Mircea, fă-te că lucrezi!

Cu această indicaţie regizorală a actorului Ion Caramitru dată poetului Mircea Dinescu a început Revoluţia din prag de Crăciun 1989, sau cel puţin înscenarea ei la TV. „Aţi minţit poporul cu televizorul!”, scandau apoi pe stradă fidelii adevărului televizat. Şi cadavrele de la Timişoara prezentate lumii ca victime erau în realitate deshumate din Cimitirul Săracilor şi nu au avut nimic de-a face cu evenimentele. Chiar şi vânarea teroriştilor, la care era antrenată toată populaţia, s-a dovedit a fi o farsă. „Cine a tras în noi, după 22!”. Nici astăzi nu se ştie cine erau teroriştii şi mai ales de ce a fost creată o atmosferă de haos şi teroare în România.

Revoluţii planificate

În nicio altă ţară din fostul lagăr comunist care revenea la normal prin „revoluţii de catifea” planificate după înţelegerea ruso-americană nu au fost lichidaţi conducătorii şi peste 1.000 de cetăţeni.
Pretutindeni se scanda „Fără violenţă!” şi „Noi suntem poporul!”. Pe de altă parte, nicio altă ţară din Lagăr nu era atât de izolată ca cea a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. La Bucureşti nu erau trupe sovietice sau agenturi frăţeşti ale KGB-ului implicat activ în refacerea libertăţii şi demnităţii cetăţenilor prin sprijinirea forţelor progresiste. Nici un climat spiritual occidental, ca in Polonia „Solidarităţii” sau în Ungaria, unde s-a demontat Cortina de Fier şi s-a înlesnit fuga a sute de germani în Cehoslovacia, de unde au ajuns în RFG cu un tren care a trecut prin RDG.

Terorism şi haos controlat

Numai un orb nu vedea că ocupaţia Moscovei asupra Europei de Est s-a încheiat fără război. Comunismul, instaurat în urma unor conflagraţii mondiale, îşi dădea duhul în Europa, în mod... „catifelat”, după ce agonizase îndelung. Securitatea a avut clarviziune şi nu a intervenit  pentru a înăbuşi Revoluţiei, mai ales că nu avea nimic de pierdut.

 

Kurt Lewin (1890-1947), evreu prusac participant la primul război mondial în armata germană (n.a. - ameninţat de nazişti, ajunge în SUA, unde contribuie la punerea pe roate a OSS, precursoarea CIA), fondator al psihologiei sociale (cu doctorat la Berlin), a demonstrat că o societate terorizată sau în care se crează un haos controlat regresează şi acceptă controlul din afară. Ultimul exemplu în acest sens îl vedem chiar în SUA, unde, după atacurile teroriste din New York şi Washington din 2001, s-a acceptat, odată cu Patriot Act, o intervenţie fără precedent în drepturile americanului de rând. În România, după haosul din 1989, teza lui Lewin se confirmă.

Suntem ce am fost, ba mai rău decât atât

Opinia publică nu numai că a acceptat guvernarea (neo)comunistă „PCR, FSN, FDSN, PDSR, PSDR, PRM, PSD”, dar a acceptat fără proteste şi reactivarea activului de stat şi partid filorus periferizat din anii ’70. Ministrul Armatei a fost un agent rus, iar cei cu studii în URSS au revenit pe poziţii. Cu cât se revoluţionează mai mult o societate, cu atat rămâne cum a fost, sau chiar mai rău decât atât, deşi, pe parcurs, actorul Caramitru a ajuns ministru, iar Dinescu se joacă cu dosarele Securităţii, la Porţile Orientului.

Minciuna marxistă după 20 de ani

Au trecut două decenii de când ideologia marxistă a „eradicării” exploatării omului de către om prin PC s-a dovedit, în competiţie cu naţional-socialismul muncitorilor germani NSDAP, cea mai inumană formă de sclavie şi exploatare modernă. După 1989, când au fost percepute dimensiunile criminale ale minciunii în estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de paradă din balcon şi de la TV avea rolul de a camufla acest moment penibil pentru toţi, dar mai ales pentru cei mulţi şi obidiţi, umiliţi, siliţi să trăiască generaţii de-a rândul ca robi, fără libertate de expresie, mişcare, fără drept la adevăr, justiţie, la drepturile fundamentale ale omului. Asta explică de ce PCR, FSN, PDSR, PSD etc, Ceauşescu, Iliescu au rămas la putere „în mod democratic” promovând aceeaşi ideologie.

Şi în Occident marxismul era la modă, parţial finanţat de partidele comuniste din est,  altoit, printre altele, pe „teologia eliberării”, care, după  dezastrul din est, a intrat şi ea în criza. Marxismul a fost o mare încercare de a salva întreaga lume, pe care pretindea a o analiza ştiinţific. Credinţa era înlocuită de materialismul dialectic şi ştiinţific, de cunoşterea „ştiinţifică”. Oricum nu se mai punea doar problema filosofică a cunoaşterii, ci a transformării întregii societăţi umane, chiar şi a omului. Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu - „opium pentru popor” - din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei şi a sexualităţii de procreare. Libertatea, ţelul suprem al mişcării, era condiţionată de egalitatea tuturora. Aşa că, încă de la inceput, libertatea era sacrificată pe altarul egalităţii şi era determinată de structura întregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a întregii lumi. Unde duce o astfel de înşiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii PC.

Teorii şi perspective

Faptul că atât ideologia lui Karl Marx cât şi teologia eliberării s-au dovedit construcţii intelectuale inumane au generat nihilismul şi relativismul. Dacă şi aceste mari teorii eliberatoare, care urmăreau să realizeze aspiraţiile omului (nou!) spre adevăr, libertate şi progres, au eşuat atât de lamentabil, atunci poate că nu există nicio teorie sau perspectivă care să valoreze mai mult. Totu-i o apă şi un pământ, totu-i relativ. Şi dacă oricum nu există adevăr este oarecum firesc pentru unii să se întrebe dacă nu cumva doctrina n-a fost bine înţeleasă şi, mai ales, aplicată. În acest context n-ar fi de mirare dacă fantoma care a bântuit prin Europa, apoi prin întreaga lume, marxismul, exilat în lumea civilizată în cimitirul ideilor, şi-ar face din nou apariţia, desigur într-un nou veşmânt, la fel de demonic ca cel vechi.

Prof. dr. Viorel Roman
Consilier academic la Universitatea din Bremen
Vor dem Steintor 18-22, D-28203 Bremen
Membru al Academiei Româno-Americane (ARA), Montreal

 

 

 




 

 

 

 

Back To Top