Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Nu ştiu cât este de potrivit să vorbeşti în preajma auroralei Zile a Unirii de conflictualitatea (ce eleganţă terminologică!), de măcinişul şi dezbinarea mai la locul lor pe Dâmboviţa decât pe Neva, Tamisa, Sena, Dunăre şi alte ape, excluzând-o pe aceea a Sâmbetei. De o viaţă, în paranteză fie spus, ne certăm, ne rupem, trădăm, omorâm, ne "hainim”, cum spuneau cronicarii, având drept rezultat palpabil borangicul alb şi înnecăcios al... prafului de pe tobă.

Instalate deja la putere, cele două vechi rubedenii, niţeluş coafate, ca orice Mărie care se respectă, PSD şi PDL, s-au trezit din euforia - câtă o fi fost - câştigului, din disconfortul teatralizat al unei căsnicii până atunci văzute ca aceea între un pitic (aşa de mic) şi fericita mireasă Iolanda Balaş. Iar realitatea, "faţa locului”, este, vorba Ninei Cassian, "tumefiată”: când nu este umflătură, edem şi tumefiere vânătă este scobiciune, putregai şi cam ceea ce a lăsat pupăza în gaura din copacul lui Creangă.

Nu ne mai interesează dacă e o guvernare de stânga, de dreapta, de... înainte (adică, de prospectare temerară, perspectivă ingenioasă) sau înapoi (cu ochişorii, adicătelea, spre trecutul de aur, care se vedea, el trecutul, ca viitor tot de aur). Nu ne interesează acum nici promptitudinea şi anvergura răspunsului nostru la solicitările elegante dar imperative ale asmaticei doamne Evropa de a ne prinde în serviciul ei de lachei de lux. Mă gândesc doar, acum la început de amărât de an, frate cu alţi amărâţi mulţi ani româneşti, cam cum se simt şi membrii guvernului, şi parlametarii puşi în faţa unor situaţii nu dintre cele mai veline cu putinţă. Pentru ce-or fi dat ei zeci, ba chiar sute de mii de euro ca să obţină un post nenorocit de dirijor reumatic ale unei orchestre surde?

Nu e puţin cam mult sau nu este nechibzuită foc investiţia de bani şi de depersonalizare, pentru parlamentari ?

Cu ce câştig o să iasă, nu peste patru ani, nici peste doi, ci la prima remaniere de prin iunie-iulie, ministraşii şi ministresele de-acum? Şi înjuraţi şi cu banii daţi ca în breasla puţin mai respectabilă (totuşi!) cu care politica românească poate fi comparată perfect. Nu-s chiar naiv, fără să fiu foarte realist. Mă măgulesc să cred că miniştrii de acum sunt chiar mai aerieni ca mine. Repet, totuşi, în stupiditatea mea, ca "feciorul” din „Căldură mare”: să dai zeci de mii, sute de mii, şi nici să nu faci ceva, nici să te pricepi, să ţi se mai comande de către şeful de partid (vezi cazul Geoană - Oprea) ca unui mameluc, ca unui bicisnic, tăcând mâlc ca amărâţii ăia din Parlament şi să te alegi cu puţini mai mulţi arginţi decât ai vârât, dar cu un puhoi de înjurături, calificative, puneri sub lupă, scotociri printre izmenele extraconjugării sau printre rasnele odraslelor.

Pentru asta s-au ţigănit, au abjurat (cam nemeritat cuvântul care presupune, oricum, o credinţă, o fermitate), au umplut cu spută chipul politic idolatrizat de până atunci.

Acum sunt puşi într-o situaţie mai puţin întâlnită până acum. E drept, promisiuni (adică minciuni gogonate, credibile doar de către tembeli) s-au mai făcut. Şi noi, şi ei ne-am obişnuit. Rezultatul amărâtelor alegeri din noiembrie (când au câştigat o treime din... o treime de alegători) constă în inexistenţa unei opoziţii. Ei nu au "regulatorul” niciunei critici sau opoziţii. Ei conduc, dirijează, gestionează - ei suportă nemijlocit şi contondent.

Opoziţie nu au nici măcar în... electorat, unde grosul (scuze...) e şi îmbătrânit (mai spre ciot!), nici foarte şcolit, nici zdravăn dus la biserică.

Opoziţia din rândul "masei” ar fi însemnat şi o pătură inteligentă care consimte la nişte renunţări în vederea unor câştiguri nu foarte îndepărtate. Dar "beneficiarii” înţeleptelor hotărâri care vor fi luate de-acum încolo sunt, în majoritatea lor, oameni de stânga, obişnuiţi cu minunatul verb "să ne dea!”. Aţi auzit şi dvs. celebrul strigăt de luptă: "Treaba lor, noi i-am ales, ei treb'e să ne dea. De unde, de neunde, nu ne interesează.” Simplice formulată, situaţia stă astfel: Sus „nu foarte multă pricepere şi hotărâre”; jos... "treb'e să ne dea!”. NICU BOARU

 

Back To Top