moldovaDe la oligofreniile basarabeanului Vasile Stati, autorul mult-hulitului dicţionar româno-moldovenesc, nu am mai citit asemenea inepţii, precum cele apărute,recent, pe scena politică de la Chişinău. Printr-un comunicat oficial, Partidul Patrioţii Moldovei, grupare dirijată din Rusia şi condusă de un oarecare individ Ghidirim, îşi asumă conştient iniţiativa şi declară nul actul Marii Uniri a Basarabiei cu România din anul 1918:

"Iniţiind ieşirea Moldovei din aceste acorduri, poporul moldovan anunţă, totodată, începerea procesului de transformare a statului cu denumirea România, pentru încălcarea obligaţiilor contractuale, pentru înşelarea speranţelor şi aspiraţiilor poporului din Moldova Mare şi cere retrocedarea tuturor teritoriilor istorice moldoveneşti, care se află în componenţa României şi alipirea lor la Patria-Mamă, Moldova.

A venit vremea să unim pământurile istorice ale Moldovei într-un singur stat, sub steagul lui Ştefan cel Mare! (...).În numele reprezentanţilor poporului moldovenesc, cerem de la conducerea ţării să înceteze orice menţionare a denumirii "statul român" în legătură cu viitorul suveran al poporului moldovenesc şi orice cooperare politică cu acest stat, evident distructivă faţă de Moldova (...).

Poporul moldovan în întregime este credincios Patriei sale şi, în ciuda încercărilor brutale şi fără precedent ale forţelor pro-româneşti, nu va deveni un satelit al unui stat creat artificial, care este România (...). Din păcate, locuitorii Moldovei şi Valahiei, de-a lungul întregii lor istorii, fiind în componenţa unor structuri geopolitice şi culturale antagonice, s-au războit permanent.

Acest război se continuă şi astăzi. Este suficient să amintim doar evenimentele tragice recente, care au avut loc în capitala Republicii Moldova, pe 7 aprilie 2009, când au avut loc pogromuri, s-au incendiat Parlamentul şi Preşedinţia, pe care s-a arborat tricolorul românesc. Prin implicarea lor, autorităţile române aduc în viaţa poporului moldovenesc haos şi confuzie, iar acest lucru trebuie oprit categoric.

Pentru a restabili ordinea în ţară şi pentru a asigura dezvoltarea stabilă şi echilibrată, este necesar, în primul rând, să rezolvăm problema consolidării statalităţii moldoveneşti. Realipind la Moldova suverană teritoriile ei istorice, noi vom putea rezolva o serie de probleme ale poporului moldovenesc, care astăzi par irezolvabile, precum: identitatea moldovenească, istoria moldovenească şi limba moldovenească; se va contura astfel un viitor puternic şi suveran al statului moldovenesc (...).

Problema aderării Moldovei la Uniunea Europeană se va rezolva practic automat, având în vedere că partea de dincolo de Prut a Moldovei se află deja în Uniunea Europeană. După unirea ţării, toate organizaţiile paralele din România, statale sau religioase de pe teritoriul Moldovei vor fi lichidate, fiindcă nu mai sunt necesare. Ele vor putea să activeze şi să depună toate eforturile spre binele propriului popor (...).  Moldova va putea astfel să-şi îndeplinească din nou rolul său istoric, pe care l-a avut pe timpul lui Ştefan cel Mare şi al altor mari domni moldoveni.

Moldova Mare renăscută, cu o putere statală totală, cu libertatea politică în raport cu orice stat şi bloc de state, va putea începe dezvoltarea armonioasă a poporului, având bune relaţii cu vecinii din vest şi din est. A venit vremea să renaştem duhul invincibil al statului moldovan şi să unificăm poporul nostru multinaţional şi pământurile istorice, sub steagul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!".

Partidul a precizat că "acest comunicat va fi răspândit peste tot teritoriul ţării noastre, şi în ţinutul de peste Prut, la ambasadele străine şi la toate misiunile internaţionale"

Referindu-se la această iniţiativă de manipulare grosolană a istoriei, ziarul „Timpul” din Chişinău face următoarea  notă a redacţiei:  „Pentru ruşii şi ucrainenii care nu ştiu sau nu vor să ştie istoria reală a românilor - deci şi a moldovenilor - oferim doar două argumente care atestă că noţiunea de "român" nu este "invenţia lingviştilor transilvăneni" ( cum susţin „patrioţii” – n.a.):

1. "Cazania lui Varlaam", tipărită în 1643, mai scrie pe copertă  "Carte românească / de învăţătură dumenecile / preste an şi la praznice împărăte / ştii şi la sv[i]nţi mari / cu zisa şi cheltuiala a lui Vasile Voivodul şi domnul Ţarai Mol[dovei] di[n] multe / scripturi tălmăcită din limba slovenească pre limba Romeniască / de Varlaam Mitropolitul / de Ţara Moldovei".

