Chiar dacă acordă destul de rar interviuri, directorul FBI Chicago, Robert Grant, a acceptat invitaţia de a dialoga cu noi acordându-ne acest interviu în exclusivitate.
Principalul instrument de investigaţie al Departamentului de Justiţie
Reporter: Domnule director, care este rolul instituţiei pe care o conduceţi?
Robert Grant: FBI este principalul instrument de investigaţie al Departamentului de Justiţie. Avem de îndeplinit o misiune de securitate şi investigare a criminalităţii la nivel naţional, o misiune de prevenire a terorismului, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Ne preocupăm de activităţile de spionaj, dar avem şi rolul de a evalua ameninţările externe cu privire la secretele naţionale, cele de apărare sau economice. Pentru că foarte multe operaţiuni se desfăşoară în spaţiul virtual, pe Internet, avem de asemenea o misiune în ceea ce priveşte acest tip de criminalitate vizând protecţia naţională.
Protejăm infrastructura naţională de care dispune SUA, investigăm infracţiuni financiare, jafuri sau fraude bancare, fraude din domeniul asigurărilor sau cazuri de corupţie ale funcţionarilor publici. Investigăm crima organizată, care poate fi la nivel local sau chiar internaţional. Avem de a face cu crima organizată din diferite zone, în special Asia, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Investigăm de asemenea infracţiuni legate de droguri şi reţelele de distribuţie.
Local şi federal
R: Dacă există poliţie, de ce mai este nevoie de FBI?
R.G.: Statele Unite au un sistem de justiţie descentralizat, care se raportează la modul în care au fost puse bazele acestei naţiuni. A existat o suspiciune şi o neîncredere în a oferi prea multă putere Guvernului, centrului. Ca formă de guvernământ, suntem organizaţi ca o Republică alcătuită din 50 de state cu municipalităţi în interiorul lor, având propriile departamente de poliţie care implementează legile la nivel statal. Acestea nu sunt însă autorizate să pună în aplicare legile Guvernului Statelor Unite. Biroul Federal de Investigaţii are rolul de a investiga toate crimele la nivel federal, atât în interiorul, cât şi în exteriorul Statelor Unite, dar nu are jurisdicţie asupra crimelor săvârşite la nivel local.
De exemplu, o crimă săvârşită în oraşul Chicago nu este o infracţiune de nivel federal, ci una statală, investigată de Poliţia Chicago. Dacă acea crimă sau infracţiune este săvârşită asupra unui martor dintr-un tribunal american sau a unui oficial al SUA, atunci devine o infracţiune la nivel federal. Deci există o distincţie foarte clară în ceea ce priveşte atribuţiile fiecăruia, însă de foarte multe ori lucrăm şi cooperăm foarte bine împreună. De exemplu, cazurile de fraudă implică de cele mai multe ori un parteneriat între noi şi poliţia locală. La fel şi investigaţiile grupurilor criminale sau cele privind traficul de droguri se desfăşoară într-o colaborare permanentă, pentru că autorităţile locale cunosc mult mai bine situaţia la nivel local, iar noi venim cu instrumentele şi resursele necesare de care cei de la nivel local nu dispun.
Armamentul din dotare şi abilităţi de comunicare
R: Când oamenii aud de FBI, se gândesc la ce văd în filmele de la TV. Cât este realitate şi cât ficţiune în aceste filme?
R.G.: Personal nu prea mă uit la prea multe filme despre FBI la televizor, pentru că de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Când vine vorba de filmele cu gangsteri din perioada prohibiţiei, există un grad mai ridicat de acurateţe în ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor, dar în rest situaţia este diferită. Majoritatea agenţilor FBI nu sunt îmbrăcaţi în echipamente speciale, nu poartă arme la ei, nu dau buzna în case spărgând uşi sau împuşcând la întâmplare. Suntem destul de rar implicaţi în cazuri în care să folosim armamentul din dotare. Cei mai mulţi agenţi ai noştri sunt pur şi simplu oameni care investighează, iar abilităţile lor nu sunt măsurate în funcţie de cât de bine trag cu arma, ci cât de bine pot comunica cu cineva care este investigat, pentru a putea aduna acele informaţii, pune laolaltă, şi apoi trage o concluzie.
Înainte şi după 11 septembrie
R: În lumea în care trăim azi, după evenimentele de la 11 septembrie 2001, cum s-au schimbat lucrurile în America, din perspectiva dumneavoastră, a celor de la FBI?
R.G.: Mă bucur că aţi spus perspectiva noastră, a celor de la FBI, pentru că din întâlnirile pe care le-am avut cu reprezentanţii comunităţilor musulmane aş putea să vă spun cum percep ei aceste schimbări. Pentru noi, schimbările sunt foarte dramatice. Înainte de 11 septembrie, era datoria noastră să investigăm acte de terorism. Nu ştiu dacă sunteţi informaţi, dar, cu ani în urmă, Guvernul Statelor Unite a aprobat o lege care oferă FBI jurisdicţie peste tot în lume pentru a investiga actele de terorism îndreptate împotriva Statelor Unite şi a cetăţenilor ei. Acest lucru necesită o colaborare extensivă cu autorităţile şi serviciile speciale din ţările respective. Până la 11/9 n-am avut prea multe cazuri violente în interiorul Statelor Unite care să fi fost provocate de organizaţiile teroriste străine.
Am avut atentatul din 1993, de la World Trade Center, care a fost primul atac terorist venit din exterior. La acel moment nu s-a acordat o atenţie deosebită prevenirii unor astfel de atacuri din exterior. Desigur, totdeauna am investigat şi încercat să prevenim sau să anihilăm astfel de acte. Evenimentele de la 11 septembrie ne-au făcut, însă, să ne focalizăm şi mai mult pe strângerea de informaţii şi de prevenire a unor astfel de acte. Oamenii din afara sistemului, cetăţenii în general, nu vor fi niciodată la curent cu multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, pentru că nu vor vedea neapărat – cum au fost obişnuiţi prin vizionarea unor producţii filmice - arestări sau persoane puse sub acuzare. Da, după 11 septembrie, situaţia s-a schimbat.
Internaţionalizarea activităţilor FBI sau ce şi cât trebuie să ştie cetăţeanul
R: Concret, în ce a constat schimbarea?
R.G.: Dacă înainte puteam să mergem în faţa Congresului american putând măsura realizările noastre şi modul în care au fost cheltuiţi banii de la buget pe care acesta îl vota pentru noi, Congresul controlând şi constatând dacă investiţia făcută din banii publici se justifică, acum este mult mai greu. Şi este mult mai greu pentru că foarte multe dintre resursele noastre sunt concentrate la nivel internaţional, fiind nevoiţi să colaborăm cu diferite ţări pentru a identifica pe cei care comit acte de terorism împotriva Statelor Unite sau a ţărilor respective. Indiferent că aceste acte sunt în interiorul Statelor Unite sau în afară, cum a fost recentul caz din Danemarca, este responsabilitatea noastră să le prevenim.
Uneori aceste cazuri ajung şi la public, dar de cele mai multe ori publicul nu are cunoştinţă de eforturile pe care noi le facem pentru a dezmembra astfel de activităţi şi celule teroriste. Aceste lucruri sunt uneori greu de explicat oamenilor. Cum am folosit acele resurse financiare pentru a dovedi că am făcut ca America să fie mai protejată? Deci, din perspectiva FBI, am fost puşi într-o ipostază diferită. Noi ne folosim de instrumentele şi autoritatea cu care Congresul ne-a investit, activând în limitele constituţionale, căutând şi anihilând grupările teroriste. Uneori operăm o arestare pentru o fraudă în domeniul bancar sau al asigurărilor. Cetăţeanul de rând va afla doar de o arestare operată pentru acea infracţiune, dar în realitate este posibil ca noi să-l fi arestat pentru că respectivul făcea parte dintr-o grupare teroristă. (va urma)
Interviu realizat de Marian Petruţa