• Cu toții am așteptat concediul și ne-am făcut o mulțime de planuri și așteptări de la zilele libere.
• Însă, de multe ori, venim din concediu mai obosiți, mai surmenați și mai nemulțumiți decât atunci când ne-am despărțit de rutina zilnică.
• Ce se întâmplă de fapt ne explică astăzi, psihoterapeutul Maria Diana Drăghici.
Ți s-a întâmplat vreodată să aștepți cu nerăbdare concediul, să te entuziasmezi doar la planificarea lui, să tai zilele din calendar până la momentul plecării, iar când ai ajuns în concediu să te simți mai nemulțumit, mai stresat, mai obosit, deși nu ai luat și jobul cu tine?
Ei bine, această situație în care se află tot mai mulți oameni în ultimii ani are o explicație. Citește-o în continuare pentru a-ți fi mai ușor pe viitor să gestionezi această situație și să te bucuri cu adevărat de vacanță bine meritată.
Stresul în lipsa stresului. Cum apare?
Înainte să îți pot răspunde la această întrebare este necesar să aduc câteva completări.
Amintește-ți pentru câteva momente cum a fost pentru tine să înveți o abilitate nouă, să spunem, să scrii.
În general, adulții se împart în două categorii în baza acestei amintiri.
În prima categorie se află acei adulți pentru care scrisul a fost cumva o plăcere. Au trăit sentimentul că fac bine ceea ce fac și fiecare bastonaș făcut le amplifica sentimentul de satisfacție tocmai fiindcă erau încurajați și observau că se descurcă. Progresul, chiar dacă a venit cu puțin efort, a fost făcut cu ușurință emoțională. Stresul resimțit în urma efortului nu a fost supărător, nu i-a făcut să își dorească să renunțe, dimpotrivă, a trezit un soi de motivație, de perseverență, de autodisciplină.
CITEȘTE ȘI: Psihoterapeut Maria Diana Drăghici: Perfecționismul, o sursă constantă de stres și anxietate
Dacă nu te-ai regăsit în aceste rânduri, cel mai probabil este pentru că te afli în a doua categorie. Deprinderea acestei abilități a fost chinuitoare, supărătoare, a venit cu pedepse, critică sau certuri fiindcă „nu ai făcut bine”, astfel că fiecare efort pe care a trebuit să îl faci de la un pas la altul a însemnat un chin. Fiindcă nu îți ieșea la fel de bine, apăreau consecințe negative, așa că te-ai concentrat cu greu și astfel stresul a căpătat o conotație negativă.
De ce am făcut această paralelă?
Fiindcă într-adevăr, stresul poate avea ambele valențe. Așa cum observi în prima categorie, există situații în care stresul este într-o cantitate optimă și astfel devine un combustibil pentru dezvoltare. La fel se întâmplă și la locul de muncă: atunci când facem cu pasiune ceea ce facem și avem încredere în competențele noastre, apariția unor sarcini stresante, care depășesc cu puțin competențele noastre, exact ca în exemplul învățării literelor: angrenează dezvoltarea, căutarea de soluții, creativitatea și, în cele din urmă, o stare de bine.
Pe de altă parte, există și alte situații în care fie nu ne place cu adevărat ceea ce facem, fie nu avem încredere în abilitățile noastre, fie colectivul este un factor de disconfort. În astfel de situații, sarcinile cu un grad de dificultate puțin ridicat sunt resimțite ca niște munți de mutat din loc. Expunând-ne la astfel de situații pe o perioadă îndelungată, vom dezvolta ceea ce se numește stres cronic.
Deși are efecte nocive asupra mentalului, emoționalului și corpului nostru, totuși devine zona noastră de confort, ne obișnuim cu el în special la nivel fizic. Practic, corpul se obișnuiește cu niveluri ridicare de cortizol (hormonul declanșat în situații de stres).
Devenind zona de confort a corpului nostru un nivel ridicat de cortizol, deși senzațiile nu sunt plăcute, mintea se obișnuiește să caute stres constant, pentru a rămâne la un anume nivel de cortizol, nivelul cu care s-a obișnuit.
Chiar dacă suntem în vacanță, starea de relaxare ne este străină și este astfel alungată de iritări constante, griji pentru viitor, regrete pentru trecutul recent și altele care ne stresează.
Ce poți face ca, pe viitor, să te bucuri de vacanță cum plănuiești?
În primul rând, observă că stresul a devenit o zonă de confort pentru tine și că de mult nu te-ai mai relaxat și bucurat de pauze, de liniște, de tine, de ceilalți, de viață. Poți fi atent(ă) și la semnalele pe care ți le transmite corpul: ai suferit în ultima vreme probleme medicale precum boli de piele, dereglări hormonale, probleme de digestie, migrene, probleme cu inima, infecții urinare, blocaje renale, crize biliare? Dacă da, este foarte posibil ca în corpul tău să se fi instalat efectul nivelului ridicat de cortizol sub forma unui simptom.
În al doilea rând, observă sursa care a declanșat cronicizarea stresului. Fii obiectiv(ă) cu tine: îți place profesia pe care o ai? Dar locul de muncă la care mergi în prezent? Dar colectivul? Dar sarcinile constante? Dar caracteristicile locului de muncă? Dacă ai răspuns NU la cel puțin una dintre întrebări, e necesar să faci o schimbare, astfel încât să te îndrepți spre situația în care răspunsul să fie DA la toate întrebările, pentru a putea reduce nivelul de stres pe care corpul tău s-a obișnuit să îl caute. Ai în vedere că această schimbare îți va lua timp și implică mai mulți pași.
S-ar putea ca acest nivel ridicat de stres cu care te-ai obișnuit să fie învățat încă din copilărie. Susie Orbach (psihoterapeut american) dă în cartea ei „Corpuri”, exemplul unei fetițe de 10 ani adoptate care, înainte să ajungă în centrele de plasament, a locuit în primii 7 ani de viață într-o familie în care predominau scandurile, violența fizică și abuzurile emoționale. Din cauza acestor lucruri, corpul ei s-a obișnuit cu un nivel ridicat de cortizol, iar în primii doi ani după adopție, ea a căutat constant să declanșeze certuri, critici sau pedepse fizice la adresa ei. Sigur că ne întrebăm: de ce nu se bucura că a scăpat de ele? Ei bine, deși ar fi fost o eliberare, corpul ei nu a răspuns inițial prin relaxare, ci prin reconstruirea unui mediu familiar.
Așadar, uneori s-ar putea să fie nevoie de intervenție psihoterapeutică sau consiliere psihologică pentru a schimba acest tipar, al căutării inconștiente a stresului constant.
Psihoterapeutul Maria Diana Drăghici este contributor la Actualitatea Prahoveană. Pe Maria Diana Drăghici o găsiți pe Facebook AICI.
CITEȘTE ȘI: Psihoterapeut Maria Diana Drăghici: Copiii au nevoie de limite sau de libertate?
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană