Gândurile de mai sus mi-au fost iscate de gestul câte unui chelner sau dascăl fornăit de biserică – la propriu, cazurile de la Păuleşti şi Chiojeanca – care vor să închidă şi aşa mizerabilele (în sensul lui Victor Hugo), năpăstuitele încăperi cu cărţi, pe care mi-e şi frică să le numesc biblioteci. Motivul invocat este acela trâmbiţat de toată lumea valahă: n-avem bani.
„Fiii comunei” şi vatra lor
Nu mai intră în discuţie că în douăzeci de ani au fost mai multe guvernări, că dacă asta de acum se vădeşte ineptă şi inaptă, celelalte puteau să susţină „cauza culturală”, că se putea „cerşi” de la Judeţ, sau că se putea (puţintel!) să le cadă căciula flatarisind câţiva dintre avuţii, ba chiar şi interlopii locali, pentru niscaiva arginţi cu destinaţie mai dezinteresată (!). Că „aleşii” rudelor şi cumpăraţilor de acum, plângăcioşii de acum, au fost votaţi (de rude, beţivi şi cumpăraţi) şi în alte legislaturi – nu mai intră în discuţie. Acuza pe care o îndreaptă ei împotriva celor de la guvernare – că nu-şi ţin promisiunile – nu este reversibilă pentru ei. Deşi, ştiut e de o lume întreagă, mandatul lor nu numai că presupune expres atenţia pentru „cultură”, dar îi şi obligă să-şi pună mintea la contribuţie, să conceapă proiecte, să atragă surse, să apeleze la numele mari ale satului (şi statului), celebrii „fii ai comunei” care, bineînţeles, n-au cum să-şi uite vatra.
Academicienii din Chiojdeanca
Cum poţi să închizi o bibliotecă, la Chiojdeanca – de exemplu, sau să delegi, disponibilizând bibliotecara, munca ei spre o profesoară, bibliotecară la şcoală, care nici aceea nu-i plătită pentru munca suplimentară? Şi aceasta se petrece în localitatea unde s-au născut doi preşedinţi de Academie! Am rămas uimit văzând cum a fost lăsată vechea bibliotecă să se povârnească, „la propriu”, şi să fie instalată într-o sală puţin mai lată decât tejgheaua unei cârciumi. În 6 (şase) ani, stimaţi cititori, biblioteca a primit uriaşa sumă de 5 milioane de lei vechi! N-a fost doar o guvernare, dar a fost un singur primar. Un fost dascăl, cum spuneam, deci un om care ar fi trebuit să aibă pentru bucoavne un respect mai apăsat. Dar, pesemne, ca ţârcovnic a ajuns după o nobilă activitate de tractorist. În localitatea lui Eugen Simion, numai cu volumele scrise de acesta şi-ţi încropeai o bibliotecă cât a câtorva şcoli la un loc!
Radu Stanian de la Valea Călugărească
N-are rost să invoc vorbuliţe mari precum „drag de carte”, „respect de tradiţii” etc, etc. Nici măcar nu voi ciupi coada razachie a sarcasmului. Ar fi puţin şi ineficient. Ştiu că nu depinde doar de primar. Dar, măcar, să se vadă tânjirea şi dorinţa, interesul şi insomnia. Speţa asta primarială a ajuns un fel de roată a cincea la căruţă; a declinat atât de mult înspre obrăznicie, apetituri şi limitare a pidosniciei înzestrării lor gălbejite, încât, prin ricoşeu, un oarecine, netrufaş, osârduitor fără excelenţe dar cu tenacitate şi mici câştiguri pentru comună, ar fi trecut în cartea de aur a unui judeţ. S-ar vorbi despre el ca despre un Radu Stanian de la Valea Călugărească, de exemplu.
Mitocani cu ştaif de carton
Ne-am procopsit cu muşiţa zbârnâitoare a unor ipochimene berce, alese prin greşeală sau pe o bere din sticlă de ulei, de babe chioambe şi de rubedenii interesate. Şi-au îndesat până la sufocare primăriile cu plasme şi... plasma primăvăratecă a unor fetişcane incapace de un viitor serios, şi-au adăpostit estropiaţii neamului propriu ca paznici, au dirijat fondurile primite discreţionar cu o perspicacitate de individ cu cataractă la ambii ochi şi au sterilizat orice premisă concretă ba chiar scandalos de prezentă în localitate pentru dezvoltarea grădinărită a prezentului. Aşa se duc de izbelişte şi ce este şi ceea ce ar putea să fie.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea