A fost odată un primar care dacă n-ar fi fost nici nu s-ar fi povestit. Un primar de la ţară. Care primar ar fi putut să fie oricare altul dintre cei mulţi pe care îi are ţara şi mai ales judeţul acesta. Dar în povestea noastră nu vorbim chiar despre oricine, ci despre primarul Nicolae Bulete! De la Baba Ana!  Povestea este halucinantă şi terifiantă, dacă nu cumva penală, şi, mai ales, una care arată ce ţi se poate întâmpla pe plaiurile mioritice dacă vrei să ţi se respecte nişte chestii banale precum dreptul la proprietate sau prevederile unui contract. Dar să o luăm pe drum de vară până-n seară.... încă de pe vremea când puricele se potcovea cu opinci de oţel sau ce mai avea el.

Lungul şi greul drum al lui Valeriu Ioniţă

Fără să vrea sau să îşi dorească în vreun fel să devină Făt-Frumos care se luptă cu balaurul cu doişpe capete – adică primar, autorităţi, Poliţie etc – eroul pozitiv al poveştii noastre, pe numele său de catalog Valeriu Ioniţă, s-a trezit prins într-o luptă în care degeaba retează un cap de balaur – a se citi administraţia Baba Anuţica –, că, pe loc, răsar alte trei! Omul nostru, adică Valeriu Ioniţă, a moştenit şi el câte ceva de pe urma părinţilor şi bunicilor săi. O palmă de pământ care este situată fix în comuna Baba Ana, că n-o să zicem despre Tahiti, Borneo, Hawaii, ci despre o comună de-a noastră, prahoveană get–beget. În anul de graţie 2007, Valeriu Ioniţă a purces la un drum tare greu. Ca orice proprietar, a decis că ar fi păcat să lase terenul  nelucrat. S-a gândit ce s-a gândit şi, în cele din urmă, a considerat că cea mai bună variantă ar fi cea a arendării. Care nu aducea cine ştie ce profit, dar decât să fie lăsat pământul pârloagă a decis să-l arendeze la firma Semina S.A. Cu tot dichisul de rigoare, a fost întocmit un contract (397 din 26.04.2007) care avea să fie înregistrat după doar o zi la Primăria Baba Ana. Iluziile unor griji minore dar cu „profituri” pe măsura contractului aveau să fie spulberate după ce a observat că în contract se stipula că acesta este nul de drept dacă se vor încălca prevederile art 2 şi 3 din Capitolul V. Articole care prevăd că „plata arendei se face imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu după 45 de zile. Produsul livrat de către arendaş va corespunde din vedere calitativ (art 2, Cap V). Iar mai departe se stipula (domnule Bulete, asta nu-i o înjurătură!) că „plata se face direct la sediul arendaşului sau prin mandat poştal la adresa arendatorului...” Şi asta nu e totul. În  capitolul VII, privind Răspunderea, la art. 9 se specifica foarte clar faptul că „În cazul de neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către una din părţi, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenţia instanţei”.

Pentru câţiva saci de grâu 

Cam acestea ar fi câteva bucăţele din contractul în care sunt implicaţi arendatorul, ca proprietar de teren, arendaşul – ca instituţie, firmă care dorea să folosească terenul respectiv -, dar şi primăria din Baba Ana, care este obligată să supervizeze o astfel de „afacere” prin înregistrare şi urmărire a modului de derulare a respectivei înţelegeri!  Care înregistrare şi urmărire nu este, în viaţa de zi cu zi, nimic decât o simplă formalitate. Nici naiba din cadrul unei primării nu se sinchiseşte de faptul că arendaşului X ori Y i se rupe de prevederile contractuale. Majoritatea celor care îşi arendează pământurile tac şi înghit tot felul de mârşăvii din patea arendaşilor care spun că nu pot plăti arenda deoarece a plouat prea mult, că a fost secetă, grindină, norul de la vulcan, alienii, flacăra movă etc. Orice, numai să nu dea amărăştenilor cei doi-trei saci de grâu şi cei câţiva poli pentru terenurile care chipurile n-au produs mai nimic! Ca să ne întoarcem la păţaniile lui Ioniţă de la Baba Ana: văzând el că prevederile contractuale cu Semina S.A. nu-s  respectate, a decis să notifice firmei că anulează contractul respectiv.

Arendare şi subarendare

Orice om întreg la minte ar putea crede că notificarea de reziliere a contractului de arendă ar fi fost suficientă pentru ca Valeriu Ioniţă să reintre în posesia terenului. „Am făcut atenţionări şi către Semina şi către Primărie că reziliez contractul deoarece nu s-au respectat prevederile sale. Numai că am constat că terenul meu a fost obiectul unei subarendări şi a unor schimburi între Primărie şi firma Semina SA. Totul fără ca cineva să-mi ceară acordul! Şi iată-mă cum eu, Vali Ioniţă, am ajuns să cerşesc de la toată lumea să mi se permită reintrarea în deplină posesie şi folosinţă a acestuia”,  spunea păţitul nostru.

