A fost odată un primar care dacă n-ar fi fost nici nu s-ar fi povestit. Un primar de la ţară. Care primar ar fi putut să fie oricare altul dintre cei mulţi pe care îi are ţara şi mai ales judeţul acesta. Dar în povestea noastră nu vorbim chiar despre oricine, ci despre primarul Nicolae Bulete! De la Baba Ana! Povestea este halucinantă şi terifiantă, dacă nu cumva penală, şi, mai ales, una care arată ce ţi se poate întâmpla pe plaiurile mioritice dacă vrei să ţi se respecte nişte chestii banale precum dreptul la proprietate sau prevederile unui contract. Dar să o luăm pe drum de vară până-n seară.... încă de pe vremea când puricele se potcovea cu opinci de oţel sau ce mai avea el.
Lungul şi greul drum al lui Valeriu Ioniţă
Fără să vrea sau să îşi dorească în vreun fel să devină Făt-Frumos care se luptă cu balaurul cu doişpe capete – adică primar, autorităţi, Poliţie etc – eroul pozitiv al poveştii noastre, pe numele său de catalog Valeriu Ioniţă, s-a trezit prins într-o luptă în care degeaba retează un cap de balaur – a se citi administraţia Baba Anuţica –, că, pe loc, răsar alte trei! Omul nostru, adică Valeriu Ioniţă, a moştenit şi el câte ceva de pe urma părinţilor şi bunicilor săi. O palmă de pământ care este situată fix în comuna Baba Ana, că n-o să zicem despre Tahiti, Borneo, Hawaii, ci despre o comună de-a noastră, prahoveană get–beget. În anul de graţie 2007, Valeriu Ioniţă a purces la un drum tare greu. Ca orice proprietar, a decis că ar fi păcat să lase terenul nelucrat. S-a gândit ce s-a gândit şi, în cele din urmă, a considerat că cea mai bună variantă ar fi cea a arendării. Care nu aducea cine ştie ce profit, dar decât să fie lăsat pământul pârloagă a decis să-l arendeze la firma Semina S.A. Cu tot dichisul de rigoare, a fost întocmit un contract (397 din 26.04.2007) care avea să fie înregistrat după doar o zi la Primăria Baba Ana. Iluziile unor griji minore dar cu „profituri” pe măsura contractului aveau să fie spulberate după ce a observat că în contract se stipula că acesta este nul de drept dacă se vor încălca prevederile art 2 şi 3 din Capitolul V. Articole care prevăd că „plata arendei se face imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu după 45 de zile. Produsul livrat de către arendaş va corespunde din vedere calitativ (art 2, Cap V). Iar mai departe se stipula (domnule Bulete, asta nu-i o înjurătură!) că „plata se face direct la sediul arendaşului sau prin mandat poştal la adresa arendatorului...” Şi asta nu e totul. În capitolul VII, privind Răspunderea, la art. 9 se specifica foarte clar faptul că „În cazul de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenţia instanţei”.
Pentru câţiva saci de grâu
Cam acestea ar fi câteva bucăţele din contractul în care sunt implicaţi arendatorul, ca proprietar de teren, arendaşul – ca instituţie, firmă care dorea să folosească terenul respectiv -, dar şi primăria din Baba Ana, care este obligată să supervizeze o astfel de „afacere” prin înregistrare şi urmărire a modului de derulare a respectivei înţelegeri! Care înregistrare şi urmărire nu este, în viaţa de zi cu zi, nimic decât o simplă formalitate. Nici naiba din cadrul unei primării nu se sinchiseşte de faptul că arendaşului X ori Y i se rupe de prevederile contractuale. Majoritatea celor care îşi arendează pământurile tac şi înghit tot felul de mârşăvii din patea arendaşilor care spun că nu pot plăti arenda deoarece a plouat prea mult, că a fost secetă, grindină, norul de la vulcan, alienii, flacăra movă etc. Orice, numai să nu dea amărăştenilor cei doi-trei saci de grâu şi cei câţiva poli pentru terenurile care chipurile n-au produs mai nimic! Ca să ne întoarcem la păţaniile lui Ioniţă de la Baba Ana: văzând el că prevederile contractuale cu Semina S.A. nu-s respectate, a decis să notifice firmei că anulează contractul respectiv.
Arendare şi subarendare
Orice om întreg la minte ar putea crede că notificarea de reziliere a contractului de arendă ar fi fost suficientă pentru ca Valeriu Ioniţă să reintre în posesia terenului. „Am făcut atenţionări şi către Semina şi către Primărie că reziliez contractul deoarece nu s-au respectat prevederile sale. Numai că am constat că terenul meu a fost obiectul unei subarendări şi a unor schimburi între Primărie şi firma Semina SA. Totul fără ca cineva să-mi ceară acordul! Şi iată-mă cum eu, Vali Ioniţă, am ajuns să cerşesc de la toată lumea să mi se permită reintrarea în deplină posesie şi folosinţă a acestuia”, spunea păţitul nostru.
Bulete sau Zeus. Primarul care este şi va fi! Şi portocalii săi!
