Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Categorie: Dezvăluiri

Stimaţi prahoveni proşti, care sunteţi furaţi permanent şi păcăliţi o dată la patru ani de hoţii care vă îmbârligă cu mită electorală, colectivul de şoferi al redacţiei Actualitatea Prahoveană a hotărât să lanseze, începând cu acest număr al ziarului, serialul „Asfalt tango”.

În paginile săptămânalului de mare angajament APH veţi citi, ediţie de ediţie, aventurile asfaltărilor ploieştene din ultimii ani, din care sperăm să rezolvaţi, alături de noi, eterna dilemă care ne frământă planetarele, pivoţii şi nervii: „De ce avem drumuri de cacao în Ploieşti?”. Dacă ar fi fost Emil Calotă în postura respondentului, ar spune, probabil: „De sanchi”, „De treci codrii de aramă”, „Degeaba” şi multe alte replici izvorâte din umorul binecunoscut al fostului edil. Dacă suntem noi în postura celui care vă răspunde, spunem clar, ferm, concis: din cauza lor, a celor care şi-au bătut joc de banii, munca, şi speranţa de viaţă mai bună a ploieşteanului. Adică tot primăria lui Calotă şi cele dinaintea măreţului edil care ne-a păstorit timp de opt ani falimentul moral şi bugetar.

Ca să vă scoateţi definitiv din cap ideea că în Ploieşti se poate circula vreodată pe drumuri de calitate, o să vă explic modul de atribuire a licitaţiilor pentru acest tip de lucrări edilitare. De subliniat că modalitatea de furăciune de la nivel local coincide, în mare, cu asfaltările de anvergură procesate de Administraţia Drumurilor Naţionale, sub tutela Ministerului Transporturilor. Furăciunea este aceeaşi, şpaga şi câştigul diferă, desigur. Ne întoarcem la Ploieşti. Bugetul de stat este asasinat încă de la început de drum. Săracul de leu bugetar intră în Trezorerie, i se urează bun venit, după care această frumoasă poveste de dragoste se sfârşeşte abrupt, odată cu gestionarea sa în primării, pe criterii politice, gestionarea sa în cadrul administraţiilor locale pe criterii de trafic de influenţă, hoţie şi şpagă dată la ordonatorul de credite. Din acest punct, leul ciuruit se dezintegrează total, transformându-se în drumuri de doi lei, salarii pentru angajaţii bugetari, lucrări edilitare proaste, etc. Calitatea şi eficienţa reprezintă noţiuni care nu au de-a face cu interesul meschin al celor care dirijează licitaţiile, hotărăsc lucrările şi atribuie contractele.

Datori vânduţi la finanţatorul de campanie

Strategia minţilor de amibă din administraţia publică locală este simplă: trebuie să câştige ai noştri, care ne-au ajutat şi ei în alegeri. „Ai noştri” nu pot fi traşi la răspundere dacă execută o lucrare în bătaie de joc pentru că deja primarul a fost ajutat de ei în campania electorală. Închipuiţi-vă că un constructor a cotizat la bugetul de campanie cu 100.000 de euro, iar cel ajutat a şi ieşit în funcţie. Oare va putea vreodată edilul ales, adică ordonatorul principal de credite, să nu se supună la ordinele celui care a dat cu banul în el înainte de alegeri? Va putea vreodată edilul să îl tragă de urechi pe acela căruia i-a dat nişte lucrări de asfaltare pe ochi frumoşi? Niciodată! Pentru că „Ai noştri” au mânjit deja cu lovele pe Edilitatea Sa iar aceasta trebuie să plece capul şi să recepţioneze, la ordin, lucrări de doi lei, care se strică imediat după expirarea termenului de garanţie sau chiar înainte.


Primăvara 2002. Primul mandat.


Ne întoarcem în timp aşa, la întâmplare, desigur, în anul 2002, care a avut o superbă lună de Mai. Primăvara era în toi, avântul muncitoresc al Edilului Calotă depăşea orice aşteptări, motiv pentru care s-a organizat o licitaţie de asfaltare străzi. Primul mandat al lui Calotă, primele mânării. În acea perioadă, noţiunea de licitaţie era frecvent confundată cu dat lucrări prietenilor. Acest obicei penal a devenit, cu timpul, tradiţie în Primăria Ploieşti. Odată cu avântul dat de cel de-al doilea mandat al lui Emil Calotă, atunci când a câştigat la mustaţă bătălia cu Horia Toma, nimic nu a mai stat în calea dezvoltării. În calea dezvoltării firmei Star T&D, desigur. Febra asfaltărilor a cuprins tot Ploieştiul iar cetăţenii s-au închinat pe la biserici, în speranţa că, în sfârşit, a venit şi vremea lor, a şoferilor simpli care îşi rup maşinile prin gropi, să circule europeneşte, aşa cum le promitea edilul Emil că vor trăi. Nu a fost să fie, nici până în zilele noastre, aşa cum puteţi observa şi singuri.


Neprietenul la nevoie se mardeşte


Licitaţia de care vă pomeneam mai devreme a fost câştigată cu onor de către o firmă ploieşteană al cărui nume nici nu contează, de aceea o păstrăm într-un semianonimat. Spunem „semi”, pentru că băieţii veseli care se simt cu musca pe căciulă vor fremăta de emoţia puşcăriei, ştiind că îi aşteaptă nişte apariţii fără precedent prin presa obraznică. Deocamdată derulăm povestea simplă, ca să vedeţi de unde se pleacă cu măgăriile. Deci societatea câştigă licitaţia pentru asfaltarea mai multor străzi din Ploieşti pe un preţ mic. Odată cu adjudecarea, câştigătorului ar fi urmat, aşa cum v-aţi fi aşteptat, începerea procedurilor de intrare în brazda asfaltică. Primăria Ploieşti s-a făcut că plouă câteva luni, ocolind procedurile naturale de atribuire a contractului dintr-un motiv simplu şi atât de des întâlnit: Câştigătoarea licitaţiei nu era prietenă cu Emil Calotă şi nici nu ar fi vrut să fie. Probabil nu se potriveau în gusturile muzicale, nu se ştie, ideea e că lui Calotă nu i-a plăcut deloc atitudinea obraznică a societăţii şi nici faptul că prietenii edilului au rămas cu buza umflată, fiind declaraţi pierzători.


Au venit cu preţ mai mic şi tot au fost batjocoriţi


Prin Magdalena Mazâlu şi alte personalităţi multiple din Primărie, au început să circule depeşe prin care societatea câştigătoare a licitaţiei era anunţată ori că nu s-a aprobat încă fondurile pentru lucrări pe străzile, atenţie, ofertate la licitaţie ca fiind prioritare la asfaltat. Pentru a demonstra buna credinţă, societatea câştigătoare a licitaţiei i-a făcut lui Calotă o surpriză la care nu s-ar fi aşteptat nici în visele sale negre, adică exact ca atunci când ar fi visat că nu ar câştiga o bătălie electorală pentru Camera Deputaţilor: printr-o adresă oficială, societatea a anunţat Primăria că a scăzut preţurile sub oferta din licitaţie. Cu alte cuvinte, chiar dacă era îndreptăţită să lucreze pe preţurile de asfaltare adjudecate prin licitaţie, societatea le-a mai şi scăzut, subliniind în adresa trimisă primăriei că profitul său rămâne îndestulător iar administraţia reuşeşte, prin noile preţuri, să economisească şi mai mulţi bani la buget. Primarul Emil Calotă, acest primar „european” al unui oaş de cacao, a refuzat să accepte micşorarea preţurilor. Probabil că Ploieştiul câştigase niscaiva lovele la Bingo, altfel nu ne putem explica atitudinea de mână largă a mega-edilului.


Calitatea drumurilor - la cheremul şmecherilor din Primărie


În urma apariţiei unui conflict deschis între societate şi Primăria Ploieşti, respectiv ADPP - parte contractantă, pentru tergiversarea atribuirii lucrărilor şi împărţirea preferenţială a acestora către firme terţe implicate de Primărie în contract, s-a ajuns la o adresă din partea Primăriei către firmă care subliniază următoarele:
În urma ofertei de micşorare a preţului de prestări servicii date de societate, prin care, repetăm, se cheltuiau mai puţini bani publici de la buget, ADPP spune următoarele: „Instituţia noastră este rezervată în privinţa ofertei înaintate având în vedere următoarele considerente: - în executarea contractului, în relaţiile dintre părţi nu s-a mers spre o rezolvare a diferendelor” (n.r. - între timp, fiindcă Primăria tergiversa plăţile către societatea care se apucase de treabă şi nici nu îi dădea toate lucrările pentru străzile contractate în înţelegere, societatea a acţionat primăria în instanţă, ulterior câştigând procesul ), „acţiune în pretenţii intentată de societatea pe care o conduceţi” (n.r. adică primăria este rezervată să accepte reducearea de preţ a societăţii pe motiv că societatea acţionase instituţia în instanţă pentru fapte de care primăria era clar vinovată), „atitudinea pe care dumneavoastră aţi înţeles să o manifestaţi în exercitarea contractului” (n.r. adică societatea a avut o anumită atitudine contrară bunelor obiceiuri din primăria lui Calotă). După ce concluzionează că societatea nu este singura câştigătoare a lucrărilor de întreţinere drumuri în Ploieşti, deci, cu alte cuvinte, tot la muşchiul lui Calotă stătea atribuirea de străzi şi firmele de asfaltare, adresa ADPP concluzionează: „Dată fiind cele expuse, ADPP îşi rezervă dreptul ca până la soluţionarea definitivă a litigiilor ivite în relaţiile contractuale să stopeze orice executare (n.r. de lucrări de asfaltare)”.

Epilog

Cu alte cuvinte, aşa cum puteţi constata şi singuri, au fost ocoliţi de calitatea „europeană” a infrastructurii urbei în care îşi fac veacul, plătind la zi taxe şi impozite, din cauza clicii celor care ar fi trebuit să le apere interesul primordial, nu interesul lor de grup infracţional.

P.S.
Mulţumim procurorilor DNA pentru abonamentul făcut în 2009. Promitem să nu îi dezamăgim! (va urma)

Back To Top