Zurgălăi anemici, de bronz coclit, urători puţini, mai mult nişte copii rebegiţi, doritori de arginţi, nu de covrigi, "orăşele” de distracţie, murdare şi corcite cu kitsch ţigănesc, aglomeraţie, vânzoleală, şarje la baionetă ale flămânzeniei din veac, într-un cuvânt, necuviincioasă şi chiar nesănătoasă întâmpinare a zilelor mari. Şi, în fond, nu sunt... sărbători la mijloc, ci e numai una, şi aceea, uriaşă, pe care trebuie s-o vedem şi s-o întâmpinăm ca pe o (singura) şansă de a ne micşora orbenia, răutatea, micimea, egocentrismul paranoid, cupiditatea, adică urâtul şi întunericul din noi.
Ce "sărbători” la mijloc, când nimeni n-a auzit de Sfântul... Revelion (pardon: reveion!)
şi de cultul păgân, başca altarele fumegătoare cu mici, înălţat zaiafetului stârnit de pierderea încă unui an din viaţă. Dacă am întâmpina cum trebuie Naşterea Fiului, nu ne-am mai sufoca prin mall-uri, n-am mai alerga disperaţi, excedaţi, transpiraţi după fineţuri culinare, damigene de poşirci bine limpezite de chimicale subtile; paharul nu trebuie umplut şi azvârlit ca pe gâtlejul personajului din Harap-Alb, ci trebuie curăţat pe dinăuntru. Cristalul de altădată s-a împăienjenit cu răhăţiş de muscă, prinzând o mâzgă care nici măcar parfumată nu poate să fie, pentru efectul de societate minor dar exclusiv.
Auzeam zilele trecute pe o amărâtă (în toate sensurile), care îşi justifica o cheltuială pentru ea însemnată cu o propoziţie, la prima auzire, trezitoare de compasiune: "măcar o dată pe an să mănânc şi eu aşa ceva”. Te podideau lacrimile, dar asta numai până când aflai că doar o dată pe an îşi permite să cumpere o ciozvârtă ceva mai mărişoară din gelatina cu mandibule a unei caracatiţe. Ä‚sta era visul, scopul unui an întreg al năpăstuitei social, sau de zarurile sorţii.
"Oamenii-termită”, de care vorbea Dan Puric - evident că individul nu este prea normal dacă îşi permite să se lege de bipezii cu frigiderul drept iconostas în casă - ronţăie, sug, defechează, intră în fornicaţie, stârnesc concerte regretabile din îmbulzeala eteroclită a eurilor de mall-uri în sfrijite maţe, dospesc în somnii de 10 ore, pipăie cu ochi asimetrici (adică dreptul e căzut mult de băutura falsificată în Turcia) abia strunitele în corsete rotunjimi ale vecinei - adică tot preparative pentru întâmpinarea crizei mondiale, apogiaturi întru smerire şi revenire la bună cumpănire.
Ştim să ne plângem de guvernanţi (în fond, cu nimic mai buni sau mai răi decât puţinătăţile noastre anvelopate în aparenţe), de istorie, de... geografie (ca dovadă că nu ne mai întoarcem de unde plecăm la căpşune şi gresie), de profesori, popi, Ceauşescu, Băsescu, drumuri, taxe, impozite, salarii, dezunirea şi (auto)subminarea românească, dar rămânem în bascularea de Pendul al lui Fuego (care Foucault?! care Umberto Eco?) între jelanie şi nemulţumire ţâfnoasă.
În preajma lui 21 decembrie, Ignatul porcin şi mitingul sărăcăcioşilor dar şi al geambaşilor de maşini la mâna a doua, nu numai că au fost mai importante decât amintirea de-o clipă măcar a ceea ce s-a... şi nu s-a întâmplat în '89, dar au fost singurele evenimente dintr-o agendă familială şi socială.
Abstrăgând de la conciliabulele şi deloc odorifera cărcălire politică, câţi s-au gândit că - totuşi! - datorită câtorva entuziaşti juni idealişti închisoarea numită România (din care dacă fugeai, erai mitraliat pe Dunăre "fără preaviz”) s-a deschis larg, dar doar spre abundenţa nesănătoasă şi posibilitatea largă de a fi debaraua primitoare a produselor europene de proastă calitate şi cimitirul bombelor astenice pe patru roţi. De ce doar pentru atât? Mai ţineţi minte cum s-a numit braşoveanul care şi-a dat foc pe pârtie?
Nu cred că numele lui vă vine atât de repede în memorie ca al altor "idealişti”, nişte Bălceşti obezi, porniţi cu elan care nu sunt nici de şi din stânga politică, nu sunt nici de şi din dreapta, ofensând frumoasele idei de stângă generos luminată şi de dreaptă temerar decolonizatoare economic. Iar divina făptură teandrică zămislită imaculat nu ştiu dacă nu are încă mult de aşteptat dessolzoşirea privirii noastre de oameni unidimensionali. NICU BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea