19 directive europene
Reporter: În urmă cu cinci ani afirmaţi că mai trebuie umblat niţel la legislaţia în domeniul Securităţii şi Sănătăţii Muncii (SSM). Între timp legislaţia a mai fost ajustată.
Mihai Chiţu: Legislaţia în domeniul pe care îl reprezint a fost modificată, introducându-se o legislaţie modernă, armonizată cu cea europeană, în care se precizează mult mai clar atât obligaţiile, cât şi drepturile angajatorilor şi lucrătorilor. Pe cale de consecinţă, sintagma „protecţia muncii”, „arhaică”, a fost înlocuită cu SSM. În acest moment operăm cu Legea nr. 319/ 2006, a SSM, respectiv HG 1425/ 2006 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii-cadru. Glumind, Legea 319 reprezintă şi o inversare a numerelor, întrucât ea transpune în legislaţia actuală directiva-cadru 391/ 1989 a Comunităţii Economice Europene de atunci (CEE).
În afară de cele două instrumente-cadru, în acest domeniu se mai operează şi cu un număr de 19 hotărâri de guvern care transpun tot atâtea directive europene în legislaţia naţională. Mai putem să amintim Codul Muncii, Legea 53/ 2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea 346/ 2002 privind asigurarea la risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, care act normativ este gestionat de Compartimentul de resort din cadrul Casei Judeţene de Pensii şi alte asigurări sociale.
Visul „Tăticului”
R: Acum dispuneţi de toate pârghiile pentru desfăşurarea activităţii dvs.?
M.C.: De-ar fi doar să schimbăm actele normative, n-am realiza mare lucru dacă, pe de o parte, cei cărora le sunt destinate nu le cunosc, iar cei care sunt puşi să controleze situaţia nu ar înţelege şi nu ar aplica sensul şi spiritul acestora. Din acest motiv, puţinii inspectori care alcătuiesc acest compartiment - 16, cu mine – au intrat într-un proces de învăţare a modului corect de aplicare a conţinutului acestor reglementări. Toţi sunt absolvenţi ai unui master în domeniul SSM, a unui curs postuniversitar de evaluator nivel de risc în domeniul SSM, respectiv de formator şi evaluator în acelaşi domeniu.
R: Sunteţi beton...
M.C.: Din punct de vedere al hârtiilor, stăm bine. Lăsând gluma la o parte, consider că mai tinerii mei colegi sunt pregătiţi, atât profesional, cât şi moral, pentru a face faţă cerinţelor postului, cu toate că... din punct de vedere... material ar mai fi discuţii de purtat.
R: Dvs. sunteţi „tătic” aici, cum s-ar spune...
M.C.: Când am venit la inspectorat, în 1990, eram pe poziţia a 14-a, ca vârstă, din 15. Acum sunt cel mai vârstnic. Am ajuns pe locul 1. Mi-am realizat „visul”. Luna viitoare voi împlini 61 de ani. Mulţumesc lui Dumnezeu că i-am apucat. Eu am trecut prin vârsta colegilor mei. Ei n-au trecut încă prin vârsta mea.
1329 de sancţiuni sau statistica neagră
R: Care sunt problemele care v-au dat cel mai mult de furcă anul trecut şi în primul trimestru al acestui an?
M.C.: Trecând la problemele de servici, în anul care a trecut, aceşti 16 oameni conduşi de un director conducător – al 17-lea om -, o persoană mai tânără, cu dorinţa de a perfecţiona activitatea, au controlat 2749 unităţi în care au aplicat - spre nefericirea, în primul rând, a angajatorilor, dar şi a noastră – 1329 sancţiuni contravenţionale (avertismente şi amenzi), în valoare de 2.566.000 RON, adică peste 25 de miliarde lei vechi. Din punct de vedere al evenimentelor înregistrate, avem 110 accidentaţi, din care şapte accidente mortale şi unul urmat de invaliditate. Ca un fapt negativ: avem şi două accidente colective, ambele de circulaţie, de pe urma cărora două persoane au decedat şi 11 au suferit vătămări urmate de incapacitate temporară de muncă. Prin urmare, din statistica asta neagră (greu de acceptat să faci statistici în care viaţa omului reprezintă elementul de referinţă), circulaţia pe drumuri publice ca pieton, pasager sau conducător auto a reprezentat o mare problemă în totalul evenimentelor înregistrate anul trecut.
„Lichidele” şi antidotul lor
R: Completaţi acest podium al groazei...
M.C.: Mai putem să menţionăm că şi consumul de alcool a favorizat producerea unor evenimente neplăcute, şi aceasta pentru că actuala legislaţie în domeniul nostru de activitate nu mai sancţionează în mod expres consumul de... „lichide”.
