Chiar dacă acordă destul de rar interviuri, directorul FBI Chicago, Robert Grant, a acceptat invitaţia de a dialoga cu noi acordându-ne acest interviu în exclusivitate.
Cele două oceane, Internetul şi globalizarea
R: Consideraţi că oamenii sunt mai în siguranţă acum decât înainte?
R.G.: Cred că sunt mai protejaţi, dar în diferite grade. Înainte de 11/9, noi eram un fel de faţadă de securitate pentru oameni, pentru că aici, în SUA, veneau oameni persecutaţi şi cu probleme, din toate colţurile lumii. Însă mai apoi oamenii au realizat că cele două oceane nu ne mai potejează chiar aşa cum credeam. Trăim într-un mediu global conectat la nivel internaţional. Oamenii au început să accepte acest fapt: globalizarea vine cu ameninţări noi. Internetul, de exemplu, este un lucru extraordinar pentru mulţi oameni, dar în acelaşi timp a adus ameninţări pentru copii, instituţii financiare, pentru oameni care cumpără produse de pe Internet. Acestea sunt ameninţările pe care acum câţiva zeci de ani nu ne confruntam. Globalizarea a avut un impact imens asupra Biroului Federal, a publicului american, iar evenimentele de la 11 septembrie ne-au reamintit doar că suntem conectaţi şi noi cu restul globului.
„Furişare şi observare”
R: Există legi noi apărute după 11/9. Cetăţenii au anumite îngrijorări, cum că FBI sau Guvernul le-ar invada intimitatea prin anumite metode de ascultare a telefoanelor sau de urmărire a activităţilor bancare şi pe Internet. Ce puteţi să ne spuneţi în această chestiune?
R.G.: În primul rând, nu suntem interesaţi de discuţiile telefonice ale tuturor cetăţenilor sau de tranzacţiile financiare pe care aceştia le fac. Avem prea mult de lucru ca să monitorizăm atâta lume, nu avem resursele necesare şi ne-am irosi timpul. În al doilea rând, tot ceea ce implică chestiuni private, precum tranzacţii financiare sau înregistrări telefonice, se realizează numai cu aprobarea unei judecătorii federale, fie că ne referim la un nivel de securitate naţional sau doar la cazuri de natură infracţională. Astfel de înregistrări şi monitorizări sunt făcute doar cu aprobări, iar diferite ramuri ale Guvernului ne oferă ajutor şi monitorizează toate acţiunile noastre. Am fost investiţi aparent cu anumite puteri suplimentare, dar multe dintre acestea existau şi înainte. De exemplu, recent, preşedintele a re-autorizat anumite metode de "furişare şi observare" pe care le putem folosi. Unele persoane nu sunt de acord însă cu astfel de practici. Ce facem de fapt este o percheziţie autorizată de curtea judecătorească, doar că nu spunem persoanei respective că am făcut acea percheziţie decât mai târziu. Sunt motive foarte întemeiate pentru care avem nevoie de o astfel de autoritate. Dacă, spre exemplu, un individ care este parte dintr-o celulă teroristă având în plan să comită acte criminale, fie în interiorul sau în exteriorul Americii, este implicat cu un grup de alte câteva persoane, şi acele evidenţe există în unul din computerele lor, putem să accesăm acele informaţii, pentru că ele ne pot da detalii despre ceilalţi membri. Dacă am merge cu un mandat tradiţional şi le-am bate la uşă pentru a-l înmâna, n-am avea rezultatele dorite.
Şi agenţii FBI (se) plâng
R: Ce nemulţumiri au agenţii FBI? Nu se plâng de nimic?
R.G.: Una dintre plângerile care pot fi auzite destul de des de la agenţii FBI de top se referă la cantitatea de muncă şi documentare suplimentară, tocmai pentru că avem alte structuri deasupra noastră care monitorizează astfel de investigaţii. Când punem o persoană sub acuzare, aceasta are dreptul să vadă şi să analizeze – în vederea întocmirii apărării - toate dovezile pe care le-am adunat împortiva ei, pentru a constata cât de puternic este cazul, cât de reale sunt dovezile. Când inteprindem toate aceste acţiuni, o facem cu gândul că acele evidenţe vor fi prezentate public, într-o bună zi, la tribunal. Sunt unele metode de securitate naţională pe care nu putem să le facem publice. În această situaţie, mergem la tribunal şi anunţăm dinainte cât anume vom da publicităţii din evidenţele pe care le deţinem.
27 de ani de puşcărie
R: Avem la Chicago o comunitate destul de numeroasă de români. Mulţi dintre cei care vin aici fac treabă bună, dar sunt unii care fac lucruri mai puţin bune. Ce ne puteţi spune despre cazurile legate de comunitatea românească?
R.G.: Avem destul de multe cazuri legate de comunitatea românească. Nu putem spune că aveţi foarte mulţi românii răi în comunitatea românească, fiecare comunitate are şi oameni mai puţin buni. Avem însă, în mod particular, o problemă legată de crima organizată din România. Mă refer la anumiţi indivizi care folosesc Internetul pentru a comite fraude. Un exemplu: infracţiunile săvârşite pe eBay, în care un număr de aproximativ 30 de indivizi, atât din Romania, cât şi din SUA, au înşelat peste 1000 de persoane cu mai multe milioane de dolari. Am reuşit să arestăm 24 de „băieţi”, iar cea mai mare pedeapsă primită de unul dintre ei a fost de 27 de ani. Aceste tipuri de infracţiuni pe Internet se comit nu doar aici, în Chicago, ci în mai multe oraşe din America.
Tratat de extrădare româno-american
R: Cum colaboraţi cu Poliţia română?
R.G.: Există adevărate reţele infracţionale care au necesitat inclusiv colaborarea şi implicarea Poliţiei Române, cu care avem o colaborare excelentă. Am identificat o problemă comună pe care o avem în ţările noastre, dar am găsit şi căi de colaborare pentru a-i putea depista pe aceşti indivizi şi de a-i condamna la închisoare. Cazurile internaţionale sunt mai complicate, datorită suveranităţii fiecărei ţări. Cu unele, cum este cazul României, avem semnate tratate de extrădare. Pot să vă spun că am semnat unul de curând. Cu altele, nu avem. Apoi, sunt ţări cu care avem astfel de tratate, însă este greu să le ducem la îndeplinire, din cauza cerinţelor pe care le au. De exemplu, avem o relaţie foarte bună cu Mexicul, dar când vine vorba despre un caz în care o persoană riscă pedeapsa capitală viziunile şi legile lor diferă de ale noastre. Prin urmare, nu vor extrăda un om care riscă o astfel de sentinţă.
Lungul drum către legalitate
R: Care sunt principale domenii ale ilegalităţii în care sunt implicaţi români?
R.G.: Sunt în principal implicaţi în activităţi din domeniul bancar, al asigurărilor şi, în mod deosebit, în cele legate de Internet. Funcţionează aici efectul de imitaţie: pentru că alţii deja s-au experimentat în materie, mai nou-veniţii învaţă de la predecesori aceste deprinderi. Fraudele pe Internet au fost destul de severe încât să determine România şi SUA să le considere o problemă majoră şi să hotărască să colaboreze. În trecut nu ştiu dacă autorităţile române au avut dorinţa şi capacitatea de a colabora cu noi, dar în prezent ştim că asta se întâmplă. În ultimii trei-patru ani am reuşit să avem o colaborare foarte bună cu autorităţile române. Este posibil ca problemele din trecut să se fi ivit ca urmare a lipsei de legi adecvate care să reglementeze şi, eventual, să sancţioneze astfel de infracţiuni pentru că, atunci când nu există legi şi o structură adecvată, durează până ca acestea să fie concepute şi aplicate. (continuare şi sfârşit în numărul viitor)
Interviu realizat de Marian Petruţa