În urma ultimelor texte publicate de APH, pe site-ul publicaţiei au apărut tot felul de comentarii toxice semnate în fals, în care erau amintite nume precum procurorul Vasile Doană sau fostul ofiţer SRI Marin Breajăn. După câteva telefoane, am descoperit că cele două personaje nu postaseră comentariile respective, fiindu-le puse vorbe în gură de către persoane necunoscute. Şi pentru că această modalitate securistoidă ne-a distrat la maxim (bre, nea Cornele, atâta poţi, la valoarea matale?), ne-am ambiţionat să revenim asupra subiectului afacerilor SRI Prahova şi a clanurilor de interese care au supt, ani la rând, din beneficiile statutului de angajat bugetar al Serviciului Român de Informaţii. Astăzi punem pe tapet istoria unor locaţii de protocol ale FPS pe care au pus mâna cercurile rapace de interese din jurul colonelului Păltânea Corneliu, fost şef al secţiei judeţene de informaţii Prahova. Veţi descoperi până unde poate merge puterea amestecată cu ticăloşia. Intrăm, în forţă, în perioada de aur a SRI Prahova, atunci când Serviciul se transformase într-un srl profitabil pentru acoliţii sistemului.
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Pentru că aici, în redacţia APH, suntem toţi pasionaţi de turismul montan, ne introducem în subiect cu gândul la staţiunea prahoveană Cheia, unde aerul curat predomină iar veveriţele se împiedică, din metru în metru, de antenele băieţilor cu domiciliu de serviciu pe Vasile Lupu. Din cunoştinţele noastre, aceste antene sunt montate din 1990, dar există posibilitatea ca şi înainte să fi existat securişti îmbrăcaţi în mistreţi care se dădeau împuşcaţi ca să mai prindă informaţii noi la raport. Oricum, ceea ce ne interesează pe noi s-a întâmplat în perioada de după Involuţia din decembrie, 1989. Aşa că ne întoarcem în anul 1990, atunci când Iliescu planta Piaţa Universităţii cu studenţi. În acele vremuri groteşti, la Cheia nu apăruseră atâtea viloaie de şmecheri, existând doar câteva cabane ale protocolului de stat, denumite mirific, luăm, la întâmplare, desigur, Cabana Căprioara, Vânători şi Brazi, trei locaţii frumoase, numai bune de privatizat. În una dintre ele, aşa cum v-am povestit în numerele trecute ale APH, au plantat sereiştii microfoane şi se chinuiau, prin anii 90, să înţeleagă bolboroseala lui Dinu Patriciu care, la un şpriţ cu Sorin Roşca Stănescu, punea la cale înfiinţarea ziarului Ziua. Dar asta a fost odată.
Vila Căprioara, staţiunea Cheia, 1990
Prima formă de privatizare a societăţilor de stat a fost preluarea în locaţie de gestiune. Asta a făcut şi fostul ofiţer de informaţii Marin Breajăn, tipul ăla despre care v-am tot povestit că a dat pe goarnă în presă şmenuiala din SRI, de sub domnia lui Corneliu Păltânea. La vremea respectivă, Breajăn, ca şi mulţi alţii, a crezut în privatizare şi a hotărât să ia în locaţie de gestiune Vila Căprioara pe care a transformat-o, ulterior, prin modernizare, într-o locaţie de patru stele. La cabana Căprioara FPS avea 71,45 la sută din acţiuni, adică 10346, iar SIF Muntenia 28,55 la sută, adică 4134. Breajăn a ţinut vila în locaţie de gestiune până în noiembrie, 1998.
Sediul FPS. 09.11.1998, ora 14.
FPS a organizat licitaţie cu strigare, urmând să îşi vândă partea sa de acţiuni la vila Căprioara. Din comisia de licitaţie fac parte trei persoane, Mădălina Bonifate, preşedinte, Constantin Ioniţă şi Fabioara Ionescu, actual director general al Parcului Industrial Ploieşti. În urma analizei documentaţiei de licitaţie, comisia a constatat că s-au respectat condiţiile de publicitate, respectiv anunţuri publicate în ziarul Curierul Naţional şi în cotidianul Telegraful de Prahova, ambele anunţuri date în 23 octombrie, 1998, plus afişare la sediul FPS, acţiunile FPS fiind adjudecate la preţul de 29.500 lei vechi per bucată. Breajăn a participat, având şi avantajul de locatar, câştigând pachetul majoritar. Comisia a stipulat în procesul verbal faptul că urma să fie încheiat contractul de vânzare - cumpărare la data de 27 noiembrie, 1998, iar plata urma să fie efectuată integral în termen de 90 de zile de la încheierea contractului.
