluţie, meseria de jurnalist este batjocorită de clasa politică. Politicianul român ştie că reporterul din faţa sa câştigă pe lună în jur de opt milioane de lei, ştie că este un om sărac care poate fi cumpărat cu un milion de lei vechi pentru o ştire pozitivă.
Politicianul român este tarat, aproape fără excepţie. În faţa sărăciei ziaristului răspunde cu o agresivitate manifestată în şpagă sau, după caz, în ameninţări. Condiţia mizerabilă a jurnalistului de provincie este o oglindă a crizei morale în care ne zbatem. În Prahova, ca şi în celelalte judeţe ale ţării, au apărut ziare, după Revoluţie, cu un singur scop: manipularea maselor în beneficiul politic al câte unui potentat.
Din nimic, au apărut redactori şefi, jurnalişti de investigaţie, moguli de presă, toţi neavând nicio legătură cu principiile de bază ale meseriei. În afară de ziarul Prahova, care s-a dat de trei ori peste cap şi, din vechea Flamură a Prahovei s-a transformat în Prahova Liberă, având o echipă de jurnalişti neschimbată de zeci de ani, niciun alt titlu din presa locală prahoveană nu a importat profesionişti, ci a încercat să îi creeze. De aici şi până la virusarea acestui mediu extrem de sensibil cu tot felul de neaveniţi, oportunişti, fripturişti şi securistoizi nu a fost decât un pas. De la bun început, în Prahova, nu a existat o echipă managerială de presă care să se bazeze pe principii de marketing sănătoase, nemaivorbind de cele editoriale, limitându-se la interesul patronului sau al cercului de interese politice şi de afaceri din jurul acestuia.
Sărăcia – rezultatul „preformanţei” mogulilor
Astăzi, în Ploieşti – centrul presei locale prahovene -, jurnaliştii, în marea lor majoritate, nu şi-au mai luat salariile de trei luni de zile. Trec peste răutatea unor aşa-zişi jurnalişti din presa locală care preferă să îşi jignească colegii. Nu incompetenţa ori neputinţa de a se angaja în altă parte îi ghidează pe mulţi dintre colegii de la Telegraful de Prahova, de exemplu, să bată în fiecare zi drumul spre locul de muncă, ci, de multe ori, ideea de apartenenţă, dorinţa de a lucra în presa locală şi, poate, pasiunea pentru o meserie căzută, din păcate, în derizoriu. Am luat ca prim exemplu Telegraful de Prahova, pentru că această entitate media traversează o gravă problemă financiară. Telegraful de Prahova face parte, alături de Alpha TV şi Radio K din cercul de interese arondat sindicalistului Liviu Luca. După o infuzie imensă de capital, timp de ani de zile, când trustul a reprezentat un etalon în presa prahoveană în ceea ce priveşte nivelul superior de salarizare, dar şi condiţiile bune de muncă ale angajaţilor, recesiunea a afectat această instituţie media care, în momentul de faţă, încearcă să rămână pe linia de plutire printr-o strategie de marketing gestionată profesionist. Atât Telegraful, cât şi Alpha Tv, nu mai beneficiază de multitudinea contractelor de publicitate de acum doi-trei ani, care îi asigurau o existenţă liniştită.
Liviu Luca şi-a luat mâna, complet, din punct de vedere economic, de pe trust. În momentul de faţă se merge „în orb”, cu datorii neachitate, dar cu o dorinţă a oamenilor de presă şi de marketing din interior de a ţine barca pe linia de plutire. Investiţiile imense injectate, de-a lungul anilor, în Telegraful de Prahova şi Alpha TV au demonstrat două lucruri extrem de toxice pentru democraţie: atenţia scăzută a publicului pentru realităţile socio-politice locale şi prezenţa pe o piaţă care nu a răspuns eforturilor investite aici. Vina se poate împărţi astfel: 1. Echipa managerială a fost slabă sau, 2., economia locală nu a fost pregătită, mental, pentru o dezvoltare firească pe o piaţă financiară reală. Realitatea a confirmat faptul că grupul de interese economice coordonat de liderul sindicaliştilor din petrol a pierdut sute de mii de euro pe un produs neperformant, în perspectiva conjuncturii economice locale a zilelor noastre. De multe ori, Telegaful de Prahova s-a situat, din punct de vedere calitativ, peste toate celelalte cotidiene locale, fapt care nu a dus la un răspuns pe măsură din partea pieţei locale consumatoare de informaţie.
Ticăloşia
Ticăloşia unor breslaşi din presa locală prahoveană derivă din două aspecte: dorinţa de îmbogăţire (ori subzistenţă, după caz) şi micimea caracterului ghidată după un singur principiu împământenit aici: „să moară şi capra vecinului”. Nu de puţine ori, publicul cititor a fost lăsat deoparte în mintea şi condeiul multor jurnalişti din presa locală autohtonă, atacurile programate împotriva unor potenţiali duşmani făcând loc în cel mai nedeontologic mod cu putiinţă corectitudinii. Calomniile nefondate, concentrarea tunurilor pe un singur partid sau politician urât de grupurile de interese care finanţează o publicaţie sau alta au oglindit nivelul mediocru al unor veritabili bişniţari de presă, scribi care nu au nimic în comun cu interesul public. Nerespectând nici cele mai elementare noţiuni enunţate de Codul Deontologic al Jurnalistului, cei mai cunoscuţi ziarişti prahoveni, sau, mai bine zis, cele mai vizibile personaje din spaţiul public prahovean s-au transformat în săgeţi otrăvite plătite, precum un asasin tocmit să anihileze duşmanul.
Trustul Prahova sau implicarea afaceristului Sebastian Aurelian Ghiţă în mass-media
Trustul Prahova deţine o tipografie moştenită de pe vremea comunismului de la fosta Flamura Prahovei, marca Ziarul Prahova, Prahova TV şi Radio Prahova. Până de curând, ziarul Prahova, succesorul Flamurei Prahovei, a fost administrat, gestionat, controlat, de jurnalistul Dumitru Cârstea. Cârstea a repornit motoarele Flamurei după Revoluţie şi a menţinut Editura Prahova pe linia de plutire ani de zile. Dumitru Cârstea este cunoscut în mediile de presă şi de afaceri ca fiind un apropiat al lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi al Partidului Social Democrat. Dumitru Cârstea şi-a măritat una din fete cu omul de afaceri Sebastian Ghiţă, fondatorul şi administratorul puternicului grup de firme Asesoft. Sebastian Ghiţă a preluat, ulterior, Editura Prahova, rămânând, şi în prezent, patronul trustului de presă ce include televiziune, radio şi ziar. Un ochi format poate observa, cu uşurinţă, că politica editorială a tuturor entităţilor de presă deţinute de omul de afaceri prahovean sunt în ton cu mişcările politice ale patronului. Până în 2008, trustul a susţinut, necondiţionat, activitatea politică a primarului pesedist Emil Calotă, dar şi a Partidului Social Democrat, aflat, în ultimul mandat al lui Calotă, în opoziţie la nivel naţional. Odată cu retuşarea vizibilă a activităţii administraţiei Calotă, trustul Prahova a contrabalansat derapajele deontologice prin criticarea conducerii de la nivelul Consiliului Judeţean Prahova, unde, până în 2008, Florin Anghel, un oponent politic al Partidului Social Democrat, deţinea preşedinţia.
