Categorie: Dezvăluiri

Zilele trecute, Actualitatea PH a primit o invitaţie pentru a participa la lucrările dedicate Zilei Justiţiei. Iniţial aş fi fost încântat pentru o participiare la un asemenea eveniment, dar în codiţiile vieţii de zi cu zi şi mai ales ştiind prea bine cum „merge” Justiţia” în România şi mai ales în Prahova, am decis că este pierdere de timp. Şi am avut dreptate! A fost o acţiune de genul celor care abundă de tot felul de declaraţii triumfaliste, pompoase, pline de etichete, de mesaje “pozitive”, dar care sunt foarte departe de realitate.



Pentru că la Tribunal riscau să le pice tavanele şi cărămizile în cap, iar la Curtea de Apel nu există spaţiu nici măcar pentru magistraţi, şi în acest an Ziua Justiţiei s-a sărbătorit la Camera de Comerţ şi Industrie Prahova. Programul intitulat “Justiţia – prezent şi perspective. Rolul profesiilor juridice în înfăptuirea justiţiei” părea unul interesant. Mai ales că a fost anunţată şi participarea ministrului Cătălin Predoiu. Participanţii au avut ocazia să asculte proiecte minunate, perspective luminoase, programe care vor face şi vor drege… Ce mai, o minunată limbă de lemn.

A urmat o conferinţă de presă în care ministrul a vorbit extrem de pozitiv despre ce va fi în viitor. Dar a “punctat”, cum că, degeaba se plânge Justiţia prahoveană de lipsa banilor, deoarece nu a fost în stare să cheltuiască cât a primit, respective cam 500 de milioane de lei vechi. Cât despre profesiile juridice, ministrul s-a străduit să spună că d-abia de acum încolo se vor face şi vor drege nişte programe şi proiecte în urma cărora absolut totul va fi minunat. Dar nu a ştiut să spună ce va face pentru a evita o catastrofă în cazul în care vom avea - nu un cutremur - ci o vijelie, iar Tribunalul va fi culcat la pământ. Nici când şi nici cum se va finaliza Palatul de Justiţie – la care se lucrează de 15 ani! Dar să revenim la ce nu a spus ministrul Predoiu. Dacă a tăcut pentru că nu ştia este foarte grav, iar dacă ştia … ruşinică! Deci să le luăm cătinel.

Avocatul tuturor şi al nimănui

Meseria de avocet este una în care se manifestă pe deplin o luptă subterană, acerbă, dură şi în care victimele nu sunt contabilizate de nimeni! Vorbeam, desigur, despre justiţiabili, deorece este ştiut că “avocatul câştigă şi când pierde!”. Problema justiţiei prahovene în acest domeniu este gravă şi durează de prea mulţi ani. A devenit o practică aproape recunoscută oficial ca fiecare avocat, cabinet, casă de avocatură aleargă să “prindă” cât mai mulţi clienţi. Care aduc mulţi, mulţi, foarte mulţi bani. În schimb casta avocaţilor se autoprotejează – ca mai toate breslele din domeniu – obturând accesul “bobocilor” care au de trecut prin multe “examene” pentru a deveni purtători de mapă – geantă – dosar al nu ştiu cărui “maestru”. Se vorbeşte de şpăgi consistente, de neplata pentru unul – doi ani a nici unui onorariu cuvenit “bobocului”! Ca profesie, un avocat trebuie să se descurce! Dacă are puhoi de clienţi este firesc să nu aibă timp pentru toate dosarele. Citeşte în fugă, îşi împarte timpul, pe minute, iar la bară, în activitatea de zi cu zi, se folosesc cele mai cumplite manevre pentru acopeirea “portofoliului”. Tergiversăile sunt posibile prin concedii de boală, prezenţa la alte procese, renunţare de formă sau chiar pasarea dosarelor către colegi sau alte cabinete ori case de avocatură. “Este o mare problemă cu avocatul în instanţele prahovene. Aleargă cu disperare după clienţi şi se dovedeşte interesat doar de câştigul material. De multe ori vine la proces fără să aibă habar de ce se află la dosar!” îmi mărturisea un judecător. Cât despre sancţiunile pe care le pot primi avocaţii care tergiversează procesele… ce să mai vorbim. Sunt ridicole şi mai nimeni nu crede că sunt şi eficiente.

Procurorul atomic  care nu-i sigur în Prahova

Se pare că meseria de procuror şi mai ales în Prahova este echivalenta deportărilor, exilului sau surghiunului de altădată. Mormane de dosare, cauze care zac prin sertare, implicaţii nebănuite, telefoane, apropo-uri, „indicaţii” şi mai ales o izolare totală faţă de restul parchetelor superioare, CSM, judecători şi Poliţie. O meserie care a devenit ciuca acuzaţiilor. Iar să fii procuror în Prahova, în astfel e condiţii, nu mai are nimic de-a face cu „instituţia care apără statul şi aplicarea legilor”. Ca număr, procurorii prahoveni nu au fost şi nu vor fi, niciodată, suficienţi. La dotări este jale. Nu sunt bani nici măcar pentru timbre, telefoane, benzină ca să nu ne mai gândim de expertize - precum C.S.I. - că am deveni chiar penibili! Sunt şi câţiva meseriaşi care mai ţin steagul sus, dar majoritatea sunt blazaţi, reticenţi şi conştienţi că, vorba cântecului ... „nu s-au născut în locul potrivit!”

Judecătorii şi legile de doi bani

Activitatea unui judecător nu poate fi desprinsă de litera şi spiritul legii. Care, de cele mai multe ori, este făcută pe genunchi, prost, cu enunţuri contradictorii şi care nu a fost niciodată analizată de la cap – coadă, nici măcar de cei care o făuresc ( adică parlamentarii - care de cele mai multe ori sunt analfabeţi notorii în astfel de domeniu) şi nici de cei care o aplică, respectiv judecătorii,  pentru a fi schimbată şi formulată... măcar în limba română. Judecătorii de la instanţele prahovene, mai ales cei din zona Judecătoriei şi Tribunalului sunt puţini; sunt copleşiţi de numărul dosarelor şi, dacă s-a mai potolit puţintel nebunia cu legile retrocedărilor, acum au parte de un tsunami dat de insolvenţa miilor de firme! Se dau termene şi de câte şase – şapte luni! Ca urmare, oricât de multă bunăvoinţă ai avea ca judecător este greu de crezut că poţi să fi eficient, să munceşti bine, corect ai avea cum să faci faţă acestui haos. Cât despre decizii corecte, oneste sau actul de justiţie desfăşurat în hrube, cu roaba de dosare alături, sub ameninţarea tăierii veniturilor, cu avocaţi şi procurori  - cu gândul la orice altceva - sau cu expertize de doi bani, deocamdată nu ar fi cazul să discutăm. Minune mare că mai sunt şi unele deasupra oricăror suspiciuni! Şi n-am spus nimic despre rude, neamuri, filiere, lanţuri şi grupuri de interese!

Experţii – vai de mama lor dar mai ales vai de mama celui care ajunge pe mâna lor

Un alt punct atins în treacăt de ministrul Predoiu a fost cel legat de expertizele judiciare. Cei care sunt cu adevărat buni – au foarte mult de lucru, sunt blocaţi de relaţia cu alte instituţii (administraţie locală, poliţie, administraţie financiară etc) dar şi de volumul imens de solicitări. Cum şi ei sunt oameni, adună „comenzi” la greu, dar nu mai au timpul necesar pentru a efectua expertizele solicitate. De aici amânări, tergiversări şi chiar renunţări în ultima clipă! Amenda este simbolică, permite o mare şi exagerată zonă de „manevră”, în cazurile în care se „pactizează” cu una dintre părţile implicate în dosar!

Executorul judecătoresc – un calvar care-ţi arată că degeaba ai câştigat procesul

Sunt mulţi oameni care cred că odată obţinută o victorie în instanţă se va trece şi la aplicarea deciziei. O mare păcăleală. Abia atunci descoperi că pe lumea asta există şi... executorii! O castă care, şi ea se auprotejează faţă de nou veniţi, şi se vorbeşte chiar despre existenţa unor ... moştenitori în domeniu! Împotriva tergiversărilor unui executor nu prea ai ce face şi, dacă te plângi la mai marii lor, tot casta se judecă singură şi stabileşte culpa! Dar nu este cazul! Ar fi culmea ca taman între ei să se „faulteze”!

Au fost cazuri în care de la nivelul ministerului Justiţiei s-au formulat plângeri penale, s-a început ancheta, dar cei vizaţi sunt, şi azi, bine mersi! În domeniu există, dar ascuns bine, adevărate filiere care au organizate diferite sisteme de cumpărare sau achiziţie a unor bunuri (autoturisme, terenuri, imobile, clădiri de fabrici etc) la preţuri derizorii. Acum câţiva ani, un executor din Prahova s-a chinuit o bună bucată de timp să vândă niscaiva mobilă veche, chiar şi la un preţ ridicol. Pe motiv că fiind „cumpărată” la licitaţie” de un „cumpărător”, mobila a fost transportată la „depozit”, iar „depozitarul” a avut o criză de nervi când a aflat că a fost şuntat tocmai de la o licitaţie pentru un apartamanet „ca bobocul”, chiar de către executorul respectiv. De la criza de nervi şi scandalul respectiv a fost cât pe ce să se lase cu unele denunţuri şi anchete. Care anchete dacă s-ar fi făcut ca la carte ar fi lăsat Prahova fără nişte executori, judecători, procurori şi niscaiva poliţai. Care acum, cu toţii sunt onorabili! Desigur că asemenea grozăvii, bârfe sau poveşti nu au cum să ajungă la urechile unui ministru atât de european!

Există un rai în penitenciar? Unii spun că da!

Întreţinerea un puşcăriaş costă, lunar, statul român, cam 28.000.000 de lei vechi! La nivelul ministerului nu s-a discutat serios niciodată despre faptul că reforma din zona penitenciarelor poate să aibă şi aspecte care deocamdată sunt aplicate la nivel european. Nu mai spunem despre celebrele brăţări, monitorizarea sau prevenirea infracţiunilor. Nici despre transparenţa necesară acţiunii de înfăptuire a actului de justiţie. Am observat că ministerul, prin onorabilul Predoiu, au un limbaj perfect adaptat Uniunii Europene. Dar uită că România a devenit o ţară bananieră. Desigur că o contribuţie importantă a avut-o şi încă o are Justiţia! În care tare mult aş vrea să am încredere, dar nu ştiu de ce nu prea reuşesc!

Back To Top