Ninel Popescu vrea buletin de Cheia
Locaţia Vila Căprioara stârnise de mult interesul conducerii SRI Prahova, respectiv a lui Corneliu Păltânea care ocupa atunci funcţia de şef suprem în instituţia prahoveană. Împreună cu bunul său prieten Nicolae Popescu, se pare că de atunci a pus la cale preluarea acţiunilor cumpărate şi achitate de Breajăn prin măsuri neortodoxe asupra cărora ne vom apleca în rândurile următoare. Mai întâi să specificăm, însă, două aspecte. La vremea respectivă, Marin Breajăn era ofiţer pe deplin conspirat al SRI Prahova iar Păltânea, în consecinţă, era şeful său direct. Ca ofiţer total conspirat, Breajăn era administratorul propriilor sale societăţi care trăiau în mediul concurenţial real. De aici şi invidia multora care au început să se oftice dacă îl vedeau pe om cu o maşină mai bună sau cu afaceri mari. Ştiţi cum e mentalitatea melteanului: cum e posibil ca subalternul să aibă maşină mai şmecheră decât şeful. Şi dacă are, de unde? Păi din afaceri, bă securiştilor, alea care se fac în economia reală, nu şpagă şi salariu de bugetar care taie frunza la câini. Continuăm.
Breajăn deranjează
Breajăn, din apropiat al lui Păltânea, a căzut, brusc, în dizgraţia acestuia, cu toate că rapoartele de serviciu, inclusiv cele de la unitatea secretă din Bucureşti, arată că Breajăn a avut o conduită exemplară de serviciu, respectându-şi obligaţiile şi sarcinile trasate. Dar nu asta interesa conducerea SRI Prahova, ci beneficiile obţinute de la diverşi oameni care picau în plasa şantajului grupurilor de interese oculte de care era înconjurat Păltânea. Împotriva lui Marin Breajăn au început acţiuni de şantaj şi presiune, concretizate, conform rechizitoriilor aflate acum la Tribunalul Militar, în fabricarea unor dosare penale cu scopul direct ca Breajăn, intimidat fiind, să renunţe de bunăvoie la acţiunile Vilei Căprioara, atât de interesantă pentru sereiştii de frunte ai judeţului. Ceea ce nu ştiau băieţii deştepţi din SRI şi, probabil că de-abia acum află este faptul că, în contractul semnat între FPS şi Breajăn, era prevăzută clauza de a nu vinde activele cumpărate o perioadă lungă de timp. Acum, că am produs infarct prin SRI, continuăm povestea. Au fost mobilizate forţe din cadrul IPJ Prahova, fiind implicaţi, conform declaraţiilor de la dosarele instanţelor, maiorul Ionică Stelian, loc. colonel Dumitru Vărzaru, forţe din Poliţia Economică şi mulţi alţii. De altfel, manevrele de culise au fost recunoscute de Ionică Stelian şi Vărzaru Dumitru în declaraţiile date la DNA Bucureşti. Rechizitoriu DNA: Ionică Stelian: „Şeful meu, Baltaga, m-a trimis în nenumărate rânduri la şeful secţiei SRI Păltânea Cornel, care mi-a cerut, în mod direct, să facem toate demersurile necesare pentru ca Breajăn Marin să fie arestat”. În continuare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin procurorul Dinu Nica, implicat mai târziu în cunoscutul flagrant cu şpagă, a desăvârşit urmărirea penală împotriva lui Breajăn, trimiţând prin rechizitoriu dosarul în instanţă. Laitmotivul a fost o presupusă eliberare a unui cec fără acoperire de Breajăn. Realitatea: Marin Breajăn, angajat în cadrul SRI, subaltern direct al lui Păltânea, deci ofiţer total conspirat, începuse să deranjeze.
Norocul lui Breajăn = arestarea lui Păltânea
Din fericire pentru Breajăn, instanţa de judecată, în urma probelor administrate, a retrimis dosarul la Parchet, pentru completarea cercetărilor şi a urmăririi penale, iar acelaşi procuror, Dinu Nica, a dispus încetarea urmăririi penale. De ce a revenit, brusc, Dinu Nica la gânduri mai bune faţă de Breajăn? Pentru că, exact în acea perioadă, şandramaua ticăloşiei s-a destrămat, odată cu arestarea lui Corneliu Păltânea. Puterea şefului SRI a căzut şi toţi prietenii săi l-au uitat, de frică să nu fie adăugaţi complici la dosarele de mare corupţie în care era acuzat şeful secţiei de informaţii prahovene.