În cadrul alegerilor locale din 2008, entităţile media deţinute de Sebastian Ghiţă au făcut un joc dublu, susţinând, la Primăria Ploieşti, candidatura pedelistului Andrei Volosevici, iar la judeţ candidatura lui Mircea Cosma, din partea PSD, un vechi prieten al trustului Prahova. În momentul de faţă, Sebastian Ghiţă şi-a retras „sprijinul” pentru PDL, revenind la partidul care l-a susţinut, de la bun început, în afacerile cu statul, şi anume PSD. Prin toţi jurnaliştii subordonaţi în trustul Prahova şi nu numai, omul de afaceri prahovean loveşte în puterea pedelistă în cel mai deontologic mod cu putinţă, evitând, în mod clar, criticarea conducerii Consiliului Judeţean Prahova unde PSD deţine controlul. De asemenea, Sebastian Ghiţă este un apropiat al lui Victor Ponta, actualul preşedinte al PSD. Putem deduce, de pe acum, că trustul deţinut de omul de afaceri ploieştean va depune toate eforturile pentru a sprijini, în viitoarele campanii electorale, candidatura membrilor PSD, atât la Primăria Ploieşti, cât şi la Consiliul Judeţean Prahova.
Republicanul, publicaţia controlată de senatorul Iulian Bădescu
Republicanul traversează, de aproape doi ani de zile, o perioadă tulbure, din punct de vedere financiar. Publicaţia s-a transformat, acum câteva luni de zile, din cotidian în săptămânal, fiind afectată, în mod evident, de criza economică. Publicaţia este controlată de senatorul Iulian Bădescu, politicianul–jurnalist care a demisionat, săptămâna trecută, din PDL, pentru a se alătura grupul PSD din Parlamentul României. Iulian Bădescu a fost un jurnalist adeseori apeciat în mediile locale, însă, din 2008, a preferat să îmbrăţişeze cariera politică. La îndemnul aceluiaşi grup de interese care gravitează în jurul trustului Prahova şi a omului de afaceri Sebastian Ghiţă, Bădescu s-a înscris în PDL cu doar două luni înainte de alegerile parlamentare, candidatura acestuia la Senatul României reprezentând doar un compromis făcut de conducerea PDL cu acesta pentru ocuparea unui post atât de important. Republicanul, la fel ca şi entităţile media deţinute de Sebastian Ghiţă, deserveşte interesele fondatorului său, Iulian Bădescu. Dacă până săptămâna trecută Republicanul adopta o atitudine pozitivă faţă de putere şi reprezentanţii din teritoriu ai acesteia, odată cu înscrierea lui Bădescu în PSD, jurnaliştii acestei publicaţii au devenit, brusc, extrem de agresivi la adresa guvernului şi a PDL. De asemenea, după demisia din PDL, echidistanţa celor de la Republicanul a fost reflectată printr-un interviu cu deţinătorul ziarului care, din postura de senator al României, îşi explica gestul neuitând să-şi atace foştii colegi. Dacă Bădescu are sau nu dreptate, dacă şi-a plătit jurnaliştii din bani publici, prin cabinetul senatorial, asta este mai puţin important. Important este că, din punct de vedere deontologic, nici Republicanul nu reuşeşte, din păcate, să se delimiteze de la derapaje grave în ceea ce priveşte deontologia jurnalistică.
observatorulph.ro
Observatorulph.ro reprezintă partea rămasă din cotidianul tipărit Observatorul Prahovean. În 2009, ediţia tipărită a Observatorului prahovean şi-a încetat apariţia, jurnaliştii de acolo preferând să îşi concentreze energia pe site-ul publicaţiei, care a reuşit, în timp scurt, să crească la capitolul trafic pe Internet. Observatorul este coordonat şi condus de jurnalistul Mihai Nicolae, care a preferat să închidă ediţia tipărită după ce a rămas fără surse de finanţare, dar cu datorii la bănci. Observatorul prahovean a gravitat în jurul intereselor de afaceri, dar şi politice, ale lui Liviu Luca şi Sorin Mihai. În momentul retragerii finanţării din această parte, Mihai Nicolae a încercat, fără succes, să păstreze cotidianul şi locurile de muncă ale angajaţilor săi. După câteva luni de zile, jurnalistul a fost nevoit să renunţe la ediţia tipărită a Observatorului.
