- Evenimentele din februarie 1917 au scos din ascunzișuri toate forțele radicale sau moderate de stânga (Partidul Socialist Revoluționar-SR, Menșevicii; Social-democrații; Bolșevicii; Anarhiștii), care au început să își dispute întâietatea la butoanele puterii timp 9 luni.
- Bolșevicii erau minoritari în aceste dispute politice, dar aveau ceva ce le lipsea adversarilor, organizare, unitate, disciplină, finanțare de la guvernul german, propagandă și abilitatea de a-și alătura cei mai nemulțumiți și furioși oameni din păturile de jos.
1917. Într-o seară de octombrie pe o vreme nu foarte rece, sute de soldați, unii marinari, alții infanteriști cu însemne roșii la braț sau la piept alergau dezordonat trăgând focuri la întâmplare către un palat impozant cu fațade verzi. Militarii erau însoțiți de oameni înarmați îmbrăcați în haine negre. Atacatorii se adăposteau după balustradele de piatră și stâlpii de lumină, înaintând prudent. Nu doreau să facă pe eroii.
Rafale scurte de mitralieră și împușcături de Nagant veneau din clădirea guvernului luată cu asaltat. Gloata de atacatori zdrențuiți se retrage în fugă, tărându-și răniții de gulerele mantalelor, pe caldarâm. Revoluționarii-soldați cu brasarde roșii revin apoi în jurul Palatului de încă două ori și tot de atâtea ori sunt respinși de apărători.
Salve de artilerie venite de pe malul celălalt al Nevei mușcă din apa râului sau trec peste clădire și pică în parcul din apropiere. Din 35 de salve, doar 2 proiectile lovesc Palatul de Iarnă. Atacatorii nu mai au specialiști care să-i ajute să tragă cu tunurile vechi ale fortăreței Sfântul Petru și Pavel. Distanța e prea mică, proiectilele trec peste clădirea guvernului.
După ore de așteptare în care focurile de armă nu mai contenesc, asediatorii se strecoară pe ferestrele dinspre muzeul Ermitaj, care nu erau păzite. Se dă semnalul că apărătorii nu mai aveau muniție. Mulțimea de brasarde roșii își reia asaltul frontal, numai câțiva cadeți încearcă să apere ce a mai rămas. Sunt bătuți crunt cu paturile de armă, după ce s-au predat.
Zdrențăroșii cu steaguri roșii dau buzna pe mai multe intrări spărgând geamuri, vaze, demolând mobilierul, urlă, trag cu puștile în stucaturile din tavan. O altă gloată de civili îi urma pentru a vandaliza și a fura, interlopi, copii săraci, hoți de meserie, toți erau prezenți ca la un festin al sorții.
Pe un hol uriaș care dădea spre Sala Sfântul Gheorghe intrușii dau de o galerie de picturi cu toți țarii și membrii familiei Romanov de la Petru cel Mare încoace. Rămân uimiți deoarece mulți vedeau pentru prima oară „fotografii“ color la asemenea dimensiuni. Un subofițer străpunse cu baioneta pânza reprezentându-l pe Alexandru al III-lea, soldații îi urmează exemplul și procedează la fel cu celelalte lucrări. Unii fură tot ce prind, argintărie, veselă, samovare, arme, tablouri. Niște subofițeri care se intitulau „comisari“ strigau disperați să nu se distrugă nimic, că „e al poporului“. Dar mulți își burdușiseră ranițele cu „pradă“.
O companie de femei-soldați încearcă să apere cu pistoalele holurile din interior. Soldații fluieră și țipă când dau de soldățoaicele care vor să se predea. Unele s-au încuiat în încăperi să amâne inevitabilul, dar sunt repede invadate. Uniformele le sunt rupte, multe sunt violate chiar în palat, pe canapele, în paturile de campanie pregătite pentru răniți în Sala Nicolae. Revoluția a învins!
Cam așa sunt descrise primele momente ale insurecției bolșevice din 25 oct /7 nov 1917 potrivit numeroaselor mărturii. Datele privind numărul de victime sunt extrem de confuze. Numărul victimelor variază între 80-100 de răniți și vreo 5 sau 10 persoane decedate. Datele sunt extrem de confuze.
Cum?
Cum a devenit un stat capitalist – medieval, rudimentar care pășea totuși pe drumul modernității, primul experiment comunist din istorie? Printr-un accident, ceva mai multă hotărâre și multă prostie de cealaltă parte.
A fost o luptă violentă, pe viață și pe moarte a maselor largi împotriva unui regim sălbatic și terorist care controla toate forțele de represiune? Absolut deloc! Totul a fost un puci slab organizat dar care s-a confuntat cu niște autorități lipsite de orice putere.
Situația de ansamblu
De ce a avut succes insurecția bolșevică?
Pe scurt, toată agitația pornește odată cu Revoluția din Februarie (8-16 martie 1917 pe stil nou), care a dus la abdicarea pașnică a țarului Nicolae II și la trecerea spre o republică ultra-liberală și politizată guvernată de două entități executive: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd, ultimul se dorea atât forum legislativ cât și executiv care acționa indepedent de guvern.
Finanțarea Germaniei pentru bolșevici
Nu trebuie uitat că și guvernul german a finanțat organizațiile politice care creau dezordine în capitala rusă. Suma este uriașă pentru vremurile de atunci și se ridică la valoarea actuală de 580 milioane $. Se crede că peste jumătate din această sumă ar fi ajuns în buzunarele liderilor bolșevici.