Vila a fost preluată de Camarilla Păltânea
Revenind la subiectul vilelor de la Cheia, trebuie specificat că, în timpul anchetelor declanşate asupra lui Breajăn şi până la momentul deznodământului, acesta a cedat presiunilor, iar Căprioara i-a fost smulsă acestuia, trecând în proprietatea lui Nicolae Popescu, prietenul lui Păltânea, în proprietatea căruia se află şi în prezent.
Cheia e la Cristina Andronache
În timpul anchetelor penale declanşate asupra lui Breajăn, acesta a fost forţat, conform declaraţiilor sale, sub ameninţarea unui deznodământ nefericit pentru acesta, să cedeze acţiunile pe care le dobândise prin licitaţie publică, de la FPS, acţiuni plătite integral de acesta, către persoanele apropiate lui Păltânea. Foarte interesant este că Breajăn a vândut acţiunile la preţul cu care le cumpărase de la FPS, nici un leu în plus, ceea ce ar trebui să dea de gândit oricărei minţi din magistratură. Mai ales că acesta făcuse modernizări, în ani de zile, de o valoare foarte mare, care nu se regăseau în cesionarea către cercul de prieteni ai lui Păltânea. Anterior prezentării lui Breajăn în faţa notarului Viorica Popescu din cadrul biroului notarial Equitas pentru autentificarea cesiunii de acţiuni, presiunile asupra sa au avut loc din partea lui Popescu Nicolae, Cornel Păltânea, Cristina Andronache şi Cucui Dumitru - toţi angajaţi ca ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, în afară de Cucui, care lucra în postul de maistru militar al Serviciului pe partea de telecomunicaţii speciale, serviciul tehnic. Despre Andronache Cristina se ştie că a fost amanta lui Păltânea Cornel, că are chiar un copil cu acesta, conform surselor noastre şi că a fost ajutată să dezvolte o carieră spectaculoasă. Atât de mare a fost influenţa lui Păltânea, încât a reuşit, la un moment dat, să o plaseze pe Cristina noastră în postura de consilier al Directorului General al Serviciului Român de Informaţii Bucureşti, Costin Georgescu. După ce s-a declanşat scandalul SRI Prahova, Cristina Andronache a fost dată afară din Serviciu, cu jartieră şi cu portjartieră cu tot.
Falsul
În cadrul unei întruniri ce a avut loc la brutăria deţinută de Nicolae Popescu, în zona Gării de Sud, Breajăn a fost forţat să convină la cesiunea acţiunilor dobândite de el de la FPS, după ani de zile în care a avut Căprioara în locaţie de gestiune, după ce a modernizat locaţia şi a ridicat-o la rangul de patru stele, în favoarea lui Nicolae Popescu. Actul e făcut pe picioare, în el sunt greşeli de identificare, fiind scris la vânzător Breajen în loc de Breajăn. De asemenea, actul poate fi considerat un fals. De ce? Pentru că, în graba de a prelua bunul altuia, prietenii lui Păltânea s-au dus la notar pentru a parafa actul fără Breajăn. Notarul le-a spus că nu poate autentifica actul fără o împuternicire din partea lui Breajăn către sereişti, prin care acesta să le încredinţeze dreptul de a semna actele notariale. Tot notarul se pare că a învăţat-o pe Cristina Andronache să completeze cesionarea semnată la brutăria lui Popescu cu fraza completată în actul de cesiune prin care Breajăn ar fi fost de acord cu parafarea actelor la notariat şi la Registrul Comerţului în absenţa sa. Ce au uitat, deci, inteligenţii prieteni ai lui Păltânea şi ce are Breajăn şi acum în original, încât poate demonstra falsul autentificat de notar? Actul de cesiune în original, în care nu este prevăzută fraza cu împuternicirea. Andronache, Păltânea & CO s-au dus la notar şi au modificat doar exemplarul lor, uitând că există şi actul original, nu copia de indigo deţinută de aceştia. Iar pe actul original, doamnelor şi domnilor, este textul fără împuternicire. Simţim un iz de puşcărie cumva? (va urma)