La ora când scriu aceste rânduri întreaga Justiţie din România este paralizată. Din varii motive, de la conflictul de muncă - declanşat de personalul auxiliar - la indescriptibila aroganţă, nepăsare (ca să nu spunem cuvinte mai grele) a celor care au obligaţia să se preocupe de bunul mers al acestui sistem fundamental al statului român. Nimeni dintre cei care au condus această ţară nu a demonstrat decât lipsa oricărei voinţe, politice îndeosebi, de a reforma mecanismul justiţiei române.

Practic, în acest moment, vorbim despre sistemul de bază al autorităţii statului - dacă luăm în considerare faptul că autorităţile locale pot funcţiona şi cu un blocaj al investiţiilor, pot să activeze şi fără să toarne o lopată de asfalt. Însă în domeniul Justiţiei avem o altă situaţie. Ne referim la neimplicarea în evitarea ajungerii la „cota de avarie” a penibilului ministru de resort. Dacă un magistrat, un avocat, un procuror mai pot supravieţui fără obiectul de activitate - aflat în colaps -, ce ne facem cu omul de rând? Cu justiţiabilul? Cu arestaţii preventiv sau anchetele aflate în derulare? Ce se întâmplă cu întreg procesul juridic? Efectele crizei financiare au picat extrem de prost pentru Justiţia română care şi aşa nu se simţea deloc bine. Din nefericire, efectele se vor simţi îndeobşte tocmai pe pielea amărâtului. A aceluia care nu are bani, putere, sau celebrul P.C.R. (Pile - Cunoştinţe - Relaţii). Pentru el, nici acum şi nici pentru viitor nu mai sunt speranţe. El a fost, este şi va fi veşnicul perdant al aşa-ziselor „situaţii de criză”.

Este de-a dreptul imposibil să ai pretenţii la un act de Justiţie din partea unui sistem care nu mai are parte nici măcar de „cota de avarie”


Îngenuncherea magistraţilor a fost bine gândită. Să ne aducem aminte de faptul că însuşi preşedintele ţării, dar şi parlamentarii sunt primii care au încălcat - cu profundă nepăsare - o Lege a acestei ţări, aprobată în unanimitate, promulgată chiar de preşedinte - şi mă refer la celebra lege prin care personalul din învăţământ ar fi trebuit să aibă o creştere salarială de 50%! Mai vreţi una? Prin programul de guvernare, de la data de 1 iulie, toate alocaţiile pentru copii ar fi trebuit să fie majorate. Programul de guvernare este lege, una de căpătâi a unui Guvern, iar acum, şi această Lege este nesocotită!


Şi, în acest timp, românii tac, suferă şi înjură în barbă. Vreme în care acelaşi Guvern, acelaşi Parlament, aceiaşi politruci ne tot împuie capul cu grija lor faţă de ţară. Triste vremuri, care se tot repetă, precum un blestem, mai avem de trăit, dar şi mai trist este faptul că nici măcar speranţe nu mai avem voie sau dreptul să cerem!

Back To Top