Situația critică
Dar după 9 luni de guvernare socialistă, în octombrie 1917 Rusia era pe marginea prăpastiei, războiul era aproape pierdut în fața armatelor germane, peste 1,6 milioane de soldați ruși fuseseră pierduți în aproape 4 ani de război. Militarii dezertau în masă și se alăturau mișcărilor socialiste care le ofereau protecție și impunitate. Societatea era polarizată și copleșită de mulțimea de partide socialiste care se băteau pentru putere, inflația avea cote uriașe, economia era la pământ. Producția industrială scăzuse cu 36% , peste jumătate din minele și fabricile din Urali și Donbas fuseseră închise, mărind numărul șomerilor nemulțumiți. Datoria externă crescuse la 50 miliarde de ruble.
Momentul „care pe care“
În toamna lui 1917, bolșevicii simțeau că acum, cât situația este tulbure, ar fi momentul să preia puterea prin forță și să aplice reformele socialiste radicale pe care le clamau precum confiscarea tuturor marilor proprietăți agricole și industriale și să încheie o pace imediată cu Germania și Austro-Ungaria.
În noaptea 24-25 octomobrie 1917 (6-7 noiembrie 1917 pe stil nou), milițiile bolșevice au preluat aproape toate obiectivele strategice din capitală fără să tragă un foc de armă.
Ultimul obstacol era sediul Guvernului provizoriu, adică Palatul de Iarnă, fosta reședință a familiei imperiale, devenit sediu al guvernului din iulie 1917. Pe durata a câteva ore și fără prea multe victime, forțele bolșevice au ocupat palatul și au arestat guvernul, cu excepția primului ministru, Alexandru Kerenski , care fugise din capitală.
Bolșevicii își fac propriul guvern printre fluierături
Lenin își face apariția trumfător la întrunirea Congresului Sovietelor și anunță că Guvernul Provizoriu a fost arestat. Delegații menșevici și socialiști fac scandal și părăsesc sala de ședință, în timp ce Troțki le striga premonitor: „Sunteți ridicoli, demni de milă. Veți ajunge la coșul de gunoi al istoriei“.
Bolșevicii constituie primul lor guvern denumit altfel: Consiliul Comisarilor Poporului (SovNarCom) și în fruntea lui a fost numit Vladimir Lenin, după „multe insistențe“.
Riposta lui Kerenski
Alexandru Kerenski a fugit până la granița cu Estonia să ceară ajutoare de la comandanții Frontului de Nord. Generalii îl invită să plece. Îl disprețuiau pe Kerenski pentru că îl arestase în august pe Comandantul Superm al Armatei, și pentru că contribuise la bolșevizarea soldaților care nu mai voiau să execute ordinele ofițerilor.
Premierul reușește să convingă un general de cavalerie să-l ajute și pleacă împreună cu numai 700 de cazaci să recucerească puterea.
Revolta anti-bolșevică din Petrograd
Cadeții școlilor militare din capitală (iunkeri) se revoltă împotriva bolșevicilor (29 octombrie / 11 nov) și recapturează numeroase obiective. Garnizoana orașului a refuzat să-i ajute, iar peste numai câteva ore Gărzile Roșii au pus din nou stăpânire pe străzi în timp ce tinerii cadeți au fost arestați și o parte executați sumar.
Scurta bătălie de la Pulkovo
Pe 30 oct /12 nov Trupele lui Kerenski își fac apariția în preajma capitalei. Avea puțin peste 1000 de oameni și 12 tunuri ușoare. Bolșevicii trimit aproape 10.000 de soldați, din cei mai buni, să-i oprească. La primele atacuri, cazacii îi pun pe fugă pe gardiștii roșii (un fel de miliții fără instrucție militară), dar marinarii sosiți din Kronstadt rezistă pe poziții și chiar atacă pe flancuri. Comandantul cazacilor remarcă pericolul de încercuire și suna retragerea. Kerenski fuge și el fără speranța că va putea să-și recapete puterea. Singurul lucru care-i va reuși, va fi să fugă din țară, deghizat în marinar. A trăit la Paris o vreme, apoi în Statele Unite.
Ultimele alegeri libere și începutul Războiului Civil
Lenin organizeaza o nouă rundă de alegeri, pentru forul legislativ denumit Adunarea Constituantă, la o lună după lovitura de stat, pe 25 noiembrie 1917. Sunt ultimele alegeri libere, dar bolșevicii obțin doar 24% din voturi, sub Socialist-Revoluționari cu 40%. Lenin simte pericolul și apelează la forța armelor încă odată.
În ianuarie 1918 bolșevicii dizolvă proaspătul parlament sub pretextul că nu se poate guvena o țară dacă nu există o majoritate solidă. Trupele bolșevicilor îi alungă rapid pe deputații partidelor de opoziție. Puterea va rămâne în mâinile acestei găști de bandiți-intelectuali.
Neoficial din acel moment începe Războiul Civil care va zgudui Rusia timp de 4 ani. Momentul 25 oct/7 nov 1917 marchează data de naștere a Rusiei Sovietice care va dura 73 de ani cu toate momentele sale: dictatură, frică, teroare, deportări, arestări, execuții, foamete, industrializare forțată etc.
Citiți și: Remember 1914. Focul de armă care a ucis o epocă: Sarajevo
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană