Test de perspicacitate. Se ia un tanc rusesc care circulă cu o viteză medie de 25 de km la oră și se trimite la București, ziua-n amiaza mare. A se rezolva următoarea problemă: în intervalul survenit de la granița răsăriteană și până la Arcul de Triumf din Capitală are cineva din cadrul serviciilor de informații românești timp să îl vadă?
Istoria lunilor din urmă a arătat clar un fapt cunoscut, însă discutat numai pe la colțuri - niciodată abordat cu seriozitate: instituțiile statului sunt încărcate de cumetrii, amantlâcuri și traficanți de influență care nu-și fac datoria din fișa postului. Afacerile și politica reprezintă, parcă, singura preocupare a bugetarilor secreți. În dauna democrației și a acestui popor.
Vrem cu adevărat să progresăm? Discutăm serios sau doar coafăm statistici? Continuăm să simulăm statul de drept? Georgescu și alți mistici cu citate din Stăpânul Inelelor nu reprezintă subiectul real. Subiectul real este statul român.
România rămâne vulnerabilă în fața influențelor destabilizatoare și a manipulărilor care exploatează frustrările populare. O statalitate solidă nu înseamnă numai instituții eficiente, ci și un plan de țară, o pronunțare fermă a valorilor occidentale, un sistem educațional robust și o reglementare urgentă a social media – nu în sensul cenzurii, ci al respectării legalității și contracarării știrilor false.
Fără aceste elemente esențiale, România nu poate să se identifice pe termen lung cu imaginea unui stat funcțional și pregătit pentru provocările acestui secol rapid.
- Citește și - SEBASTIAN IGNAT: PLANUL DE ȚARĂ NU EXISTĂ. SUNTEM PREA DEȘTEPȚI ȘI PREȚIOȘI PENTRU A NE PRIVI ÎN OGLINDĂ
România a fost aproape de a fi capturată de un val de propagandă suveranistă mistico-ceaușistă, amplificat artificial prin rețele de social media și armate de conturi false. Lipsa unei intervenții clare și eficiente a permis proliferarea acestui fenomen, demonstrând că statul român nu doar că nu are un plan strategic, dar nici măcar nu se poate baza pe instituții de siguranță care să protejeze Constituția și binele comun. Mecanismele destinate protejării spațiului public de astfel de distorsiuni pare inexistente.
Cazul Călin Georgescu este simptomatic pentru această criză. Un personaj fără un program serios de guvernare, dar cu un discurs populist, naționalist și conspiraționist, a reușit să atragă un număr alarmant de susținători, propulsat fiind de o campanie online bine orchestrată.
Discursul său, mai degrabă o colecție de clișee patriotarde, citate traduse din filme hollywoodiene și tone de tâmpenii încremenitoare, a fost suficient pentru a-l aduce într-o poziție favorabilă în cursa prezidențială. Când statul român a realizat dimensiunea fenomenului, a fost deja prea târziu – criza politică generată de această ascensiune a fost cea mai gravă din ultimii 30 de ani, ducând la anularea alegerilor prezidențiale și expunând România drept un exemplu de slăbiciune statală la nivel internațional.
Unde sunt serviciile?
Unde au fost serviciile de informații? Teoretic, acestea au misiunea de a proteja statul de astfel de ingerințe externe și manipulări informaționale. În România, serviciile par preocupate exclusiv de propriile interese economice și politice, influențând afaceri și controlând rețele de influență.
În loc să identifice și să neutralizeze amenințările reale la adresa stabilității României, ele sunt actori activi în jocurile de putere, ceea ce contribuie direct la slăbiciunea statului.
Oportunitatea survenită din criză
România trebuie să se privească cinstit în oglindă și să înțeleagă că viitorul său depinde de educație și de o statalitate consolidată. Avem nevoie de dezbateri libere, în care să discutăm cu noi înșine, să propunem soluții și să implicăm oameni educați, cu cariere solide și reale, care pot contribui consistent la construcția unei statalități puternice.
Alegerile anulate oferă României șansa de a se autoevalua corect și de a lua rapid decizii în tandem cu toate democrațiile lumii, care sunt, la rândul lor, asediate informațional prin mijloacele oferite de tehnologia modernă.
Relativizarea democrației, a libertăților și a prosperității ne-au adus aici. Parcă trăim în lumi paralele: ne plac libertățile lumii libere, însă o parte dintre noi dorim dictaturi de rit ceaușist ancorate în jurul unor escroci mistici, semianalfabeți la noțiunile de bază ale economiei, educației și a libertăților individuale.
Margaret Thatcher trata dur propaganda din Blocul Estic care, la vremea respectivă, oferea doze de miraj înșelător și oponenților laburiști: „Problema cu socialismul este că, mai devreme sau mai târziu, rămâi fără banii altora”. În cazul României, problema cu statul slab este că, mai devreme sau mai târziu, rămâi fără democrație, libertate și prosperitate. Sebastian IGNAT