Credem că sunteţi sătui până-n gât de toate mizeriile zilnice pe care le aveţi de îndurat. Că mereu vi se cere şi niciodată nu vi se oferă nimic. Că suntem la mâna unora care ne jefuiesc, la vedere, cu factura şi contractul. De documente în care noi nu avem înscris niciun drept clar. În faţa lor nu eşti niciodată altminteri decât bun de plată. Iar tu, Golea, dai banul, dacă nu vrei să ai neplăcuta surpriză să asişti neputincios cum băieţii îţi saltă contorul cât ai clipi. Ai ceva de comentat? Ai ceva de spus? Şi ce dacă. Ce poţi să faci? Nimic! Cine sunt năpârcile? Cam fiecare serviciu public, iar dacă vorbim de acest capitol, musai să discutăm şi despre monopoluri. Destul de multe, noi fiind singuri şi dezbinaţi în faţa lor.
Respectul faţă de client are la bază relaţia de încredere reciprocă şi este generat de calitatea serviciilor prestate. Or aşa ceva nu o să primiţi, în veci, din partea celor care deţin monopolurile respective. Fie că vorbim de apă, curent electric sau despre distribuitorii de gaze.
Unii spun că totul este plănuit cu mare schepsis. Jefuirea celor care fac apoplexie când citesc facturile de gaze nu se face aşa de simplu şi fără o mare complicitate între toţi cei care fac parte din „sistem”. Victimele sunt oamenii care dârdâie de frig prin case şi nu au curajul să vadă că termometrul ar arăta mai mult de 15 grade, de teama unor costuri uriaşe.
Radiografia unei megajaf
Să o luăm cu începutul. O mare proporţie din gazele naturale folosite de români (cam 60%) se asigură din subsolul patriei noastre dragi. Cota poate fi mai mare dacă luăm în calcul şi potenţialul PETROM, dar băieţii nu se amestecă şi au privilegiul - stabilit de lege - de a consuma cam 80% din ceea ce produc. Despre restul producţiei, tot cei de la PETROM o spun, cică nu ar fi bună de introdus în reţeaua naţională! Pentru prahoveni ar fi fost mană cerească, dar de ce să pupe Golea aşa ceva? Cam 30-35% sunt gaze naturale care provin din importuri. La un preţ care a fost întotdeauna cel mai mare din Europa! Jocuri politice şi mafia băieţilor deştepţi ar fi prima verigă în rândul celor care ne cocoşează cu facturi lună de lună. Mai departe sunt cei care le depozitează, le transportă sau distribuie. Fiecare îşi ia cota. De aici se ajunge la faptul că gazul metan nici măcar nu a ajuns în contorul lui Golea şi a şi cunoscut o umflare spectaculoasă a preţului. La nivel naţional există Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor (ANRDG) şi alte comitete sau comiţii, dar niciuna nu s-a luat de „beregăţi” cu acest nucleu dur. Jocurile sunt făcute la nivel internaţional cu mânăreli interne, din gaşca unor mari aleşi ai neamului.
Ardem gazul? S-o creadă mutu'
Ceea ce intră pe ţeavă în mult-înjuratul contor nu este nici pe departe gaz natural pur. Are în compoziţia sa şi alte „ingrediente”. Despre mercaptan - şi cât de urât miroase el - numai de bine, pentru că prin mirosul său specific ne face să simţim rapid când avem parte de scurgeri accidentale şi astfel se evită accidentele. Că reţelele nu au fost schimbate şi renovate - efect al dezinteresului manifestat de autorităţile române la privatizarea reţelelor de distribuţie - o vedem aproape săptămânal la „Ştirile de la ora 5”. Pe lângă mercaptan se tot spune că există şi alte gaze care nu fac nimic altceva decât să învârtă roţile şi mecanismele contoarelor. Că o fi aer simplu sau alte chestii, nu avem de unde să ştim! Asta pentru că nu există niciun fel de control din care să rezulte calitatea gazelor care intră în afurisitele de contoare. Nimeni nu a văzut vreodată o factură, făcută pe bune, în care să ni se spună care ar fi reala putere calorică a fâsâitelor de ne ard mai mult la buzunare decât în sobă sau centrala termică. Nici la nivel naţional nu avem laboratoare acreditate, recunoscute legal, care să analizeze, clar şi concis, ce plătim de fapt! Cică distribuitorii ar avea cam 80 de puncte naţionale în care verifică cu mare atenţie - şi grijă mare faţă de consumatori, nu-i aşa? - compoziţia şi calitatea gazelor naturale.
