Dormim şi/sau tragem pe afară. Suntem traşi pe sfoară de nişte adormiţi. Circul, aflatul în treabă, fraza sforrăită (cu doi "r”, ca la "rrom”, că doar se minte ţigăneşte, ca la geambaşii de prin iarmaroace), colportarea, umflarea câte unui ţânţar (fără aluzie!) până la pompoşenia cabalinei, denigrarea şi/sau canonizarea partidului cutare, a liderului icsulescu, blamarea moştenirii şi multe altele, mărunte ca termitele, sunt scoase din nou de la recuzită şi panoplie, lustruite, reactivate pentru runda electorală europarlamentară.
Măşti şi junghere, tertipuri şi unghere, vaseline populistice şi vicleism de alegeri cu care ne-am obişnuit atât şi de "rânduri de vieţi” (vorba contemporanului capitalist al lui Caragiale) încât nu numai că nu mai găsim anticorpi, dar nici nu considerăm că avem nevoie. Nu simţim că sunt necesari "antigenii” seriozităţii.
Perfizi în simplicitatea lor - care simplitate, sărăcuţa, e a multor alegători - ei ne livrează exact productele de care s-a înconjurat şi care constituie climatul bunului cetăţean european: palavre cu ştaif, gargarisme triumfaliste, anestezice, glumiţe cu tinctură sexuală sau suburbană ("ouă” de consumism pentru încurajarea economiei, nu-i aşa?). Adică, stereotipată straşnic prin induceri de psihologie infantilă şi de comerţ chinezo-arăbesc: Făceţi aşa, că e bine! Cumpăraţi asta şi asta, că e "trendy”! "Împrumutaţi-vă ultraavantajos de la Banca X!” "Construiţi-vă casă doar prin Banca Y!”
Le ştiţi pe toate astea şi încă altele o sută, dar am intrat în joc fără să mai ştim că e joc şi să spunem, ca Arghezi, că substantivele de la început sunt nu numai caracteristice pentru o campanie electorală. Nu sunt scoase de la naftalină acum, pentru europarlamentare, puse apoi la rastel sau magazie până la toamnă când vor fi alămite, înzorzonate şi refolosite pentru prezidenţiale. Ele, substantivele, nici nu sunt extrase dintr-o ladă: alcătuiesc şi constituie accesoriile şi chiar reflexele climatului, vieţii şi, vai!, fiinţei noastre româneşti anemiate. Acum, pentru reşapaţii, corigenţii din toamnă revopsiţi şi urcaţi cu scripeţi pe cai pentru postura de reprezentanţi ai României în Sfatul Europei se convoacă tirada şi gâdiliciul, momirea lui Neluţu şi Tănţica, artificiile şi spuma. S-au folosit şi se vor uzita. Nu se va uza, pentru că nu-i cazul acum. Nu se vor veşteji, fiindcă nu ne vom întineri.
De la 1883-ul Scrisorii pierdute, tot pe un derdeluş politicianist pogorâm. Pe pungă de plastic, găurită, cobâlţăiţi de denivelările care întrerup cu poticneli icnite luciul de animal puturos al noroiului.
Nu bolnavul molieresc închipuit ne este imaginea concluzivă, ci acela care nici măcar nu se mai ignoră: e vesel! Poţi să nu ştii că eşti suferind şi să încerci să te repui pe picioare (sau pe dinăuntru, cum e treaba la noi) la prima atenţionare dinăuntru sau de afară a(supra)simptomelor.
Dar nouă, de la Cantemir la Cioran, trecând prin Eminescu şi Caragiale, tot ni s-au administrat duşuri şi scatoalce. Am avut conştiinţe mari, "expertize”, diagnostice şi propuneri de terapii judicioase. Cine, însă, să-nvârtă sârba (vecinilor) în căruţă (neaoşă), să înfulece sarmaua (turcească) cu mămăliga porumbului (american), să se înliubovească (ruseşte) cu amantele (latine)? Cel care a lăsat grâul românesc să fie pregătit, acasă la el, în brutării turceşti. NICU BOARU
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea