* O familie din Breaza are de ales: pe străzi sau la puşcărie? * Hăituiţi de propria soră şi mătuşă * Condamnaţi pentru că nu se supun celor mari şi deştepţi * 20 de ani de calvar * Judecătorii prahoveni au o mare şi grea dilemă: DREPTATE SAU JUSTIŢIE?
O moştenire a făcut să apară ura şi duşmănia între cei şase copii ai celui care a fost Florea I. Constantin din Breaza. Oamenii au ajuns să se urască, să se acuze şi să se târască prin faţa procurorilor sau a judecătorilor de aproape 20 de ani. Complicităţi, acte măsluite, două decenii de necazuri şi o mare dramă: la un pas de a fi scos de Poliţie în stradă sau de a fi trimişi la puşcărie! Ei spun că totul li se întâmplă pentru simplul fapt că îşi apără munca de o viaţă în faţa unui complot care a început acum peste 20 de ani!
Un complot macabru
Familia Florea Constantin avea să se dumirească cum stau lucrurile şi au cerut un alt partaj care ar fi trebuit să stabilească foarte clar ce îi revenea fiecărui fiu/fiice ca moştenire de pe urma părinţilor. Oamenii sperau că adevărul va ieşi la lumină şi că fiecăruia îi va reveni ceea ce i se cuvine.
Poliţia nu s-a sesizat pe motiv că "nu este de competenţa” sa. Primăria Breaza, în loc să contribuie la elucidare acestor pricini, avea să facă tot felul de mânării şi să anuleze un ROL dar şi să deschidă altul, în 1990! Doar în baza unor vorbe!
Procurorii prahoveni îşi dau şi ei cu stângul în dreptul, iar instanţele prahovene condamnă un om pentru că a fost împins la disperare şi a ţinut să-şi apere ceea ce consideră că-i aparţine de peste 60 de ani!
Pământul se plimbă
Necazurile lui Florea Constantin nu s-au isprăvit după Revoluţie. Din contră, ele aveau să se înmulţească. Fiind în litigiu asupra moştenirii, Florea Constantin a cerut realizarea unor expertize de specialitate care să spună ce a adus fiecare dintre părinţii săi la căsătoria lor, ce au edificat împreună şi ce au făcut aceştia timp de peste 50 de ani de convieţuire.
Trei experţi aveau să stabilească cu claritate în ce fel au decurs treburile în familia Florea. De fiecare dată preopinenta Lungu Viorica avea să se opună şi să ceară judecătorilor altă expertiză. Fiecare dintre cele trei expertize avea să fie considerată că nu "răspunde” solicitărilor! Abia la a patra expertiză (realizată de Mihai Nicolau) avea să se spună că este taman pe gustul surorii, care vroia, singură, toată moştenirea de la părinţii săi.
O expertiză care face cam de toate: emite păreri, opinii, consideraţii, dar cel mai grav este că a realizat o hartă pe care până şi copiii de la clasele elementare ar fi luat-o în râs. O parcelă de teren este prezentată de expert ca o gumă: se întinde până peste alte parcele care - prin toate documentele - sunt ale cu totul altor deţinători.
Numai că respectiva "expertiză”, fiind pe gustul celei care o solicitase, era numai bună pentru a fi băgată la dosarele aflate în instanţe. Nici un judecător nu a stat să se întrebe cum se face că acel teren este aşa de plimbăreţ. Dincolo de procese, ca să nu stea degeaba, Lungu Viorica îşi întocmea un act de proprietate (5141 din 30 noiembrie 1990) pentru 1.000 mp şi casă. Cu ajutorul celor din administraţia locală.
Complicitatea Primăriei Breaza. Tăcerea incompetenţei
Cu largul concurs şi consinţământ al celor care lucrau la Primăria Breaza prin acea vreme. Mai mult, avea să primească şi autorizaţie de înstrăinare, fără ca vreun funcţionar sau edil să se întrebe ce s-a ales din litigul respectiv sau pe unde or fi ceilalţi moştenitori. Ca să pună capac, aceiaşi funcţionari aveau să anuleze ROL-ul familiei Florea Constantin şi să deschidă un altul pe numele celei care o ceruse doar aşa, prin vorbe, Lungu Viorica. Alături de doi martori care aveau să confirme dreptul solicitat de Lungu Viorica.
Ulterior, onorabila administraţie avea să se ascundă precum înşoricatul în păpuşoi şi să se acopere cu fel de fel de scuze. Una mai ridicolă decât alta, dar nimeni nu a reuşit să spună că acolo s-au mânărit nişte acte oficiale şi că cineva ar fi trebuit să răspundă pentru asta. Poliţia, aşa cum stă bine unui organ respectabil, nu s-a băgat! "Domne', ie litigiu' lor! Să se bată la Cremenal, că noi nu avem competenţă la asemenea caz!” - pare să fi spus purtătorii de "caşchetă”. Şi au... tăcut!
Falsul s-a prescris! Da' merge şi aşa?!
Atitudinea procurorilor avea să fie şi mai năucitoare. Astfel, procurorul Lucian Onea avea să o ia cătinel printre teancurile de dosare şi avea să spună, negru pe alb (în rezoluţia nr. 907/P/2007 din 03.10.2007), că Florea Constantin are dreptate şi, drept argument, s-a referit la contractul de vânzare-cumpărare 2102/1981: "casa ce vindem am construit-o eu Florea Alexandrina, împreună cu soţul meu Florea Constantin în timpul căsătoriei şi moştenire de la acesta, conform certificatului de moştenitor... Contrar acestei declaraţii, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5141/30.10.1990, prin care Lungu Viorica a devenit proprietara locuinţei, s-a menţionat imobilul (terenul şi locuinţa) este proprietatea mea, vânzătoarea, prin înzestrare cu ocazia căsătoriei de peste 50 de ani de la mama mea Onişca Reveica şi eu cumpărătoarea, declar că am cunoştinţă că imobilul a fost dobândit de vânzătoare aşa cum s-a menţionat mai sus”.
Procurorul Lucian Onea avea să scrie în respectiva Rezoluţie că cele două (Florea Alexandrina şi Lungu Viorica) „au declarat în cel de-al doilea contract o altă situaţie juridică a locuinţei deşi era vorba despre acelaşi imobil”. Finalul rezoluţiei - bine întocmite dealtminteri - d-lui procuror Lucian Onea esre şocant şi năucitor. La „Confirm”, în continuarea punctului nr. 3, se spune că „Neînceperea urmăririi penale faţă de Lungu Viorica pentru săvârşirea infraciunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C.p. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale”. Uite cum un act dovedit că nu ar avea nicio bază avea să devină numai bun de băgat pe gâtul Justiţiei şi folosit pentru aruncarea unei familii în stradă!
Dezlegarea la hăituială
Familia Florea avea să îndure ani buni teroarea de a se vedea chemată în instanţe pentru că nu „se îndura” să plece pe străzi sau, ulterior, în grajdul pus la dispoziţie, într-un gest „de mărinimie”, de Lungu Viorica.
Procese, hăituieli, vânzări de terenuri „libere de orice sarcină”... Ca, după un timp, să se implice şi un actual consilier local. Odată ca martor, iar ulterior drept cumpărător „de bună credinţă” al unei parcele de teren. În „buna sa credinţă”, pe consilier nu l-a deranjat faptul că locul respectiv era „semănat” cu tot felul de probleme. Ce mai contau dosarele, procesele şi prigoana familiei Florea? Cu acte „posibil false”, cea care le-a întocmit, Lungu Viorica, a reuşit să se sustragă urmăririi penale, urmare a prescrierii faptelor sale, aceasta reuşind chiar să convingă mai multe instanţe că dreptatea este de partea sa. Ca urmare familia Florea trebuia alungată din casă. Pe care - nu-i aşa? - o ocupa, de acum, abuziv!
„Mi-au pus cătuşele şi m-au închis în WC!”
Florea Constantin ne-a declarat că singura lui vină nu este decât aceea că „am patru clase. Eu nu sunt aşa de deştept şi de mare ca aceia care vor să mă vadă la puşcărie!”. Pentru că avea sentinţe care o dădeau drept proprietară de drept, Lungu Viorica a venit cu executorul judecătoresc şi alte organe pentru a fi pusă „în drepturi”. Florea Constantin şi fiul său au comis un gest necugetat şi greu de crezut şi acceptat: au sărit şi au lovit-o pe reclamantă. Alături de fiul său, Florea Constantin a ajuns în faţa organelor de cercetare penală să dea socoteală pentru faptele lor. Aflaţi la limita disperării, ei au crezut că dacă o agresează pe cea cu care se aflau în litigiu îşi vor apăra dreptatea. Au greşit cumplit. Acum, legal, ei sunt nişte infractori. „M-au legat cu cătuşele şi m-au închis în WC! Aici în casa asta în care am împărţit totul, aici unde zeci de ani am muncit ca un rob?! Să nu mai existe dreptate? Am fost condamnat şi trebuia să fac puşcărie că nu am vrut să fiu aruncat pe drumuri? Unde este dreptul meu, dar drepturile mele de la tata şi de la mama? Dar munca mea?!” Întrebări la care autorităţile locale, Justiţia şi Parchetul ar fi trebuit să dea un răspuns tranşant. Încă de acum 20 de ani.
Final deschis optimist
Sperăm ca un judecător cu demnitate, un magistrat cu onoare să preia acest caz şi să-l analizeze cu probitate. Am convingerea că nu este un vis, că nu este o himeră şi că astfel de JUDECÄ‚TORI avem şi în Prahova, şi nu puţini.
Fiind în preajma Sfintei Sărbători a Naşterii Domnului, nădăjduiesc ca vrajba dintre moştenitorii familiei Florea să înceteze. Totodată să îşi vadă fiecare părţile bune şi pe cele rele, apoi să caute calea spre împăcare. Nici administraţia din Breaza nu mai poate să stea cu mâinile în sân, întrucât dispune de mijloace pentru a stinge acest conflict.