Branşamentul care vă face captivi. Pe vecie
Dacă nu ai ce face şi vrei să îţi legi singur-singurel laţul de gât, te duci la distribuitorul de gaze şi spui că vrei să faci un contract cu el. Ca să devii „captiv” cu acte în regulă trebuie să plăteşti. O căruţă de bani. Pentru proiecte, dosare, avizări, materiale şi lucrările în sine. După ce ai dat cu sacii de bani în stânga şi în dreapta, iar în cele din urmă ai devenit om cu reţea de gaze în casa ori apartamentul tău, ai parte de primul şoc. Ţi se spune că trebuie să donezi branşamentele - plătite de tine - către distribuitor. Branşamentele - plătite de consumator - fie ele că sunt de la Electrica, de la apă, fie de la gaz - trebuie donate către firmele distribuitor! Acestea par a nu se bucura că au un client în plus, nu vin spre consumator - ca mari investitori - cu o ofertă. Sau măcar să te respecte şi să nu îţi ceară să renunţi de bună voie la ce ai plătit şi montat acasă la tine. Poziţia consumatorilor începe, din start, să fie şi mai slab definită, iar drepturile abonatului sunt lăsate în uitare.
Oficiali ai ANRDGN au anunţat, în urmă cu două zile, că au mari dubii cu privire la costurile de realizare a branşamentelor sau a taxelor pe care un consumator le plăteşte. Scuza oficială a fost mereu una ridicolă. Este nevoie de siguranţă în exploatarea instalaţiilor de gaze. Ca să vezi! Păi statistica incidentelor înregistrate în ultimii zece ani ar spune că nu prea avem un coeficient aşa de mare în siguranţa şi exploatarea acestor instalaţii.
Maşinăria infernală
De câţiva ani, ni se tot spune că vechile contoare (mecanice) nu sunt bune şi că am fi cei mei fericiţi consumatori din univers dacă vom avea altele electronice. Am avut parte de tot felul de certificate U.E., dar în realitate se dovedesc inutile pentru noi abonaţii. Aceste contoare, deoarece nu au specificaţii tehnice, nu sunt etalonate potrivit normelor europene - care interzic o abatere de 4%, aşa cum stipulează „omologatele” şi „certificatele” de pe la noi! Nici măcar nu corespund scopului declarat (măsoară doar cantitatea fizică a gazelor care îl tranzitează), respectiv puterea calorică sau componenţa gazelor. O altă hibă majoră este dată şi de faptul că nu se măsoară şi transpun în parametrii exacţi acele valori date de temperatura gazelor, cea a mediului ambiant şi de aici abateri şi, implicit, măsurători care nu corespund realităţii.
O mare tăcere se aşterne asupra acestor aparate de măsură. Nimeni nu îndrăznit să dea de pământ cu distribuitorii pentru faptul că prin folosirea acestor contoare nu se asigură îndeplinirea unui scop esenţial: de a se măsura cu exactitate cantitatea, respectiv puterea calorică, a gazelor folosite de consumator. Tăcerea este benefică distribuitorilor, deoarece aceste aparate de măsură nu sunt făcute să îi dezavantazejeze. Mai mult, marja de eroare a contoarelor destinate măsurători consumului de gaze este de 4%. O marjă de eroare fantastic de mare, dacă ne raportăm la milioanele de metri cubi de gaze care se consumă! Dar această marjă este folosită doar pentru a umfla încasările distribuitorilor. Niciodată nu o să vedeţi că facturile domniilor voastre o să aibă scris pe ele, chiar şi cu litere mici, că vi se scade măcar un metru cub de gaze din cauza marjei de eroare! Am spus de facturi? Păi şi aici este jale mare de tot. Dar să nu ne grăbim.
Japca pe contoare
Abonatul captiv are o belea. Are piciorul rupt, tuse măgărească sau pitici pe creier şi a uitat că trebuie să-şi plătească factura de gaze. Este pus automat în poziţia de mare infractor. Vai de pielea „comodului” respectiv. Ai fost în concediu? Ai avut de lucru foarte mult şi au trecut 26 de zile de neplată de la emiterea facturii? Se trece automat la debranşare.
Dacă ai fost debranşat, vei fi nevoit să plăteşti taxe de reconectare şi rebranşare. Iar dacă ai de gând să renunţi la „serviciile” distribuitorului tău - că de aia le-au privatizat, nu? - vei vedea că este imposibil. Se vor uita la tine ca la OZN-uri, dacă le ceri aşa ceva. Nu se poate! Aşa că rămâi captiv, pe veci! Dacă eşti dus cu pluta şi insişti, şi te agiţi, vei constata că ai un alt hop de trecut. Va trebui să achiţi consumul la zi, dar ce te faci, că de la data achitării până la data când vei trece la un alt distribuitor, tot vei mai consuma şi, de aici, adio deconectare!
Aşa că, în calitate de consumator captiv, eşti nevoit să faci o cursă contracronometru pentru a plăti factura la gaz metan, dacă nu vrei să rămâi cu aragazul sau caloriferul rece. Cel care are sobe mai speră că un vreasc-două îl vor ajuta să treacă peste necaz.
Dar să nu se creadă că doar distribuitorii au conspirat împotriva domniilor voastre. Un ordin emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale prevede obligaţia achitării facturilor în termen de 26 de zile de la data emiterii lor. În cazul în care facturile, emise de către distribuitor, n-au fost achitate în acest interval, se emit ordinele de debranşare şi ca urmare vi se întrerupe, fără somaţie, furnizarea gazului. Ca să fie „pe mână”, ANRDGN le-a dat liber la hăituială şi ucaz la mână. Potrivit acestui zapis, distribuitorul este obligat să aplice Decizia 1.191 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor, document care, la articolul 8, prevede „întreruperea furnizării gazelor naturale, începînd cu a 26-a zi calendaristică de la data emiterii facturii".
Jap-jap cu factura în cap
Ca să se spele pe mâini şi să nu urle Golea că nu a primit preavizul prin care este anunţat de faptul că este gură cască şi că nu a plătit gazul consumat, ANRGN a dat liber la japcă celor care se ocupă cu distribuţia. Altfel spus, preavizul unei astfel de măsuri îl constituie tocmai „factura de plată" pe care nu ai avut timp (sau bani) să o achiţi în cadrul termenului respectiv. Din păcate, foarte mulţi abonaţi, denumiţi atât de sugestiv „captivi”, din diferite motive, nu primesc facturile la gaz în mod regulat şi la timp, aşa cum ar trebui. În aceste condiţii, oamenii merg la casieriile distribuitorului pentru a plăti, fără a avea habar care este suma pe care o au de achitat sau când este data scandentă.
O mare problemă o au şi asociaţiile de proprietari, termenul de plată a gazului fiind şi în cazul lor tot de 26 de zile de la data emiterii facturii. Iar dacă administratorul asociaţiei a făcut greşeala să nu achite la timp şi locatarii au rămas fără gaze, această asociaţie - ca oricare alt consumator - va continua să plătească penalităţi pentru fiecare zi de întîrziere.
Două-trei zile pana la execuţie
Decizia mai marilor de la ANRDGN a fost luată fără a se ţine seama de modul în care funcţionează asociaţiile de proprietari şi nici de faptul că ar fi posibile unele întârzieri până cînd sunt primite facturile. Şi asta din cauze neimputabile abonaţilor. Pentru că există, adeseori, multe întârzieri de la data emiterii facturii şi până când aceasta ajunge la consumator, consumatorilor le mai rămân de obicei cam două-trei zile până la termenul scadenţei, respectiv a 26-a zi calendaristică, după care se trece la întreruperea furnizării gazelor.
Dacă eşti un consumator casnic te mai descurci, dar ce te faci când reprezinţi o asociaţie de proprietari sau o firmă. Când pe un interval scurt, de doar câteva zile, te potopesc facturile pe care le ai de achitat în doar trei sau patru zile? Greu de crezut că cineva de la o asociaţie (şi - de ce nu? - şi de la o firmă mai micuţă) să aibă atâţia bani ca să poată achita instantaneu facturi precum cele de la gaze, apă, curent electric sau alte dări către stat sau alţi furnizori.
Fără milă
Imposibil de crezut este şi faptul că o factură poate ţine locul unei somaţii de întrerupere a gazului. Tot la fel de greu de acceptat ar fi motivaţiile mahărilor de la ANRDGN, care au emis Decizia 1.191 fără să aibă habar de o Hotărâre de Guvern care face referire la aceeaşi situaţie.
În H.G. nr. 400/ 2003, un act normativ aflat în vigoare, se precizează clar faptul că proprietarii au la dispoziţie 45 de zile pentru plata întreţinerii fără a fi puşi la plata unor penalizări”. Mai mult, tot în acelaşi act, la articolul 25 al H.G este stipulat faptul că lista de plată se afişează „în termen de maxim cinci zile lucrătoare de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificată prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire. După o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociaţia de proprietari poate calcula penalizări de întârziere pentru suma neachitată". Pentru nimeni de la ANRDGN nu a mai contat faptul că zapisul lor intră în conflict cu o Hotărâre de Guvern. Mahării gazelor naturale au arătat că au mare milă. Faţă de distribuitori. Iar mila se traduce printr-o complicitate la marea japcă.
P.S. Noul şef al ANRDGN a descris actuala stare succint şi la obiect („Este o brutalite de nedescris!”) şi a anunţat că a iniţiat demersurile pentru alcătuirea unei comisii parlamentare care să cerceteze cum se stabilesc preţurile la gazele naturale pentru „captivii” din România.