Cred că actualul Guvern al României este rupt total de realitate. Premierul Boc are o căciulă mult prea mare şi, aşa cum se întâmplă în astfel de cazuri, imensa căciulă i-a căzut pe ochi. Iar Boc orbecăie crezând că poate şi mai ales încercând să convingă pe toată lumea că ar avea mari competenţe în a conduce administraţia unei ţări. Şi o face, dar ţara merge prost, anapoda, ca să nu spunem deandaratelea, împotriva evidenţelor şi realităţii. Boala de care suferă actulul executiv este una foarte veche şi ea s-a manifestat, din plin, la absolut toate guvernele post decembriste. Nici premierul Roman, iar peste ani de zile, nici executivul condus de Emil Boc nu au reuşit să asigure o dezvoltare naturală şi firească a societăţii româneşti. Încropiri, măsuri pompieristice, de scurtă durată, sub presiunea zilei, dar niciodată un proiect bine sructurat pentru realizarea unei dezvoltări naturale a economiei, a instituţiilor statului şi mai ales a relaţiei dintre stat şi cetăţean, dintre stat şi societatea civilă, dintre stat şi agentul economic. Antagonisme, repulsie, obtuzitate, încrâncenare, ură, suspiciune – sunt doar câteva din “esenţele” folosite în acest imens melanj social-economic şi politic al României ultimilor 20 de ani.
Haitele şi casta
În schimb, de ceva vreme cam fiecare segment social, economic sau profesional se află într-o bătălie cruntă. Toţi împotriva tuturor. Haitele clanurilor de toate soiurile - şi aici se pot include şi politicienii, partidele, sindicatele, presa dar şi mai toate profesiile, chiar şi pensionarii – au pornit la un război pe viaţă şi pe moarte. Ca să nu mai spunem de sugrumarea oricărei idei prin care statul român ar asigura protecţia sau prevenirea unor derapaje sau abuzuri împotriva cetăţenilor săi. Nimeni nu mai caută o cale de comunicare, o cale de compromis sau de găsire a unor criterii comune. Babilonul pare să fie o joacă de copii - dacă stăm şi privim atent la ce se întâmplă în România zilelor noastre. Parcă nu mai vorbeşte nimeni aceeaşi limbă, parcă nu mai exită nimic din ce credeam că ar aparţine tuturor. Teamă, suspiciune, ură şi suntem… fiecare pe cont propriu… Scapă cine poate! Ca urmare statul, ca sistem de organizare, politic şi administrativ, nu mai există. Culmea că ne place să spunem că suntem europeni, moderni şi alte bla-bla-bla-uri. Oare? Ce glumă bună!
Mâna invizibilă este paralitică
Un gânditor, tatăl neoliberalismului, economistul Adam Smith spune că statul nu trebuie să intervină de nici un fel pe piaţă deoarece acolo unde există libertate, concurenţă reală, întotdeauna intervine o mână invizibilă. Adică jocul dintre cerere şi ofertă. De 20 de ani ni se spune că România este o ţară capitalistă, că avem libertate şi piaţa de la noi este bazată pe cerere şi ofertă! O glumă, evident! Care dacă n-ar fi aşa de proastă ne-ar face să râdem în hohote. Dar, deocamdată plângem! Sunt doar câteva domenii, minore, în care mâna invizibilă a acţionat dur şi radical. De la buticarii care vindeau sugiucuri turceşti, suc la dozator, vată de zahăr sau papuci şi blugi aduşi din bazarele Orientului, s-a ajuns la un despotism al marketurilor şi o dictatură a statului. Nu există libertate şi nici loc de manifestare pentru acea mână invizibilă în România. Nici în domeniul bancar şi nici în cel al energiei – ca să ne referim la doar două dintre aspectele fundamentale care fac atât tonul cât şi muzica pe piaţa şi plaiul mioritic!
De exemplu, în Prahova, de ani buni, s-a dezvoltat în mare măsură un soi de lanţ trofic în care mulţi aşa-zişi investitori s-au dezvoltat sugând bani grei de la bugetele judeţene, administraţiile locale sau ale statului. Firme care nu au avut decât un patron apropiat mai marilor zilei şi... cam atât. Care talente de marketing, organizare, eficienţă, productivitate? Efectul social şi economic a fost acela că s-au creat un fel de caste, izolate, obtuze şi perfect închise, care nu prodcea absolut nimic pentru judeţul Prahova. Doar pentru gaşcă şi cei câţiva din jurul acesteia! Restul… să se descurce! Unii au reuşit să supravieţuiacă foarte greu. Cu muncă titanică şi de nedecris. Asta nu însemnă că acum o duc bine şi au şanse de a scăpa in criză. Deloc! Fiecare se salvează cum poate. Chiar şi antropofagia este o soluţie! Desigur că sensul este economic!
Antropofagii şi Mioriţa. La moartea statului roman!
- Scris de Sebastian IGNAT