2. În 1646, domnitorul moldovean Vasile Lupu îi porunceşte logofătului Eustachie să tipărească la tipografia mânăstirii Trei Ierarhi "Cartea românească de învăţătură şi îndreptarea legii". Acolo erau codul penal şi codul civil, codurile de procedură penală şi civilă ale tuturor românilor. De ce nu au scris moldovenii  Eustachie sau Varlaam  "Carte moldovenească de învăţătură..."? Când vor găsi neostaliniştii ruşi un răspuns argumentat ştiinţific la această întrebare simplă, atunci vom accepta şi noi că există naţiunea moldovenească.

Pe lângă aceste argumente, mai amintesc şi eu celebra „declaraţie” făcută de cel mai mare poet moldovean, Mihai Eminescu: „Suntem români  şi punctum!”

Toate aceste atentate la istorie, de adevărată isterie neocomunistă şi antidemocratică, au fost declanşate din cel puţin două cauze:

UNA, alegerile pentru fotoliul de primar general al  Chişinăului din 5 iunie - unde reprezentantul PL,  unionistul Dorin Chirtoacă, are toate şansele să fie reales, în dauna comunistului Igor Dodon – această importantă funcţie fiind una dintre puţinele şanse ale PCRM de a se menţine pe scena politică. Aşa cum era de aşteptat, campania electorală murdară, plină de denigrări şi falsuri – a mers până şi la clonarea a două importante ziare de limbă română: „Timpul” şi „Ziarul de Gardă”, aceste falsuri având, evident, un conţinut antidemocratic, antinaţional şi... anti-Chirtoacă.

A DOUA cauză, cu bătaie lungă, este apariţia „Grupului Anul 1812”, chintesenţă a eşecurilor RM, de la constituirea ei până astăzi. Grupul îşi propune luminarea românilor-basarabeni ţinuţi în întuneric şi captivi în Marea Rusie, începând cu 16 mai 1812, când trupul Moldovei a fost sfârtecat în două, în urma unui tratat mârşav între imperiile rus şi turc. Această crimă istorică a lăsat urme adânci în rândul populaţiei, supusă forţat rusificării, printr-un „proces de alienare” pe dimensiuni identitare, lingvistice, naţionale, ecleziastice, plus deportarea a sute de mii de basarabeni în Siberia şi Kazahstan.

Dincolo de aspectul istoric, care trebuie evaluat şi popularizat, consecinţele ocupaţiei sunt prioritare şi ele trebuie reamintite şi dezbătute public, astfel ca, până la împlinirea a 200 de ani, la 16 mai 2012, să se consemneze sfârşitul Republicii Molotov şi refacerea unităţii naţionale – ca unică soluţie pentru asigurarea continuităţii neamului românesc pe acest teritoriu dintre Prut şi Nistru.

Lupta „Grupului Anul 1812”, alături de „Acţiunea Civică 2012” din România nu va fi deloc uşoară, atâta timp cât guvernarea liberal-democrată de la Chişinău priveşte pasivă şi cu reticenţă la aşa-zisele marşuri sociale, dar vădit antinaţionale, antidemocratice şi pro-ruse:  admiraţie pentru Armata Roşie eliberatoare de sub jugul fascist germano-român, nostalgie faţă de regimul comunist şi ură faţă de Europa şi tot ceea ce vine din vestul capitalist, inclusiv faţă de România imperialistă (!?!), acuzată că atentează la statalitatea RM. Exemplele sunt numeroase.

Acum câteva zile, bunăoară, Liga tineretului rus a organizat o amplă manifestaţie în Piaţa Marii Adunări Naţionale, tinerii comsomolişti purtând drapele, lozinci şi însemne ruseşti.

La întrebările unui reporter de la portalul Unimedia, adresate în limba română, tinerii – bine instruiţi - au răspuns, ostentativ, în rusă, fără ca reporterul, neinspirat, să-i taxeze că nu răspund în limba maternă. Tinerii comunişti habar nu aveau de Ziua Europei, dar ştiau bine lecţia cu armata roşie eliberatoare, faţă de care şi-au exprimat admiraţia şi recunoştinţa!

Şi organizaţia „Spirit românesc” a organizat un protest timid în faţa Ambasadei Rusiei, unde „doar” zece tineri au avut curajul să rupă, simbolic, copiile xeroxate ale tratatului ruso-turc din 1812, pe care, apoi, le-au introdus în cutia poştală a Ambasadei. Un periculos semnal pro-rus a venit şi de la Tiraspol, unde liderul separatiştilor nistreni a declarat că doreşte reintegrarea în RM, pentru ca, „împreună, să ne unim cu Rusia”.

În opinia mea, de la Moscova pare că vine şi recentul conflict ecleziastic româno-israelian, ţinta fiind compromiterea Mitropoliei Basarabiei, aparţinătoare de BOR şi întărirea Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove, care se închină Moscovei! Şi Măria Sa, statul moldovean, tace chitic, fără să răspundă la toate aceste atentate la identitatea, limba şi demnitatea moldovenilor.

Acelaşi stat care nu poate (sau nu vrea!) să-i pedepsească pe vinovaţii care au maltratat şi ucis tineri manifestanţi din neuitata zi de 7 Aprilie 2009, tineri care, prin acţiunea lor curajoasă, au reuşit să-i înlăture de la putere pe comunişti. Presa a demonstrat clar că ei, comuniştii şi acoliţii lor, au fost cei care s-au războit cu tinerii, comiţând violuri şi crime. Una dintre aceste victime, studentul Damian Hâncu (în foto), îl acuză direct pe Igor Dodon, reprezentatul comuniştilor la alegerile din 5 iunie, mizerabilul declarând, la TV, că nu ştie nimic despre „aşa-zisele victime din 7 Aprilie!”.

Concluzia care se trage din toate aceste realităţi, reflectate în „imagini” şi „întâmplări”, e tristă: R.Moldova, deşi-i stat suveran şi independent, continuă să rămână adânc adânc ancorată în anturajul Moscovei, ea fiind cotrolată economic şi mental de Rusia. Acest aspect este evident pentru orice străin cât de cât avizat, care rămâne surprins de faptul că în magazine, pe stradă sau în instituţii se vorbeşte în limba rusă. În plus, prin zecile de statui şi monumente închinate eroilor eliberatori sovietici, întreaga ţară arată ca un muzeu în aer liber a defunctei URSS.

Surprinzător (sau poate nu!), noua putere democrat-liberală de la Chişinău nu reacţionează în niciun fel, deşi sunt probleme fundamentale de interes naţional, acceptând tacit statutul de cârpă cu care ruşii şi comuniştii moldoveni se şterg la fund. Ori, tocmai acesta este rolul patriotic al „Grupului Anul 1812”: să-i oblige pe ruşi să cunoască adevărul istoric. La rândul lor, moldovenii trebuie să ştie cine sunt ei cu adevărat şi încotro se îndreaptă. Dacă vor continua să privească spre răsărit, adio Europa, adio idealuri! Părerea mea!


Iată şi un citat de pe site-ul antiromânesc AVA.MD:“Noi pornim de la premisa că R. Moldova nu este "un stat vremelnic", cum încearcă unii să ne convingă, şi de aceea, nu are sens să ne blocăm mereu şi mereu în trecut. Da, Moldova a făcut parte din Rusia,  din URSS, din România. Dar asta a fost în trecut. Astăzi, independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova, ideea statalităţii reprezintă pentru noi cea mai importantă valoare politică. (...) Doar câţiva proscrişi politici din Moldova mai bat apa în piuă şi luptă din greu pentru a reface trecutul; ei nu sunt în stare să vadă prezentul şi să înţeleagă perspectivele viitorului.

Moldova are nevoie de bune relaţii politice, economice şi culturale cu România. Dar aceste relaţii se pot fortifica şi dezvolta pe termen lung numai după semnarea unor  documente fundamentale. Numai aşa, după opinia noastră, poate să înceteze orice speculaţie politică pe tema "suveranităţii limitate" a Moldovei sau recunoaşterea "condiţionată" a independenţei sale din partea României vecine”.

Concluzia: România “limitează suveranitatea” Republicii Molotov!

Ioan POPESCU

Back To Top