Năstruşnicia liderilor politici - şi nu numai a lor - nu are limite. Unul îşi pune un clop pe creştet (şi se crede foarte popular), iar alţi doi lideri înşfacă lopăţelele din mâna copiilor şi se duc la ţarcul de nisip. Că aşa cred ei că dau bine la popor (sau cum spun unii dintre colegii mei de breaslă „la pulime”!). Gestica şi acţiunile acestor lideri nu fac altceva decât să le trădeze lipsurile. Prima - şi cea mai gravă - este lipsa totală de realism în privinţa a tot ce înseamnă ţara aceasta.
O altă bubă este cea a lipsei oricărei legături între liderii de partid - şi chiar cu propriile lor grupuri politice pe de o parte - dar şi cu poporul pe care se străduiesc să-l convingă că-l reprezintă. Oare? Dacă eu, ahtiat şi nesătul de tot ce ţine de agenda publică, m-am săturat până peste cap de bătaia de joc a fanfaronadei numită reprezentare, legitimitate, ce părere să aibă Golea sau nea Ion din Cocreaca din Deal? Practic, prin astfel de acţiuni se batjocoreşte însăşi ideea de a-i reprezenta pe cei cărora le cerşesc voturile, dar mai ales pe cei care merg la vot, îşi fac datoria de cetăţeni şi tot speră că au ales bine.
Acum, la noi, clasa politică este văzută ca drept loc al putreziciunii morale, al clanurilor şi aranjamentelor de tip feudal (ca să nu spunem mafiot, deoarece i-am ridica în rang nemeritat). O altă lipsă, evidentă şi mai dihai zilele acestea, este aceea a bunului simţ. Bunul simţ de a le spune oamenilor adevărul. Adevărul despre sărăcia cruntă, adevărul despre batjocura faţă de cetăţeanul de rând. Nu a fost nici un guvern mai breaz ca altul, dar toţi ştiu, de 20 de ani, doar să bage placa aia, cu „greaua moştenire”. Nu găseşti nici măcar un segment al societăţii româneşti în care să se întrevadă semnul unei direcţii cât de cât organizare.
Armata, Justiţia, Sănătatea, Învăţământul, Infrastructura, într-un cuvânt, totul este vraişte şi decimat. Politică sterilă, găunoasă, bună doar de bătut apa în piuă. Aranjamente, tunuri şi minciuni, lipsa crasă a competenţei şi o mizerie incredibilă. Ce poţi să (mai) spui despre unii care una spun şi alta fac? Ce poţi să mai spui despre unii care azi votează ceva, iar mâine spun că LEGEA, votată de ei, nu se poate aplica?! Cum să caracterizezi şi ce mai poţi spune despre un guvern care te pune, mereu, în poziţia de hoţ? Care te obligă să plăteşti impozite pentru venituri nerealizate şi doar pentru că exişti? Te obligă să plăteşti iar serviciile medicale după cei ai cotizat din greu la asigurările de sănătate.
Pe motiv că dăm şpagă, pe motiv că furăm, pe motiv că nu sunt bani la buget suntem vârâţi, otova, în tagma hoţilor şi a şpăgarilor!
Culmea este că avem zeci de organe de verificare, de control, de avizare şi de ce or mai fi ele pe acolo. Iar noi, aşa de jmecheri suntem că le fentăm pe toate! Păi puzderia de organe şi autorităţi pentru ce mai sunt pe acolo, dacă toată suflare românească le trage clapa?
Semne de neputinţă, semne clare de incapacitate totală de a pune ordinea firească în gospodăria statului. Semne evidente că - şi de data asta - accederea la guvernare i-a cam luat pe mulţi ca din oală. Au vrut doar accesul la ciolan şi cam atât. Au dorit puterea, dar acum se vede că nu prea au habar de cum şi ce au de făcut aceşti iluştri nepricepuţi!
Între timp se încheie campania electorală pentru desemnarea viitorilor europarlamentari. Timp în care poporenii nu au habar nici măcar când se votează! Nu ştiu o iotă despre ce face şi ce rost mai are şi Parlamentul European. Dar vrem să fim moderni, europeni. Aşa, în halul acesta?! Campania electorală a fost acaparată şi trimisă spre alte zări tomnatice. A fost transformată în campanie pentru... preşedinţie!
Iar liderii noştri se joacă de-a flăcăii (tradiţia spune că doar ei au dreptul să poarte clop) ori visează la tuns... oile. Sau şi mai rău. Scurmă cu „lopăţicile” în nisip. Halal să ne fie!