Bulete sau Zeus. Primarul care este şi va fi! Şi portocalii săi!

Valeriu Ioniţă avea să constate cu stupoare că onorabilul primar Nicolae Bulete a decis, cu de la sine putere, să subarendeze terenul omului fără ca măcar să-l întrebe sau să întocmească un act pentru asta. Păi dacă era, este şi va fi primar, cum să te încurci de un asemenea fleac? Aşa că nu s-a sinchisit  să mai întrebe proprietarul şi a decis că terenul respectiv poate să fie cultivat cu lucernă. Plantă care are prostul nărav să crească pe un interval de cinci ani! Aşa învaţă tot agronomul încă de la primele ore de şcoală despre nemernica asta de plantă de care – încă - n-a auzit primarul Bulete! ”Am făcut scrisori către Primărie, am vorbit cu primarul, cu Poliţia şi mi s-a spus că terenul meu este cultivat şi că eu trebuie să aştept cinci ca să-l pot recupera! Într-un fel este bine că a pus lucernă, dar ce mă făceam dacă planta portocali? Aşteptam 25 de ani ca să se termine perioada de producţie?!”, s-a plâns păgubitul.

Un răspuns... de ocnă

După doi de plimbări, petiţii, întrebări, scrisori, sesizări către Poliţie, Prefectură, Primărie şi cam toate autorităţile judeţene, Ioniţă Valeriu avea să primească un răspuns din partea Primăriei, semnat şi parafat de către edilul comunei (adresa nr. 4257 din 27.07.2009) care oferă motive suficiente unui  judecător să-l uşuie pe măiastrul Bulete spre ocnă sau stuf (după preferinţe). Pentru abuz în serviciu, tulburare de posesie şi încă un car de alte fapte penale. Practic vorbim despre un fel de declaraţie în care făptaşul îşi recunoaşte vina. La început spune că la nivelul Consiliului Local s-a luat decizia ca o suprafaţă de 58 de hectare să fie semănată cu lucernă pentru a-i „sprijini” pe crescătorii de animale. Motiv pentru care Primăria a făcut un schimb de terenuri cu firma Semina SA, care, potrivit adresei respective „nu s-a ţinut de cuvânt şi nu şi-a achitat drepturile pentru arendatori pentru o parte în 2007 şi în 2008, fapt ce a făcut ca mare parte dintre cetăţenii care au avut încheiate contracte cu SC SEMINA să îşi rezilieze unilateral contractul în baza art. 9 din contract”. În continuare se face referire la faptul că proprietarul ar fi fost îndrumat să încaseze redevenţa de la stat şi că acesta chiar şi-a încasat-o şi că lucerna de pe tarla ar fi fost semăntată chiar de cei la Semina SA. Cum Ioniţă Valeriu s-a dovedit căpos şi „reclamagiu”, ţinând morţiş să-şi reia terenul său, deţinut cu acte, primarul spune în scrisoare că a avut loc o discuţie în urma căreia primarul i-a spus „reclamagiului” că trebuia să... „procedaţi ca toţi ceilalţi, inclusiv să vă punem la dispoziţie o suprafaţă de teren echivalent în altă tarla”.

Bulete Făt-Frumos

După care edilul Bulete se dă de trei ori peste cap şi se transformă într-un adevărat Făt Frumos care se luptă cu balaurii şi devine apărătorul crescătorilor de bovine din comună care aveau nevoie mare de teren cultivat cu lucernă. Bine că aveau unde să locuiască, altfel i-ar fi găzduit la „reclamagiu” nu?! Ocuparea abuzivă şi discreţionară a terenului – proprietate privată – nu a mai contat sub nici o formă pentru edilul Bulete, care pare să nu mai doarmă noaptea de grija amărâţilor care deţin animale. Ca mâine o să vedem (Bulete) va înfiinţa chiar şi un CAP prin Baba Ana, iar „reclamagii”, burjuii, chiaburii, boierii precum Ioniţă vor fie „convinşi” de organele politice locale şi de stat că astfel de atitudini sunt retrograde şi trebuie deschis un Canal şi declanşat un program „reeducare” din partea organelor de stat!

Va urma

Semifinal deschis: Vom prezenta continuarea acestei poveşti săptămâna viitoare. Când veţi descoperii cum mai marele familiei din Poliţia locală este cot la ot, mână-n mână cu edilul * Scupat şi înjurături din partea Organului, miliţianului - pardon, poliţistului! - din comună * Amendat, ameninţat de Poliţie pentru că a îndrăznit să ceară ajutorul... Poliţiei! * Suni la 112 şi ceri ajutor, dar trebuie să te autodenunţi că te-ai jucat cu nervii organelor deranjate * Bulete se bate ca la Verdun pentru 500 de lei * Are şi el o inimă. Ca oricare căruţă * Vom reveni cu o poveste banală, dar care arată pe deplin ce minunată, incitantă şi plină de neprevăzut este viaţa la ţară. În care lupta cetăţeanului pentru drepturile sale pare lipsită de oricare şansă când are de-a face cu organul, cu edilul şi cu „puterea locală”!

Să nu spuneţi că nu aţi ştiut sau că o să daţi din colţ în colţ când efectul zilei de luni se năpusteşte peste tihna şi lentoarea noastră mioritică. Conspiraţia universală împotriva românaşilor este temeinică şi perversă: începe încă de la prima zi a săptămânii, oameni buni. FMI – negocieri dure, TVA – cât mai mare, taxe şi impozite – fără număr, vulcanul râgâie din nou, pensiile, salariile, veniturile  - scad. Ce mai, o săptămână ca în filmul „Ziua cârtiţei” în care se tot repeta de en ori aceeaşi zi! O fi mâna lui Boc – nu credem. Da’ nici nea Nelu parcă nu mai e ce-a fost!

În general, tot românul a simţit pe propria piele cum a conspirat până şi calendarul împotriva lui... Păi cum să fii fericit dacă până şi ziua de 1 Mai a picat sâmbăta? Alta era treaba dacă ziua de 1 Mai ar fi căzut joi sau vineri! Se mai odihnea încă o zi şi poporul ăsta, că prea munceşte mult. Chiar şi în şomaj!

Nefiind, parcă, îndeajuns că a început cu o zi de luni, săptămâna trecută ne-a adus grevă şi atât de multe pe cap încât nici avioanele nu mai puteau să zboare. Dacă o mai spunem şi p-aia cum că nivelul de trai şi veniturile românilor au ajuns la nivelul celor din Botswana, credem că am spus totul. Nu de alta, dar prin redacţie cam nimeni nu vrea să fie plătit ca-n ţara aia de ne tot compară unii prin sondaje şi statistici!

Este de bine. Pentru Emil! Dar şi pentru Mircea

TSD Prahova este mare şi tare. Are un nou preşedinte. Care-i ginerele lui Emil Calotă. Bărbatul Iuliei Calotă are şi un nume: Georgeeeeeeeee Stanciu! Dincolo de faptul că este ginerele lui Emil mai are şi calitatea de a fi bun prieten cu Vlad. Cum care Vlad? Cosma! Suficiente motive pentru ca  pesedeii să se simtă mândrii că funcţia nu sare departe de trunchi.

Incendiul de la Teatrul "Toma Caragiu" nu va afecta spectacolele

După ce a rămas fără “Ciufulici”, iată că o altă nenorocire a fost cât pe ce să mai dea o lovitură teatrului ploieştean. Un incendiu! Un corp de iluminat lăsat aprins peste noapte a făcut scurt circuit. Scânteile au aprins o parte din cortină şi un decor aflat pe scenă. Bine că a fost numai atât!

Mircea Cosma este pentru noi un fel de Moş Crăciun II!

Că tot suntem în mare dragoste şi nepreţuită admiraţie, gingăşie cu nea Mircea iaca motiv şi justificare a liubovului năprasnic ce ne arde rărunchii şi bolocii. Consilierii judeţeni au votat în şedinţă extraordinară – semn că ceva era grav, urgent şi care ardea - o hotărâre prin care s-a decis acordarea unor suplimente salariale angajaţilor din aparatul propriu al Consiliului Judeţean Prahova, de la Direcţia de Asistenţă Socială sau din cadrul Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor Prahova. Oamenii care au primit “suplimentele” respective erau foarte trişti şi necăjiţi pentru că, pe motiv de criză, li se tăiaseră cam până la 42% din veniturile care şi aşa nu erau prea mari. Este drept că privilegiul de a lucra cu marele Mircea Cosma nu are preţ, nu poate fi pus pe tarabă şi puţini au această onoare, dar nici nea Mircea nu-i de colo! A văzut că subordonaţii suferă? Pac – pac, o şedinţă extraordinară, şi ţac-pac, totul s-a rezolvat!  Vedeţi, chiar şi aici, un motiv pentru care asupra alesului prahovean ar trebui să să reverse fluvii şi oceane de aleasă şi neprecupeţită dragoste!

Rromii la cimitir. Ca să petreacă!