R: Cum s-a ajuns aici?
M.C.: Legislaţia e una europeană. Se porneşte de la premiza că omul este conştient de ceea ce face şi are o conştiinţă, o educaţie şi o cultură a prevenirii accidentăriiîn principal a propriei persoane. Se pare că aceasta va fi una din pârghiile importante de muncă la noi: formarea unei culturi de prevenire a riscurilor de accidentare încă anterior momentului începerii activităţii profesionale. Mai corect, de pe băncile şcolii. Şi aici trebuie să spun că sub conducerea Inspectoratului Muncii, toate inspectoratele din România, deci şi ITM Prahova, derulează un program intitulat „Valenţe culturale”, prin care profesori şi elevi de la liceele cu profil tehnic, clasele X-XII, din aceleaşi şcoli, sunt formaţi pentru a-şi apăra integritatea şi sănătatea încă de pe băncile şcolii. Interesant e că la acest program au solicitat - şi noi am fost de acord - să participe şi unităţi şcolare care nu au profil tehnic, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Corolarul acestei activităţi este acel concurs de SSM organizat la nivel judeţean cu participarea unităţilor şcolare cu profil tehnic, sub coordonarea ITM Prahova şi a IŞJ Prahova. Concursul va avea loc luna viitoare.
Moarte lentă
R: Da, este o iniţiativă lăudabilă, nimic de zis. Dar mai sunt şi bolile profesionale. Unele te ucid lent...
M.C.: O chestie care ne preocupă este creşterea semnificativă a numărului de îmbolnăviri profesionale. Anul trecut am înregistrat 51 de astfel de cazuri. Anul acesta, doar în trimestrul I, s-au înregistrat... 55! Păi, în ritmul acesta, o să ajungem să avem sensibil peste 200 până la sfârşitul anului. Nu e calitatea mea să analizez această stare de fapt, decât sub aspect tehnic, dar nu pot să nu constat că sectorul metalurgic deţine ponderea, astfel că serviciile medicale de medicina muncii, aflate în coordonarea Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Prahova, trebuie să fie mult mai riguroase, atât la momentul angajării, cât şi cu ocazia controalelor periodice. Spun aceasta întrucât îmbolnăvirea profesională reprezintă o deteriorare în timp a stării de sănătate. Exemplu: o silicoză în stadiul 4 nu apare de la un an la altul, astfel că se pot lua măsuri preventive pentru a nu înregistra astfel de situaţii.
Zona „gri”
R: În aceste timpuri de criză economică este de presupus că înfloreşte munca la negru. Cum se mai prezintă situaţia în acest domeniu?
M.C.: Se depun eforturi de către conducerea instuituţiei şi colegii mei de la Relaţii de Muncă pentru a descoperi cât mai multe cazuri de muncă fără forme legale, întrucât şi eu consider că munca aceasta în zona „gri” perturbă serios contribuţia la bugetul de stat. Din păcate, primim foarte multe sesizări de la oameni au lucrat la negru, deci după încetarea „afacerii” cu angajatorul. Aşadar persoana nu e chiar necunoscătoare a drepturilor pe care le are, dar clamează frica până încetează lucrul. Trebuie precizat foarte clar: noi plecăm de la premiza de nevinovăţie, aşa încât dacă nu putem dovedi în mod clar că cele semnalate sunt adevărate, nu putem stabili măsuri în consecinţă. Deci, ca simplu cetăţean, consider că atâta timp cât dacă eu îmi vând forţa de muncă fără forme legale şi sunt pedepsit pentru acest lucru, va fi extrem de greu ca acest fenomen sa fie măcar redus, nicidecum stârpit.
Unii angajatori sunt suficient de isteţi încât să nu lase nicio urmă. Profit de această ocazie pentru a le spune acestor oameni care lucrează fără forme legale că nu beneficiază de niciun drept: pensie, asigurare de sănătate, şomaj ş.a. Mai târziu, vor regreta.
Vajnic războinic, veşnic reclamat
Rep: A încercat vreun angajator să vă-mpuşte?
M.C. (zâmbind): Niciun organ de control nu e primit cu braţele deschise. Vă spuneam odată că sunt un vajnic războinic şi un veşnic reclamat. Angajatorii au făcut ochi, au avocaţi. Însă foarte puţine puţine dintre procesele verbale pe care le întocmim sunt contestate. Ne bucurăm că avem frecvente întâlniri cu oameni de afaceri sau cu reprezentanţii lor, cureprezentanţii partenerilor de dialog social (în principal sindicatele), munca noastră este bine apreciată, la fel şi ţinuta şi comportamentul inspectorilor de muncă, până în acest moment neînregistrându-se sesizări sau reclamaţii sub acest aspect.