Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Terorismul apare astăzi ca formă a unei atitudini războinice. Pe de altă parte, comunitatea proclamă pacea. Într-un fel sau altul adevărul este ignorat fie prin declararea răului absolut, fie prin devierea către pacifism, iar conflictele sunt legitimate sentimental sau justiţiar.

Individualizarea practică a contractu­lui social, ca practicare a adevărului, face ca terorismul să aibă în vedere, în mod radical, fundamentarea unei atitudini războinice de sacrificiu, atitudine definită ca fiind fundamentalistă.
Practicarea adevărului, în această referinţă fundamentalistă, presupune aplicarea legilor războiului, ignorându-se astfel orice aplicabilitate în afara celor ce au ca efect practicarea exigenţelor rezultate din adevărul războiului însuşi, acestea fiind cele ce aparţin cetăţii în forma unor acţiuni cotidiene. Rutina unui astfel de contract sacrificial nu mai are în vedere cetatea decât ca loc expugnabil.


Descriem astfel cetatea care practică un contract social tacit, cetate ce ignoră existenţa oricărei alte cetăţi care practică un contract social explicit între cetăţenii ei. Radicalismul cetăţenesc al sacrificiului ca instituţie a cetăţii ce practică contractul social tacit subminează tocmai această cetăţenie, inclusiv ideea de cetăţenie.


Prin esenţa ei, acţiunea teroristă controlează însăşi puterea de sacrificiu. Înfăptuirea exigenţei de teroare acordă acomodarea puterii de sacrificiu, în exclusivitate, cu practicarea adevărului cetăţii asediate ontologic. Acest radicalism al sacrificiului ignoră virtuţile indirecte ale sacrificiului în sine (disciplina) până la a ajunge să-l considere o tentaţie efemeră, de pildă în cazul în care ar avea o aplicabilitate întâmplătoare. Cu alte cuvinte, terorismul ajunge să terorizeze însuşi conceptul de sacrificiu.


Pentru cei care practică terorismul, convingerea sacrificării nu este un efect al comunicabilităţii terorismului, ci al sacrificiului însuşi. Asta arată că terorismul deschide un conflict major în conştiinţă, devenind astfel tragism al convingerii de sacrificiu, ca unică formă de cetăţenie. Te­rorismul presupune această voinţă contorsionată, viguroasă, eroică şi tragică, dar nu­mai şi numai ca voinţă de lipsire de viaţă.
Exigenţa teroristă a preocupării faţă de cetate face din terorism o comunicare de adeverire şi de confirmare asemănătoare credinţei sau medierii de conflicte. Astfel, comunicabilitatea terorismului reclamă confirmarea unei e­xigenţe ce poate fi considerată atât religioasă, cât şi practică.

Asta înseamnă că terorismul se fixează în conştiinţă prin natura lui practică şi se­veră, confirmată într-o comunicare de adeverire a religiozităţii, dar şi a determinărilor conflictuale.

Back To Top