- A doua superputere a lumii, atât economică cât și militară, a început să ridice capul din carapace și să emită opinii despre mersul lumii, contestând supremația Statelor Unite și a felului în care aceastea se raportează la problemele globale.
- Și pare că a pregătit acest moment cu minuțiozitate și răbdare.
- În acest an, China pare că a pregătit o succesiune de evenimente, grăbite de războiul din Ucraina, menite să slăbească sau să nege supremația Americii, unele par grăbite, altele dezvoltate în timp.
Alianța BRICS, alternativa Chinei la G7
China a inițiat în 2009 asociația de state BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) cu un PIB de 27-31% din economia mondială, care se opune influenței americane în lume și G7. Între timp BRICS a evoluat, are și o bancă de investiții New Development Bank-NDB (concurentă Băncii Mondiale și FMI-ului) și a atras de partea sa Arabia Saudită, Iran și Pakistan, Mexic, Argentina, Indonezia, Emiratele Arabe, Egipt. Lista de țări care vor să adere la BRICS este mai lungă și include mai multe țări din Africa și America de Sud. Surprinzător, până și Turcia ar fi printre candidate. Potrivit zvonurilor de pe piață, țările BRICS ar încerca și lansarea unei monede comune în viitorul apropiat.
Sistemul de plăți CIPS, alternativa la SWIFT
China a început să extindă folosirea sistemului CIPS (Cross Border Interbank Payment System), alternativă la sistemul internațional de plăți SWIFT, lucru agreat de toate țările BRICS și cele care doresc să adere.
Plasa țesută de China
Și nu numai că neagă supremația „Americii“, dar China țese de peste 20 de ani o plasă de interese și inițiative atrăgând de partea sa majoritatea țărilor lumii a treia sau care au o conflicte mai vechi cu SUA. Cele mai multe sunt democrații nefuncționale, iliberale, autocrații, teocrații, dictaturi etc.
Dedolarizarea
De la începutul războiului din Ucraina, China și Rusia au accelerat procesul de dedolarizare a pieței mondiale. Astfel că mai multe țări din Asia, Africa și America Latină ar da semne că vor să renunțe la raportarea către dolar. Din 2018 China a început să cumpere petrol numai în yuani (¥) cu acoperire în aur, iar Venezuela a început să-și vândă petrolul numai ruble, Yuani și Euro. Anul acesta Arabia Saudită a început să vândă petrol și derivate din petrol în orice monedă și să renunța la cotația dolar american ($) pentru barilul de petrol. În aprilie 2023, o compania franceză Total Energies a început exportul de gaz lichefiat către China acceptând plata în Yuani.
Procesul este de durată și mulți economiști consideră că această inițiativă nu va avea succes în viitor, nici chiar pe termen mediu. Aceștia aduc un argument puternic în acest sens arătând că tot China este cel mai mare cumpărător de titluri de stat ale trezoreriei americane.
Puterea economică a Chinei
China este superputerea emergentă care din atelierul de asamblare de produse al Occidentului a devenit un rival al acestuia și acum îi vrea locul, propunând o nouă ordine mondială, și pare că nu poate fi oprită, dar asta nu e ceva nou.
În acest moment PIB-ul Chinei trece de 18 trilioane de dolari și bugetul apărării ajunge la 225 miliarde dolari (285-293 miliarde $, potrivit unor institute occidentale de cercetare – Stockholm Internațional Research Institute și International Insititute for Strategig Studies), pe locul 2 după SUA (842 miliarde $ propuși de Pentagon Congresului spre aprobare pentru bugetul de apărare).
Dilema Beijingului
Totuși principalii rivali ai Chinei sunt și principalii parteneri economici ai acesteia. Uniunea Europeană se află pe locul 2 în tranzacțiile economice ale Chinei cu o valoare de 847 miliarde $ pe anul trecut, iar Statele Unite pe locul 3 cu 759 miliarde $ (2022). Pe locul 1 se află statele asiatice membre ASEAN cu o valoare de 975 miliarde $.
Aproape 40.000 de companii străine, majoritatea vestice, activează în China cu mari beneficii, iar valoarea totală a invetițiilor se ridică la 141 miliarde $. Tesla, Apple, Coca Cola, Mc Donald`s, Microsoft, Costco, Walmart, Lego, Mercedes, Starbucks, Aldi, Danone, Airbus, GM, American Express, Volkswagen, ExxonMobil și multe altele sunt prezente pe teritoriul Chinei, cu magazine, fabrici, restaurante și fac afaceri de peste 15 ani.
Aici intervine și dilema liderilor de la Beijing. Nu ar dori intrarea într-un război rece sau război economic cu Occidentul care-i aduce atâta profit acum pe timp de pace. Și nu e vorba numai de Occident ci și de aliații Vestului din Orient, Japonia (357 mld $ tranzacții comerciale cu China), Coreea de Sud (362 mld$), Filipine (87 mld $), Australia (220 mld $), Vietnam (234 mld $) cu care are relații economice foarte strânse.
Războiul din Ucraina a încetinit oarecum planurile Beijingului pentru că a fost perceput de partenerii din Occident drept un aliat al Rusiei în acest conflict. A și câștigat, deoarece Rusia s-a întors cu „botul rănit“, după un an de război, către ea cerșind ajutoare în schimbul unor prețuri ridicol de mici la hirdocarburile sale. Dar per total, liderilor chinezi nu le place starea de conflict pentru că diminuează comerțul și răcește relațiile dintre statele concurente.
Dar ce urmărește China?
Nici americanii nu au un răspuns la chestiunea asta și Pentagonul tot propune o cafteală militară în Marea Chinei de Sud sau de Est pentru că pretențiile teritoriale și maritime ale Chinei se extind an de an spre exterior. Dar oficialii chinezi au refuzat până acum aceste oferte de bătaie în curtea școlii chiar și pe motiv de Taiwan.
Americanii nu au stat degeaba și din cele 750 de baze militare americane din lume, 31 sunt în apropierea Chinei, (Coreea de Sud, Japonia, Australia, Filipine, Singapore și Tailanda). Alte 4 vor fi înființate în cursul acestui an în Filipine. Statele Unite încearcă oprească expansiunea militară chineză chiar în apele sale teritoriale.
Problema Taiwanului
Unul din spinii dureroși ai sistemului comunist de la Beijing este regimul de la Taipei și insula Taiwan pe care s-a refugiat în 1949 după ce a pierdut războiul civil cu milițiile comuniste conduse de Mao Zedon. Au rămas într-un status quo indefinit, dar Beijing-ul nu a încetat niciodată să pretindă că are de-a face doar cu o provincie rebelă care va reveni în curând la patria mamă.
Acum, de vreo 10 ani de când economia Chinei a crescut la cote gigantice, suflând în ceafa Americii, regimul de la Beijing a reluat cu mai multă vigoare retorica revenirii insulei rătăcitoare în sânul marii familii prin conceptul „O singură Chină”.
Oficialii chinezi pare că nu știu încă cum vor aduce insula la sentimente mai bune, mai ales că etnicii chinezi de acolo trăiesc de vreo 30 de ani într-o democrație liberală și au un nivel de trai ridicat.
Deocamdată folosesc încă doctrina „o țară, două sisteme” și încearcă să convingă establishement-ul taiwanez că e mai bine să accepte revenirea la republica populară pe cale pașnică promițându-i anumite privilegii. Varianta B este invazia militară a insulei pe care China nu poate să o deruleze deocamdată din motive ce țin de geografie, logistică, distanță și americani. Lucru explicat într-un material mai vechi.
Problema supremației americane
Statele Unite au căpătat în sfârșit un concurent serios pe scena lumii după peste de 30 de ani de supremație militară și politică globală necontestată (după prăbușirea URSS). Spre deosebire de defuncta Uniune Sovietică, statul chinez nu iși umflă mușchii militari către americani (deși își construiește și modernizează cu frenezie armata și își înființează baze militare în străinătate) ci doar face pași mici, mărunți, în tăcere pe scena lumii. Este un adversar pe care gândirea vestică și oficialii de la Washington pare să nu-l poată înțelege.
Cursa pentru resursele minerale
Încet, încet China a pus stăpânire pe cele mai multe resurse minerale din țările africane, asiatice și sud-americane.
Africa Chineză
În țările africane, China este cel mai mare investitor cu o valoare de peste 2 trilioane de dolari. În decurs de 20 de ani (2000-2020) a construit 13.000 rețea de cale ferată, 10.000 km de autostrăzi, 1000 de poduri, 100 de porturi, 80 de centrale electrice. Volumul tranzacțiilor comerciale se apropie de 300 de miliarde $ anual.
Dar în schimbul acestor investiții companiii chineze importă din Africa cantități uriașe de minerale precum, petrol, gaz lichefiat, cherestea, aur, cupru, uraniu, cobalt, litiu și minereu de fier. Numai Congo extrage 70% din resursele mondiale de cobalt, iar 80% din minele congoleze de cobalt sunt deținute de companiile chineze.
America Latină
Valoarea schimburilor comerciale ale statelor sud-americane cu China ajunge la 450 miliarde $ anual și sunt toate șansele să ajungă la 700 miliarde $ în curând.
După ce a investit 122 de miliarde $ în proiecte energetice și de infrastructură, China a mai acordat împrumuturi generoase (138 miliarde$) mai multor state sud-americane. Deloc surprinzător, companiile chineze au investit 16 miliarde $ în domeniul mineritului, mai ales că Bolivia, Chile și Peru dețin 65% din resursele mondiale de litiu.
Venezuela, Brazilia, Ecuador, Argentina și Mexic au telecomunicațiile și sistemul de recunoaștere facială asigurat de companii chineze.
Inițiativa Belt and Road sau Drumul Mătăsii, un proiect imperial cu investiții
Proiectul gigantic al Beijingului de infrastructură cuprinde 149 de țări semnatare, cu investiții care potrivit surselor s-ar ridica în prezent la valoarea de aproape 700 miliarde $. Necesarul estimat s-ar ridica undeva la 8 trilioane $. Prin această inițiativă și cu ajutorul unor împrumuturi generoase China vrea să lege 150 de țări prin șosele, căi ferate, porturi, centrale electrice, școli, centre de cercetare etc. Traseul investițiilor urmează 2 trasee către Europa de Vest și către Africa. Ca urmare a acestor eforturi, companiile chineze opereaza terminale din 10 porturi europene precum Roterdam, Pireu, Bruges, le Havre, Anvers, Nantes, Bilbao, Marsilia și altele. Ineteresele și investițiile chinezești sunt prezente în zona Balcanilor de Vest (Bosnia, Muntenegru, Serbia, Albania).
Evident că aceste facilități ajută companiile chinezești să livreze mai rapid produsele construite și asamblate în Asia și pe retur, să aducă mai rapid resursele minerale ale continentului african către China. E un proiect de durată care vizează și chestiuni politice, deoarece Beijingul dorește stabilitate în țările în care își derulează investițiile și nu să fie suprinși de vreo lovitură de stat sau război civil, cum se petrece acum în Sudan de unde importă petrol.
Parcă înțelegând ce se petrece în lume, președintele Biden a anunțat pentru summitul G7 că alături de alte state occidentale, Statele Unite vor investi 600 de miliarde $ în infrastructura Africii.
China își construiește lumea sa, ca alternativă
Așadar, China își construiește propriul Commonwealth economic și politic din țări sărace, multe dictaturi, care vor să iasă din subdezvoltare, țări cu resurse uriașe, dar fără infrastructură, fără investiții, unitate, disciplină sau voință pentru a-și reconstrui societatea. Chinezii nu dau lecții de politică, de democrație sau drepturile omului și nu vor să schimbe mentalitatea societăților din lumea a treia cu care colaborează. Ei vor doar să facă afaceri, în condițiile lor comerciale. E un pariu riscant, pe care americanii au evitat să și-l asume în ultimii 50 de ani.
Citește și AR PUTEA FI POLONIA MARELE CÂȘTIGĂTOR AL RĂZBOIULUI DIN UCRAINA?
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană