Categorie: Dezvăluiri

Actualitatea Prahoveană prezintă, în rândurile următoare, radiografia unei activităţi despre care s-a scris prea puţin în presa locală: taximetria. Un calcul succint ne dezvăluie secretul profitabilităţii unei meserii banale. Şi, pentru că unde vorbim de bani mulţi este imposibil să nu dăm de şmenuri, vă prezentăm, în continuare, şmenul taximetriei ploieştene, cu toate relele ce decurg din monopolizarea acestei activităţi în favoare unei caste restrânse a şmecherilor care controlează, de ani de zile, această activitate profitabilă.

În toate oraşele mari ale Europei, locul ăla despre care ne placem să spunem că ne aparţine şi îi aparţinem, fiecare cetăţean simplu are fericita şansă de a-şi croi visul după forma şi asemănarea dorinţelor sale. Astfel că, dacă unui Fritz din Germania i se năzăreşte, peste noapte, că visul său în viaţă este taximetria, se înscrie omul la Rathaus (primărie - nr), i se dă o autorizare, merge cu maşina la omologat şi hop!, pe stradă, la agăţat clienţi. De aici mai departe funcţionează regulile pieţei. Dacă sunt prea multe taxiuri, unii falimentează, alţii rezistă. Nimeni nu impune o regulă strictă, în afară de regula legalităţii, desigur, care conduce, cum e şi normal, la afilierea şoferului într-o firmă mare cu dispecerat de taximetrie. Câştigă şi firma cu dispecerat, care impune o taxă de afiliere taximetristului, şi câştigă şi amărâtul de şofer care îşi asigură, pe lună, un venit, ce-i permită să-şi întreţină familia. La noi, în Ploieşti, nu se putea aşa. Pentru că noi suntem români şi trebuie să ameţim regulile simple după interesul propriului buzunar.

Limitare abuzivă a numărului de taximetre pe cap de locuitor

Regula taximetriei din Ploieşti, reglementată de Consiliul Local, împreună cu forul denumit „Camera Taximetriştilor” vine să susţină afirmaţia că unde e de ros, nu roade toată lumea, ci doar unii. În Ploieşti există regula ca numărul de taxiuri să nu fie la liberul consimţământ al micilor întreprinzători, ci în funcţie de un număr limitat de licenţe atribuite, în funcţie de populaţie. Cu alte cuvinte, ploieştenii pot să beneficieze, conform unui calcul genial, de câteva sute de taxiuri, până într-o mie. Nişte băieţi deştepţi au considerat că licenţele sunt fixe, iar taximetriştii de pe stradă sunt la fel de bine număraţi.Cineva, acolo sus, a calculat un taxiu la o mie şi ceva de ploieşteni. Cu alte cuvinte, taximetria în Ploieşti este o profesie liberală reglementată de regulile pieţei, plus de o regulă parşivă, de sorginte mafiotă. De la limitarea abuzivă, spunem noi, a numărului de întreprinzători care au voie să practice taximetria, au început şi şmecheriile. Printre taximetrişti se zvoneşte că o licenţă de taximetrie, fără care nu ai voie să practici această profesie pe cont propriu, poate ajunge şi la 10.000 de euro - şpagă. Întrebăm şi noi, asta dacă ne aude cineva: Nu era mai simplu la liber, iar dacă se făceau prea mulţi taximetrişti faţă de cerere, oricum dădeau faliment, deci unde era problema, domnilor care şmenuiţi totul în oraşul ăsta?

Camera Taximetriştilor diktează regulile pieţei

În data de 2 februarie, anul curent, Primăria, prin Comisia de mobilitate a traficului urban, a organizat un concurs pentru procedura de atribuire a unui număr de 21 de autorizaţii de taximetrie. La procedură s-au înscris marile firme de taxi din Ploieşti, plus o grămadă de mici întreprinzători, persoane fizice, care au sperat la o şansă pentru a-şi câştiga pâinea, în vremurile astea de criză. Ca la orice altă procedură de achiziţie, se face un caiet de sarcini, în urma căruia fiecare persoană fizică sau juridică primeşte un punctaj, în funcţie de câteva criterii stabilite de Comisia Primăriei, împreună cu reprezentanţii Camerei taximetriştilor. Încă nu v-aţi prins care e şmenul? Vi-l spunem tot noi imediat. Cei care au realizat tabelul de punctaj pentru calificarea concurenţilor în vederea obţinerii licenţei de taximetrie sunt, aşa cum vă spuneam, reprezentanţii Camerei Taximetriştilor. În această organizaţie, aşa cum puteţi intui, sunt exact şmecherii taximetriei ploieştene, adică patronii celor mai tari firme de taximetrie. Până acum câtva timp, preşedintele Camerei Taximetriştilor era deputatul William Brânză, patronul unui trust de presă, dar şi a firmei de taximetrie WILLIS. Între timp, Brânză a predat ştafeta şefiei Camerei lui George Ionescu, patronul firmei de taximetre SC GENEN GALAXY. Vorbim, deja, de doi grei în acest peisaj, la care mai adăugăm SC LODIAS, plus alte câteva firme, nu multe, ai căror patroni beau cafele, cot la cot, în sediul Camerei Taximetriştilor.

Şeful ia tot

După cum veţi vedea în rândurile următoare, câştigătorii celor 21 de licenţe de taximetrie, după cum vă aşteptaţi, au fost exact cei care au făcut regulile procedurii de atribuire a licenţelor. Cu alte cuvinte, eu centrez, eu dau cu capul. Firma GENEN GALAXY, al cărei patron este George Ionescu, a luat un număr record de licenţe, adică 9. Pentru a nu mişca nimeni în front, li s-a atribuit celor şapte mari firme de taxiuri din Ploieşti un os de ros, adică o licenţă, două.

Şi furaţi, şi cu banii luaţi

După ce am văzut cine a câştigat, adică tot ăia care au făcut şi caietul de sarcini a procedurii de atribuire, să ne aplecăm asupra criteriilor, de unde o să constatăm monopolul mârşav despre care vorbeam mai devreme. Unele dintre criterii sunt de bun simţ. Se acordă un punctaj bun dacă maşina candidatului are un număr cât mai mare de airbag-uri, dacă are aer condiţionat, dacă are un catalizator avansat şi, nu în ultimul rând, dacă autovehicolul are cât mai puţini ani vechime. Nu aici e şmecheria. Distracţia începe când ne aplecăm asupra câtorva criterii „speciale” la care toţi nepoftiţii de la procedura de atribuire au fost respinşi, dintr-o semnătură. Şi păcăliţi, şi cu banii luaţi, pentru că participarea la concurs a scos din buzunarul fiecăruia câteva zeci de milioane bune. În fine, din auzite, după ce s-au prins de şmen, câţiva şoferi l-ar fi salutat respectuos pe preşedintele comisiei de mobilitate din Primărie cu o flegmă în ochi.

Criterii dubioase

Unul dintre criteriile dubioase pe care trebuiau să le îndeplinească participanţii la concurs a fost „vechimea transportatorului în regim de taxi”. Observaţi că, dacă sunteţi tânăr proaspăt şomer şi vreţi să fiţi taximetrist în Ploieşti pentru prima oară, trebuie să vă răzgândiţi. Este imposibil. Trebuie vechime de când sunteţi nou ca să intraţi în breaslă. E un nonsens, nu? Şi? Credeţi că interesează pe şmecherii care au fabricat modul de calcul al punctajului? Altă cerinţă la care s-a acordat punctaj maxim a fost existenţa dispeceratului de taxi. Păi, stimabililor, dacă un şofer cu o maşină nouă intră în taximetrie, nu este oare obligat să fie afiliat la un dispecerat al uneia dintre marile firme ale Ploieştiului. Că oricum nu s-a inventat taximetristul care trăieşte din „ia-mă, nene!”, ci din comenzi prin dispecerat. Huo, hoţilor! M-am răcorit, să continuăm.

Şmenul care susţine monopolul

Un alt criteriu fabulos este următorul: „dovedirea efortului investiţional de la ultima autorizare a transportatorului autorizat, conform facturii de achiziţie sau a contractului de leasing pentru autovechicolele noi la nivelul parcului autorizat”. Conform acestui criteriu amuzant, valoarea autovehiculelor achiziţionate de la ultima autorizare, care a fost deja folosită pentru obţinerea acelei autorizaţii, este folosită din nou pentru autorizarea de faţă. Alooo, Camera Taximetriştilor, o maşină la DNA, vă rog!

Şi-au fabricat criteriile după propria asemănare

Aceste criterii de achiziţie au condus la o diferenţă de mai bine de o sută de puncte în favoarea marilor firme de taximetrie prezente de mai mulţi ani pe piaţă, în defavoarea transportatorilor care doresc să intre acum în această afacere. Aşa cum vă spuneam, cele 21 de autorizaţii au fost atribuite celor şapte mari firme de taximetrie din Ploieşti, adică tocmai acelea care au propus, prin Camera Taximetriştilor, chiar criteriile care le-au avantajat. Urât!

Sebastian Ignat

Unde se încadrează acţiunile Camerei Taximetriştilor

Pentru informarea generală, iată ce lege condamnă această discriminare gravă şi, de ce nu, conflictul de interese în care sunt implicaţi cei care au stabilit criteriile de departajare a obţinerii licenţelor de taxi, pentru ca ulterior să participe şi să câştige tot ei licitaţia de atribuire.

Legea 21-1996 - Legea Concurenţei

Art. 2, alin. 1. Legea se aplică „actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei săvârşite de agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici, persoane fizice sau juridice, organele administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea intervin, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa”.

Şi ca să terminăm povestea asta urâtă, vă mai servim şi ultimul argument cules tot din Legea Concurenţei, art. 5: „Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici şi orice practici concertate care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici”.

Back To Top