ph-online.ro
Ph-online.ro este site-ul deţinut de jurnalistul Bogdan Stoica. În acest moment, ph-online oscilează între statutul de ziar online şi blog de dat cu părerea, însă, prin eforturile depuse de Bogdan Stoica, ph-online reprezintă, în momentul de faţă, cel mai traficat site de informaţii diverse şi media de pe piaţa prahoveană de gen. În ciuda acestui statut invidiat de mulţi, inclusiv de subsemnatul, economia locală nu îi oferă lui Bogdan Stoica decât resurse pentru a subzista, acesta fiind, totodată, corealizator, alături de Dragoş Pătraru, al unei emisiuni de pe postul Prahova TV deţinut de omul de afaceri Sebastian Ghiţă. Ph-online reprezintă o platformă de informare dinamică, un exemplu de mini-afacere de succes pornită de la zero. Totuşi, în ciuda tonului dinamic, a creativităţii şi, nu de puţine ori, a exclusivităţilor informaţiei postate, Bogdan Stoica îşi păstrează, şi el, echidistanţa, prin consilierea tacită a unor politicieni din zona liberală, de unde - putem presupune - îşi completează veniturile lunare.
altPHel – publicaţia de stânga-dreapta
Publicaţia altPHel este deţinută, oficial, de verii Dragoş Pătraru şi Radu Baicu. Sub sloganul „Cine tace consimte”, publicaţia-pamflet a reuşit, în timp, să scurtcircuiteze nervii multor potentaţi ai vremii, în funcţie de interesele evidente ale patronilor săi. Publicaţia altPHel reprezintă, în momentul de faţă, cel mai citit săptămânal din Prahova, ocupând, cel puţin în varianta online, 20 de puncte de trafic în faţa Actualităţii prahovene, la momentul editării acestui material. În cei şase ani de existenţă a publicaţiei, patronul acesteia, Dragoş Pătraru, a făcut un veritabil slalom al intereselor politice şi de afaceri, reuşind, printr-o mişcare relativ abilă, să transforme altPHel într-o publicaţie aparent echidistantă. În realitate, însă, altPHel a fost apropiat, în funcţie de vremuri, puternicilor zilei.
Până în 2008, publicaţia a lovit în imaginea fostului edil al Ploieştiului, Emil Calotă, fiind un critic constant al administraţiei pesediste. În acelaşi timp, altPHel a menajat imaginea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova de atunci, Florin Anghel. Dezechilibrul vizibil era mascat, atent, printr-o strategie proprie de imagine agresivă, bine-punctată, prin care altPHel poza în crucişătorul presei prahovene, atât din punct de vedere deontologic, cât şi ca vânzări. După câştigarea fotoliului de preşedinte al Consiliului Judeţean de către Mircea Cosma, publicaţia altPHel a continuat tradiţia, criticând primăria lui Volosevici, dar neamintind, mai deloc, despre megaafacerile derulate la nivelul CJ Prahova de către camarila pesedistă condusă de Cosma. Apropierea publicaţiei altPHel de PSD este, poate, firească, ţinând cont de faptul că cei doi asociaţi nu au reuşit să aducă, în şase ani de existenţă, ziarul pe plus, din punct de vedere contabil. Această realitate tristă a dus şi la arondarea publicaţiei către grupurile de interese coordonate de Sebastian Ghiţă şi PSD. În acest moment, Dragoş Pătraru este angajat în postul de director general al Prahova TV, unde şi-a mutat şi redacţia, completându-şi veniturile albe cu salariul oferit de omul de afaceri ploieştean.
Pe fondul crizei economice, publicaţia a reuşit să se menţină prin infuzii de capital venite din partea firmelor arondate intereselor Partidului Social Democrat, machetele publicitare din altPHel venind, în proporţie de 80 la sută, din partea firmelor pesediste, plus machete generoase furnizate de către Consiliul Judeţean Prahova. altPHel a încercat să demonteze prejudecăţile legate de slăbiciunea presei locale, ca audienţă şi calitate. altPhel a fost conceput, de la bun început, ca fiind o publicaţie atipică, apropiată de formatul Academiei Caţavencu. Din păcate, piaţa locală a rămas inertă, şi în acest caz, demersului jurnalistic, preferând să se orienteze către presa naţională.
