Prezent şters, eroi fără consistenţă. Toate sălcii şi în cheie minoră. Dar, în acelaşi timp, multe din cele ale vieţuirii româneşti, cu zbăinţuiri isterice. Doar pe afară şi din „cioclopedii” se pare şi se zice că aparţinem unei clime temperate; după cum simţim pe propria piele, de mult echilibrul şi temperarea au dezertat tăpşanul valah, părăsind şi simţitorul naturel geto-dac.

Mitici bombaţi în pieptul de aramă

Şi vreme, şi vremuri şi oameni - totul nestăpânit, imprevizibil, ascuţit, geros şi torid, în alternanţă năucitor de rapidă. Politicul se conformează acestui tipar, socialul nu se încheagă în solidarităţi şi echilibre de atitudine şi rezoluţie civică. Se zice că suntem greu de guvernat, aşa o fi, deşi n-am ajuns de tot inguvernabili şi falimentari. Ne risipim mereu în poliloghie paroxistică şi părtinitoare, ne ocupăm zilele, preocupările şi bruma de fiinţă interioară plângându-ne şi afurisind, invidiind clamoros realităţi şi standarde pe care cu puţin efort - altul decât al datului din buze - şi cu ceva modestie - cu Mitici mai puţin bombaţi în pieptul de aramă - le putem realiza aici şi acum. Întâi prin mimetism, cum am făcut de la „paşopt”, aducând formele, tiparele şi reflexele civilizaţiei de dincolo, urmând ca prin repetiţie şi deprindere să se creeze nevoia de ele.

TVB(iafreză)

Dar ce tipare şi reflexe să aduci când de ele Vasluiul şi Caracalul, Vintileanca şi Bragadiru, Maricica şi Costel n-au cum să afle? Lideri de statura interbelicilor sau ceva mai afund în istorie - nu se găsesc, şcoala e o derivă, o debusolare, populată cu profesori depăşiţi, revendicatori şi magiuniţi de atâtea şi atâtea meditaţii, instanţe civice, corectoare şi modelatoare. N-au cum să vieze decât cu o criptopolitică şi deci cu un interes aproape lucrativ şi de accedere, iar televiziunile - cele care au ajuns, din păcate, să fie cap şi începătură pentru tot ce înseamnă formare şi informare - sunt, cu puţine excepţii, troglodite, jenant de părtinitoare şi de schematizante, făcute pentru subnutriţii din Biafra.

„Feciorul” şi „prostănacul”

Aţi fost atenţi, dragi cititori, la „sumarul” discuţiilor şi preocupărilor majorităţii contimpuranilor noştri? Nu numai că nu s-a înregistrat - după o vorbă celebră - niciun progres moral sau de deschidere de cunoaştere faţă de secolul lui Pericle sau de Ierusalimul de acum 2000 de ani; dar suntem amarnic de în urmă şi faţă de lumea atât de citată a lui Caragiale. Numiţi-mi măcar un singur personaj din opera Maestrului care să fie mai puţin înzestrat sau mai opac decât oricare dintre actorii vodevilului nostru politic. Chiar şi „feciorul”, „stupidul” din „Căldură mare” avea un niscaiva superior farmec faţă cu (Reacţiunea!) „prostănacul” din fruntea unui anumit mare partid. Iar Pristanda, cu al său „ehe, altele am eu in sufletul meu”, nu pare să fie mai puţin complex decât miloanele de românaşi ocupaţi şi invadaţi până la evacuarea oricărui gând propriu de către lucrativele şi cam jegoasele televiziuni. NICU BOARU

Back To Top