Unii ar putea susţine, în răutatea lor, cum că ceva ar fi în neregulă cu ştirea următoare. Peste 100 de reprezentanţi ai etniei rome din Ploieşti s-au adunat în cimitirul Viişoara pentru a-i comemora pe cei plecaţi în lumea drepţilor. Cică acest obicei este vechi şi firesc – pentru ei. Că aşa ar face aceştia încă de când … nu se ştie prea clar, dar oricum, rromii spun că, la o săptămână de la Paştele ortodox ar urma şi această sărbătoare a lor, denumită de presă Paştele Blajinilor”. Ocazie a prilejului când orice rrom care ţine la tradiţia sa ar fi trebuit să meargă la cimitir. Pentru a petrece acolo deşi unii răi şi spurcaţi la gură ar zice – ca nişte cârcotaşi ce sunt – că de ce nu merg şi-n restul anului, de ce se găsesc ca tocmai acolo să petreacă pentru că prin ţintirim nu-s numai morţii lor (este de bine asta Praleo, nu-înjurătură!) şi că… dacă se duc pe acolo de ce s-or mai întoarce? Dar te pui la mintea unora ca ei?!

Slovacii-n Prahova. Ei sunt bine mersi. Noi, nu!

O delegaţie a Comisiei pentru administrare publică si dezvoltare regională a Consiliului Naţional al Republicii Slovace a vizitat Prahova. Oaspeţii din Slovacia s-au întalnit cu … cine altcineva decât cu reprezentanţi ai conducerii judeţului Prahova. Desigur că la faţa locului au mai fost şi destui aleşi locali. Prilej cu ocazia căruia şi slovacii au descoperit că ei sunt bine mersi. Şi noi… nu prea!

Femeia-i bună la toate

Femeile manager au fost luate în seamă. La Ploieşti – nu pe acasă pe la ele sau în trafic. Acum să nu ziceţi că pe la firmele de le conduc manageriţele acestea n-ar avea destul sânge-n instalaţie -  deşi eu ştiu câteva care deţin asemene “ingredient” mai dihai decât puzderie de bărbaţi -  dar iată că, şi prin Prahova femeia este văzută şi în alt mod decât cel de “fabrică de copii”, “maşină de gătit” sau alte chestii de genul acesta.  Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a fost gazda unui seminar organizat de Oficiul Teritorial pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii Ploieşti. O fi fost de bine, o fi fost de rău… vom vedea zile următoare. După numărul ochelarilor de soare pe feţele unor…bărbaţi!

A schimbat mulţi primari

Zamfira Moraru este o ploieşteancă de 102 ani. Nu credem că mai ştie cine era primar pe vremurile de atunci. Să sperăm că este sănătoasă şi cu putere. Iar dacă mai are şi o pensie bunicică.. să mai trăiască cel puţin pe atât! Ca să-l enerveze pe Boc! Dar şi pe următorii primari ai oraşului, care or fi ei să fie! Să-i vedem, an de an, cu tortul şi buchetul de flori, cum bat la uşa Zamfirei Moraru!

Gândul o zice

Nu, noi dom’ ministru Sandu: "Ca să justifice eRomania, un proiect de 500 de milioane de euro, Ministrul Comunicaţiilor susţine că, în cinci ani, ca urmare a implementării, "toţi angajaţii de la ghişee vor dispărea"'. Nenea Gabi Sandu, ca ministru de resort vă întrebăm, aşa ca de la mizilean la ploieştean: Chiar toţi nenea Sandu?! N-o să măi rămână, măcar, unul?!  Dacă este aşa, poate că măcar pe o tanti ce-mi ia mie banii, pentru taxe, de la Financiară, puteţi s-o păstraţi? Că am văzut eu cu ochii mei cum nişte nenea făceau coadă la ea, chiar dacă la celealte ghişee nu era picior de om!

Şi tu Floricon-ule?!

Florin Constantinescu este mare şi tare. Uni spun că ar fi printre cei mai influenţi lideri locali social-democraţi, dar nu mai este ce a fost! Cum nu mai este? Nu mai este Florin Constantinescu mare şi tare sau nu mai este lider local? Se pare că patronul Floricon este a demisionat din “partidul rozelor”. Omul de afaceri, câmpinean de felul său, patron şi director-general al firmei de salubritate Floricon Salub SRL, firmă care scapă de gunoaie câteva zeci de mii de prahoveni, aderase de pe vremea lui nea Nelu – cam de 15 ani - la organizaţia municipală a PSD, pe care a reprezentat-o în mai multe mandate, in cadrul CL Câmpina sau chiar la nivel prahovean, prin consiliul judeţean.

Şi bărbaţii… plâng!