Informaţia Prahovei şi Ploieştii
Informaţia Prahovei a fost afectată de criză, transformându-se in cotidian în săptămânal. Ploieştii reprezintă un titlu relativ vechi în presa locală. În cazul Informaţiei, patronii îşi susţin publicaţia săptămânală din afaceri IT. Colectivul de aici pare total dezinteresat de editorialistică în sensul exclusivităţii, preferând să îşi presteze activitatea la o publicaţie al cărei raţionament de existenţă a rămas neelucidat de multă lume în media locală, pe un salariu minim pe economie. Odată pe an, însă, conducerea îşi plimbă angajaţii în concedii prin diferite ţări exotice, drept mulţumire pentru că există. Ploieştii este un săptămânal generalist de stânga, în care regăsim, uneori, reportaje interesante, unde singurul condei remarcat de noi este profesorul Nicu Boaru, colaborator şi al Actualităţii Prahovene.
Actualitatea Prahoveană, pro PDL sau anti PSD?
Actualitatea Prahoveană este publicaţia fondată de subsemnatul, în anul 2007. Atunci, în luna iunie a acelui an, au existat voci din presă care m-au asigurat că în două luni închid porţile, pentru că eu nu am „prieteni suspuşi”. Sau şmecheri, cum preferaţi. Între timp, mica noastră redacţie editează 12 titluri de ziare locale, regionale sau judeţene. De la începutul acestui an ne-am extins şi în Judeţul Dâmboviţa, am terminat anul contabil pe plus cu câteva mii de lei şi nici nu ne-am înscris în PDL, aşa cum susţin, rânjind, nişte binevoitori din minunata presă locală. Actualitatea Prahoveană a susţinut Partidul Democrat Liberal în campania alegerilor locale din 2008, pe bani cu care ne-am plătit datoriile din urmă - pentru că prietenii ăia suspuşi despre care vorbeam mai devreme nu au fost de găsit - cum bine am fost sfătuit, la început, de un actual concurent din presa locală. În acelaşi timp, la ultimele alegeri parlamentare, Actualitatea Prahoveană a semnat contracte de promovare cu politicieni din PNŢCD, PNL, PSD şi PDL. Au existat candidaţi, în diferite colegii uninominale, care au dorit să apară, să-şi exprime platforma politică, în paginile APH. Au fost taxaţi, aşa cum se practică, iar anul trecut, Actualitatea prahoveană l-a susţinut pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din convingere, în faţa unei alternative pe care noi am crezut-o profund greşită, dar şi pentru a-şi plăti alte datorii din urmă. În urma muncii noastre, am primit telefoane de ameninţare făţişe, voalate, înjurături, dar şi laude. A, şi bani, desigur! Facturaţi şi impozitaţi.
Şi ca să doarmă toată lumea liniştită, recunoaştem tot noi că în ianuarie am avut conturile blocate pentru întârzieri la plata TVA. Pentru că acele contracte de editare şi publicitate ale APH au fost facturate „la alb”, nu aşa cum am auzit că se practică prin ograda locală. Între timp, am achitat şi TVA-ul şi unele datorii din urmă. În momentul de faţă, eu, ca administrator al societăţii, am datorii de aproximativ 400 de milioane lei vechi către prieteni, pe care nu am reuşit să le achit. Prin afacerile de presă locală reuşim, parţial, să ne susţinem activitatea, bani la care mai adăugăm câteva contracte de publicitate, niciunul, până astăzi, din sfera de influenţă a partidului de guvernământ.
În concluzie, Actualitatea Prahoveană se declară a fi, prin vocea fondatorului său, un ziar de dreapta care nu va pactiza niciodată, ideologic, cu reprezentanţii Partidului Social Democrat. Nu avem nimic împotriva acestor oameni, însă ideologia de stânga, promovată în România de nişte comunistoizi bogaţi cu afaceri în capitalism chiar ne enervează. Semnez şi susţin această declaraţie de interese astăzi, 07.06.2010.
Sebastian Ignat