De ceva timp edilul sinăienilor, pe numele să de catalog Vlad Oprea, este plecat prin lume. A fost o decizie grea. Abia venise de la Paris. Unii se vor întreba care a fost rostul acestei plimbări prin capitala Franţei. Dar ce mai contează acum? Nu este Parisul oraşul luminilor? Nu este, oare, şi oraşul iubirii (parcă aşa se spune, nu?). Ei, dragilor sinăieni, trebuie să fiţi tare mândri şi fericiţi să aflaţi că alesul din fruntea urbei şi-a petrecut o fericită şi minunată perioadă a vieţii sale prin capitala culturii europene. Şi cum să te bucuri de unul singur de o asemenea minunăţie? Să fii primarul Perlei Carpaţilor şi să stai singur cuc prin mândreţea de capitală a Franţei… cam greu de crezut şi de acceptat. Ar fi multe de povestit despre Paris şi minunata călătorie a lui Vlad Oprea, dar aşa-i în viaţă. Toate concediile, plăcerile, aventurile şi bucuriile au în spatele lor şi ceva trist. Se încheie. Viaţa roz, viaţa de huzur ne arată spatele. După un moment de tandreţe... a şi dispărut.
Oxford, ce mai plăcere!
Ca edil ai parte şi de felurite chinuri sau neplăceri care nu te lasă să te bucuri de viaţa tihnită din oraşul tău. Trebuie să mai şi socializezi, să mai vezi şi faţa – sau spatele – acestei lumi. Cam aşa s-a petrecut şi cu Vlad Oprea. El a plecat la Oxford. Cum să pleci singur într-un loc aşa de important pentru europeni? Aşa că a pornit la drumul greu cu Marian Panait. Consilierul său personal. Sinăienii zic, pe la colţuri, în răutatea lor, că este cam ciudată această însoţire deoarece ei se aşteptau să o ia alături pe Ana Maria Staicu şi nu să-l aibă mereu în spate, cu valize, genţi, poşete, pe... Marian Panait! Tot unii cam spurcaţi la gură – ce rea este şi lumea asta, frateeeeee! – zic şi pun în spatele lui Vlăduţ, dacă mă înţelegeţi, cum că plimbarea la Oxford ar fi taman ocazia prilejului ca relaţia dintre cei doi să se limpezească şi să se consolideze cât mai profund. Cică Marian ar fi avut nevoie de un pic de intimitate cu edilul deoare trebuiau lămurite nişte chestiuni arzătoare şi destul de pătrunzătoare într-o relaţie ca a lor. Acuma ştie tot omul că la supărare spui şi vrute şi nevrute, iar unii chiar cred că Marian ar fi fost tare supărat din moment ce ar fi ameninţat cu dezvăluiri incendiare prin ziarele de scandal şi mai tot sinăianul îl auzea de ceva timp cum că i-ar fi ieşit analizele proaste, că ar avea greţuri, că nu prea suportă mirosurile, că ar avea şi niscaiva pofte ciudate... şi că aşa ceva nu este prea bine pentru el. Chestiuni care sigur se vor rezolva pe la Oxford, că dacă nici pe acolo nu se poate... nu se mai poate pe nicăieri. Pe bani publici, desigur.
Concurs mare la Sinaia: „Cine fură mai repede nevasta altuia?!”
Heeei, dragii moşului, să ştiţi că sinăienii au şi consiliu local. Format, fireşte, din consilieri locali. Unii dintre ei, oameni cu scaun la cap şi pentru care funcţia înseamnă mult, au mult drag faţă de oraş şi sunt hotărâţi să se implice în rezolvarea problemelor oraşului Sinaia. Greu de crezut că Liviu Harabagiu sau Lăcrămioara Cojoianu, directoarea liceului, se simt în largul lor la şedinţele din CL Sinaia. Dar colegii de consiliu nu ţi-i alegi după cum vrei, cam aşa cum se întâmplă cu nevasta sau bărbatul. Apropo de neveste: sinăienii se tot întreabă, fac pariuri cu privire la cine va câştiga concursul „Cine fură mai repede nevasta altuia?!”. Un concurs în care există competitori foarte bine antrenaţi şi pregătiţi să facă orice pentru a câştiga trofeul... adică nevasta altuia. Deocamdată concursul „Cine fură nevasta altuia” este în faza preliminară şi deja se mizează pe favoriţi precum Remus David sau alţii care au cote ridicate printre pariori.
O floare şi doi găozari
Categorie: Pamflet
Un primar la Oxford. Sinaia, întoarsă şi pe faţă, dar mai ales pe dos.
- Scris de Johann BAUER