Valeriu Ioniţă avea să constate cu stupoare că onorabilul primar Nicolae Bulete a decis, cu de la sine putere, să subarendeze terenul omului fără ca măcar să-l întrebe sau să întocmească un act pentru asta. Păi dacă era, este şi va fi primar, cum să te încurci de un asemenea fleac? Aşa că nu s-a sinchisit să mai întrebe proprietarul şi a decis că terenul respectiv poate să fie cultivat cu lucernă. Plantă care are prostul nărav să crească pe un interval de cinci ani! Aşa învaţă tot agronomul încă de la primele ore de şcoală despre nemernica asta de plantă de care – încă - n-a auzit primarul Bulete! ”Am făcut scrisori către Primărie, am vorbit cu primarul, cu Poliţia şi mi s-a spus că terenul meu este cultivat şi că eu trebuie să aştept cinci ca să-l pot recupera! Într-un fel este bine că a pus lucernă, dar ce mă făceam dacă planta portocali? Aşteptam 25 de ani ca să se termine perioada de producţie?!”, s-a plâns păgubitul.
Un răspuns... de ocnă
După doi de plimbări, petiţii, întrebări, scrisori, sesizări către Poliţie, Prefectură, Primărie şi cam toate autorităţile judeţene, Ioniţă Valeriu avea să primească un răspuns din partea Primăriei, semnat şi parafat de către edilul comunei (adresa nr. 4257 din 27.07.2009) care oferă motive suficiente unui judecător să-l uşuie pe măiastrul Bulete spre ocnă sau stuf (după preferinţe). Pentru abuz în serviciu, tulburare de posesie şi încă un car de alte fapte penale. Practic vorbim despre un fel de declaraţie în care făptaşul îşi recunoaşte vina. La început spune că la nivelul Consiliului Local s-a luat decizia ca o suprafaţă de 58 de hectare să fie semănată cu lucernă pentru a-i „sprijini” pe crescătorii de animale. Motiv pentru care Primăria a făcut un schimb de terenuri cu firma Semina SA, care, potrivit adresei respective „nu s-a ţinut de cuvânt şi nu şi-a achitat drepturile pentru arendatori pentru o parte în 2007 şi în 2008, fapt ce a făcut ca mare parte dintre cetăţenii care au avut încheiate contracte cu SC SEMINA să îşi rezilieze unilateral contractul în baza art. 9 din contract”. În continuare se face referire la faptul că proprietarul ar fi fost îndrumat să încaseze redevenţa de la stat şi că acesta chiar şi-a încasat-o şi că lucerna de pe tarla ar fi fost semăntată chiar de cei la Semina SA. Cum Ioniţă Valeriu s-a dovedit căpos şi „reclamagiu”, ţinând morţiş să-şi reia terenul său, deţinut cu acte, primarul spune în scrisoare că a avut loc o discuţie în urma căreia primarul i-a spus „reclamagiului” că trebuia să... „procedaţi ca toţi ceilalţi, inclusiv să vă punem la dispoziţie o suprafaţă de teren echivalent în altă tarla”.
Bulete Făt-Frumos
După care edilul Bulete se dă de trei ori peste cap şi se transformă într-un adevărat Făt Frumos care se luptă cu balaurii şi devine apărătorul crescătorilor de bovine din comună care aveau nevoie mare de teren cultivat cu lucernă. Bine că aveau unde să locuiască, altfel i-ar fi găzduit la „reclamagiu” nu?! Ocuparea abuzivă şi discreţionară a terenului – proprietate privată – nu a mai contat sub nici o formă pentru edilul Bulete, care pare să nu mai doarmă noaptea de grija amărâţilor care deţin animale. Ca mâine o să vedem (Bulete) va înfiinţa chiar şi un CAP prin Baba Ana, iar „reclamagii”, burjuii, chiaburii, boierii precum Ioniţă vor fie „convinşi” de organele politice locale şi de stat că astfel de atitudini sunt retrograde şi trebuie deschis un Canal şi declanşat un program „reeducare” din partea organelor de stat!
Va urma
Semifinal deschis: Vom prezenta continuarea acestei poveşti săptămâna viitoare. Când veţi descoperii cum mai marele familiei din Poliţia locală este cot la ot, mână-n mână cu edilul * Scupat şi înjurături din partea Organului, miliţianului - pardon, poliţistului! - din comună * Amendat, ameninţat de Poliţie pentru că a îndrăznit să ceară ajutorul... Poliţiei! * Suni la 112 şi ceri ajutor, dar trebuie să te autodenunţi că te-ai jucat cu nervii organelor deranjate * Bulete se bate ca la Verdun pentru 500 de lei * Are şi el o inimă. Ca oricare căruţă * Vom reveni cu o poveste banală, dar care arată pe deplin ce minunată, incitantă şi plină de neprevăzut este viaţa la ţară. În care lupta cetăţeanului pentru drepturile sale pare lipsită de oricare şansă când are de-a face cu organul, cu edilul şi cu „puterea locală”!