S-o credeţi voi că numai femeile au tot felul de chestii oarecum de neînţeles ori de explicat. Iată că o publicaţie a facut un top al celor mai neobişnuite fobii pe care le au, unii bărbaţi. Venustrafobia – Frica de femeile frumoase. Aşa că se “retrag” lângă cine ştie femeie care ar fi bine să nu te afişezi prin oraş – că să nu-ţi spună prietenii că ai ieşit cu Muma pădurii după tine. O altă boală cică ar fi Phalacrofobia – Frica de a nu cheli! Aoleuuuuu! Păi atunci Bruce Willis şi Jean Luc Picard ar trebui să stea ascunşi prin debarale! Dar ce te faci dacă suferi de Parthenofobie? Adică îţi este frică de virgine sau de fete tinere? Hehe hă-hă hehehe… la asta sunt prietenii buni. Se rezolvă şi chestiunea asta, doar să ni se spună şi-I ajutăm pe respectivii bărbaţi să intre şi ei în rândul lumii. Mai ales pe domnişoarele care “suferă” e o asemenea calitate…Cât despre Cipridofobie -  adică frica de prostituate şi de contractarea  unor boli venerice ce să mai zicem? Că d-aia nu e legalizează “felinarul roşu” iar fetele de pe centură, la cum arată…. Te ţin oricum departe de orice intenţie!

Baroul Prahova are de primit miliardul. De la mama Justiţie

Corpul de avocaţi prahoveni este adunat în Baroul judeţean. Care barou mai are parte şi de procese în care unii dintre justiţiabili sunt reprezentaţi din oficiu de către avocaţi. Iar la rândul său plata o face ministerul Justiţiei. Suma lunară este de circa 1,3 miliarde dar asta nu înseamnă că ministerul îi potopeşte cu bani. De cele mai multe ori se cam lasă rugat şi aşteptat. Păi dacă şi Justiţia asta are şi ea tabieturile sale. Fiind legtă la ochi… cum să dea cu banul aşa de-a oarba?!

Judecătorii şi dilăii

Unii dintre justiţiabili mai ajung şi pe spitalele de glumeţi. Mulţi chiar aud voci, dar sunt şi destui care fac pe nebunii doar ca să scape de Braţul lung al legii. Se pare că nu prea o să mai “ţină” figura asta. Deoarece

judecătorii vor audia pacienţii cu tulburări psihice la… spital! Să vedeţi ce audieri interesante or să fie. Ba un Napoleaon, ba un Wagner, dar ce să mai zici, ca judecător, după ce ai vorbit tocmai cu Deceneu, Mihai Viteazu sau cu unul care tocmai ce a evadat dintr-o navă extraterestră?!

Zi-le tu, Berceanule

După ce toată ţara a vuit că autostrada Zăpezii s-a topit a ieşit şi mega-unicul – nemaipomenitul – megaministrul Berceanu. El a fost, sanchi, deranjat de “mâncătorii de ...". Dacă tot s-a ales praful de mândreţea de proiect, dacă tot nu se face pentru ţară şi popor o autostradă (fie şi ultra scumpă), ministrul Berceanu a spus cea putut să spună. Adică nişte vorbe: “Le-am spus constructorilor, în franceză – vedeţi că le are cu parle-ul nenea Berceanu? - că ce vor ei e Poliţie - Cătuşe – Puşcărie" Bun şi cinstit, corect şi onest, de nu l-aş deochea pe nenea Berceanu. Dacă ne mai făcea şi o autostradă chiar că ar fi fost un ministru iubit şi admirat. Măcar el s-a ales cu ceva. Cu “experienţă” zicea nenea Berceanu. Bine că a fost pe banii noştrii, că nu ştim pe unde ar mai fi scos cămaşa dacă dădea de la el!

Ciorditor de Bucureşti îndrăgostit de Câmpina

Dacă ai drum prin Câmpina nu ai cum să nu te îndrăgosteşti. Un tânăr din Bucureşti, de 31 de ani,  a simţit o atracţie de neoprit faţă de Câmpina. Cum era el mistuit de dragoste a fost curios nevoie mare să şi vadă cât mai bine ce au câmpinenii prin case. Şi dacă tot vizita el casele şi apartamentele respectivilor câmpineni era şi firesc să-şi ia câtea suveniruri. Doar că poliţiştii spun – în neobrăzarea lor caracteristică – cum că aşa ceva ar fi penal, adică furt! Ce să ceri unui poliţist? Ştie oare el ce înseamnă fiorul dragostei? Nu credem….

Poliţiştii au trecut la … 79!

Mai zilele trecute, poliţiştii au făcut un fel de poteră şi au luat la puricat casele unora de prin Plopeni şi Dumbrăveşti. Potera a fost formată din 79 de oameni ai legii - “mascaţii de la Serviciul pentru Intervenţie Rapidă, lucrători ai Grupări Mobile de Jandarmi şi politişti. Adică acei ninja care sparg uşi, capete şi strigă cât îi ţin bojocii la sărmanii interlopi. Care interlopi mai trebuie să fie şi pe acasă când au asemenea oaspeţi. Care oaspeţi nu prea le au cu “manerele”!

La Plopeni este boală grea

La uzina din Plopeni este o jale şi o tristeţe mare. Mare de tot. Datoriile au ajuns la peste 1000 de miliarde de lei vechi. Care nenorocire a ajuns să se simtă şi pe la Parcul Industrial. Hârburile şi vechiturile din Parc au prostul obicei să stea mai mult în reparaţii, gazele şi curentul se întrerupa periodic. Sătui de “pauze”, patronii au trimis oamenii acasă. În loc să îi pună să de la pilă, la pedale şi să aducă gazul şi curentul de acasă… acum stau şi îşi plâng soarta.

Măsura 312, ne va scoate din noroi

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a finalizat contractele de finanţare pentru 328 de proiecte declarate eligibile. Vestea şi mai bună este că printre acestea sunt şi şase contracte de finanţare care aparţin unor investitori din Prahova, din cadrul Masurii 312.

Sărăcie de judecători

Fug magistraţii de Justuţia prahoveană precum dracul de tămâie. Care să fie motivul?! Păi dacă actul de justiţie a devenit ceva atât de indecent, de greu de prestat şi aducător de belele…. Este şi firesc să nu prea ai pe cine să mai te bazezi când vine vorba despre “înfăptuirea actului de justiţie”.  Doar doi candidaţi au îndrăznit să se prezinte pentru ocuparea celor zece posturi vacante în cadrul Tribunalului Prahova.

Prahova, un judeţ din Africa

La nivel judeţean, în 14 oraşe, dar şi în 58 dintre cele 90 de comune prahovene există servicii de alimentare cu apă potabilă. Vorba vine că există, deaorece sunt, în mare parte, vechi şi au prostul obicei să piardă mai multă apă decât ajunge la robinetul consumatorului. Mai mult, şi apa care ajunge la robinet, în 38 dintre cele 90 de comune, nivelul nitraţilor din sursele publice de apă depăşeşte nivelul legal. Că este aşa de rău o ştiam sau o bănuiam cu toţii dar ce nu ştiam este că până în 2015, cică, toate sistemele de alimentare cu apă ar trebui să fie în conformitate cu normele europene şi… nu vă bateţi pe burtă de râs – că o să se întâmple şi minunea ca aşa ceva să se întâmple! Desigur că aşa va fi. Doar că marmota de la CJ sau de pe la unele primării ar trebui să fie ceva mai atentă cu staniolul!

Medicii fără de scrisori

După ce au avut un scandal cu reţetele, mai nou, medicii ar trebui să ne scrie tot felul de scrisori. Nu de dragoste ci unele de specialitate. Dar mai este ceva. Cam aşa cum este totul prin Românica. Noile scrisori medicale nu au apărut, chiar dacă de la începutul lunii aprilie, medicii ar fi trebuit sa completeze scrisorile medicale într-un alt format.

RATP se pune rău cu reţelarii

Regia Autonomă de Transport Public Ploieşti, împreună cu Poliţia Comunitară au început să toace toate cablurile dar şi panourile de reclame care sunt instalete ilegal pe stâlpii regiei. Semn că cineva a uitat să mai treacă pe la casieria cui se cuvine.

Jaf printre florile ADPP-ului

ADPP Ploieşti a constatat că au fost sustrase şi distruse aproximativ 1.250 de fire de lalele. Florile fuseseră plantate pe spaţiile verzi din  rondul de la  Bariera Bucureşti şi rondul de pe Cantacuzino. Puter spune că ar fi vorba de zone mai izolate dar hoţii au furat chiar şi din Parcul Nichita Stănescu (Centrul Civic vechi) dar şi de pe rondurile din faţa Palatului Administrativ. Aşa că să nu ne mirăm când o să auzim că au fost furaţi şi cine ştie câţi poliţişti comunitari, niscaiva jandarmi sau cine ştie câte echipaje de poliţie. Cu poliţişti cu tot, desigur!

Sebi Ghiţă, ca să vezi!

Sebastian Ghiţă a fost invitat să participe la o reuniune cu caracter privat cu Mihail Gorbaciov. Acuma să nu ziceţi că nu ştiţi cine-i Mihail Gorbaciov!

Ar fi bine dacă n-ar fi rău

Bilanţ negru: 27.000 de firme - suspendate sau în insolvenţă. Semn că trăim bine!

Trecerea de pietoni? Un moft!

Poliţiştii prahoveni au verificat dacă şoferii acordă prioritate pietonilor. Şi nu o acordau. Că doar nu erau aşa proşti. Cum să acorzi ceva, cuiva care nu o merită? Să zică mersi că nu le cer şi bani după ce-i plimbă pe capotă!

Pulane şi stetoscoape

Concediile medicale, verificate cu poliţia. Să vedeţi consultaţii, dar şi ce stetoscoape, de fiţe, or să aibă şi poliţaii! Cu GPS, care măsoară viteaza şi traficul alambicat al celulor albe şi roşii din sângele celor verifiaţi.

CJ umblă la bani

Prima rectificare bugetară din acest an, la Consiliul Judeţean Prahova, a adus, prin subvenţii de la bugetul de stat niscaiva bănuţi pentru repararea drumurilor. Astfel, Cei 495.000 de lei s-au împărţit repede. Pentru drumul judeţean 219, care străbate comuna Predeal Sărari - 155.000 de lei. Iar de restul, adică 340.200 de lei, se vor pune covoare de asflat şi alte chestii de genul acesta pe drumul judeţean 130 A Crivina – Tinosu.

Azuga vrea sală de fiţe, pardon, de sport!

Primăria Azuga  vrea o bază sportivă cum n-are nimeni în judeţ. Aşa că a pus-o de o licitaţie pentru găsirea firmei care să construiască minunea de bază sportivă. Contractul va avea o valoare estimată la aproximativ 795.000 de lei. Are lumea bani, care va să zică!

Oferă, dar au cui?

Institutul pentru o Societate Deschisă şi Fondul de Educaţie pentru Rromi a anunţat că oferă 75 de burse studenţilor medicinişti de etnie rromă. Adică a celor care umblă cu bisturiul legal şi nu ascuns în spatele victimelor. Că astfel de “chirurgi” n-au nevoie nici de facultate şi cu atât mai puţin de bursă. O fac benevol!

Se bat şi ei pe ce pot

La Câmpina s-au scos la închiriat tonetele din Piaţa Centrală. Unii abia aşteptau asta. Ca să se mai încaiere şi ei un pic! Că nu-i de colo să te baţi pentru o tonetă din Câmpina!

La 13 ani spărgea maşini

Că unii au pasiuni este ceva firesc. Doar că unele pasiuni sunt mai ciudate. Aşa a făcut un tânăr de 13 ani. Care, din plictiseală, spărgea maşini. Mai avea doi prieteni, unul de 14 şi altul de 22 de ani. Care râdeau de el se pare şi că la 13 ani ai lui se încurca doar la casetofoane şi roţi de rezervă. Poate că era şi trist, sărmanul de el. Ar fi spart şi case, de oameni sau de bani, dar cum nu are 18 ani… îşi făcea şi el mâna pe ce putea şi se nimerea.

Am pubela mea, sunt fericit

Elevii ploieşteni vor pubele pentru colectarea selectivă a gunoaielor. Să vrea, că şi Prigoană cel mic a vrut să fie în Parlament. Proiectul “Gândeşte verde – gândeşte curat", iniţiat de Agenţia pentru Protecţia Mediului, a ajuns la o nouă etapă. Fază în care copiii din 23 de şcoli ploieştene s-au gândit că pot să sensibilizeze autorităţile într-un mod inedit. Fiecare copil a scris o scrisoare în care a povestit cum îşi doreşte să arate oraşul în care trăieşte. Este clar că acel oraş de vis nu prea are cum să fie acesta de acum, dar aşa-s copiii! Spun şi visează mult, dar viaţa o să aibă grijă şi de asta!

Berceanu despre eşecul A3:

"Am cîştigat experienţă". Şi noi care credeam că altceva…

Adelu nu mai vrea nimic

Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Nastase, a declarat că nu mai este interesat de vreo funcţie publică în stat. O fi trecut criza şi scoate bani din ouă...

Cum faci 15 din nimic

Echipa de conducere a Filialei Prahova a Partidului Conservator a reuşit să impresioneze foarte mult. Că tot erau patru-cinci pe la sediu, dar şi în tot judeţul aşa că şi-au propus să nu lase sloganul adoptat la recentul congres înscris doar în documentele oficiale. Ca urmare, sub îndemnul "Implică-te!” Cică această mega-acţiune se va desfăşura până la sfârşitul acestei luni. Dar chestia haioasă este că au anunţat cum că această debordantă mişcare politică o să aibă loc “ la nivelul a circa 15 organizaţii din judeţ”. Ce a făcut şi cenuşa asta vulcanică din unii, ce efecte ciudate poate să aibă norul acela…

Mizil, mon amour

Mizilul, singurul oraş din ţară care a fost selectat să participe la o confruntare artistică internaţională. Este clar că hartijtii de prin Mizil sunt cei mai tari, cei mai buni etc. Oraşul Mizil a fost singura localitate din România selectată să participe la un concurs european de artă, prin intermediul căruia fiecare participant trebuie să creeze o lucrare care să exprime viziunea artistica asupra celorlalţi prin intermediul apei. Vă daţi seama că la Mizil o să vedem sculpturi din apă, case din apă şi multe minuni… cu toate făcută doar din apă? Dar, oare, o fi de ploaie?

Tot femeia, sărmana!

Dintre şomerii cu studii superioare, 99 la suta sunt femei ! Păi cum să nu fie, dacă nu s-au “scos”, “oprit” etc, la timp?!

Măcar cimitire să avem

Prahova nu reuşeşte să colecteze banii pentru sănătatea locuitorilor săi. Vedeţi ce pont bun pentru afaceri în zona pompelor funebre vă oferim? Moca!

Poduri şi durere

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a anunţat că are în vedere repararea a patru poduri de pe Drumul Naţional 1, în zonele Posada şi Sinaia. Bine că le are în vedere că noi credeam că se vor apuca de reparaţii. Dar aşa, stăm liniştiţi.

Puşcăriaşi la seră

Un grup de 12 persoane private de libertate, care execută pedeapsa în regim deschis la Penitenciarul Ploieşti, au participat la amenajarea serei şi a grădinii Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică de la Nedelea. Că au intrat în seră nu ar fi de rău, dar dacă după lucrarea asta nu cumva or să o facă pe nebunii şi să mai vrea?!

La CJ în poartă, o economie mare se arată

Ca să nu mai fie acuzaţi că sparg banii ţării pe prostii, unii au anunţat că vor face şi vor drege şi se va emite un fel de biblie a standardelor de cost. Iată că şi CJ Prahova se simte dator c-o vorbă. Pe surse, desigur. Cum că această hotărâre ar putea să aducă beneficii în organizarea licitaţiilor şi în stabilirea preţurilor pentru anumite lucrări. Parandărătul fi-va şi el tot un fel de standard de cost?!

I-au ciuruit. La bilete şi abonamente

Conducerea Universităţii Petrol şi Gaze (UPG) din Ploieşti a anunţat, prin intermediul unor afişe cum că toată floarea studenţimii din UPG  nu va mai beneficia de abonamente gratuite pentru transportul în comun. Cică atacul la banii studenţilor ar fi fost cauzat de sărăcia care bântuie prin zonă, prin ţară, şi mai ales prin U.P.G. Că despre viscolul de prin buzunarele studenţilor ce să mai spunem! Vestea proastă dar sărăcia asta cruntă va afecta aproximativ 1.300 de studenţi. Dar or să termine ei studiile… prin Kuweit, Arabia Saudită şi Canada… tot la fel scump o fi transportul în comun?

De ceva timp edilul sinăienilor, pe numele să de catalog Vlad Oprea, este plecat prin lume. A fost o decizie grea. Abia venise de la Paris. Unii se vor întreba care a fost rostul acestei plimbări prin capitala Franţei. Dar ce mai contează acum? Nu este Parisul oraşul luminilor? Nu este, oare, şi oraşul iubirii (parcă aşa se spune, nu?). Ei, dragilor sinăieni, trebuie să fiţi tare mândri şi fericiţi să aflaţi că alesul din fruntea urbei şi-a petrecut o fericită şi minunată perioadă a vieţii sale prin capitala culturii europene. Şi cum să te bucuri de unul singur de o asemenea minunăţie? Să fii primarul Perlei Carpaţilor şi să stai singur cuc prin mândreţea de capitală a Franţei… cam  greu de crezut şi de acceptat. Ar fi multe de povestit despre Paris şi minunata călătorie a lui Vlad Oprea, dar aşa-i în viaţă. Toate concediile, plăcerile, aventurile şi bucuriile au în spatele lor şi ceva trist. Se încheie. Viaţa roz, viaţa de huzur ne arată spatele. După un moment de tandreţe... a şi dispărut.

Oxford, ce mai plăcere!

Ca edil ai parte şi de felurite chinuri sau neplăceri care nu te lasă să te bucuri de viaţa tihnită din oraşul tău. Trebuie să mai şi socializezi, să mai vezi şi faţa – sau spatele – acestei lumi. Cam aşa s-a petrecut şi cu Vlad Oprea. El a plecat la Oxford. Cum să pleci singur într-un loc aşa de important pentru europeni? Aşa că a pornit la drumul greu cu Marian Panait. Consilierul său personal. Sinăienii zic, pe la colţuri, în răutatea lor, că este cam ciudată această însoţire deoarece ei se aşteptau să o ia alături pe Ana Maria Staicu şi nu să-l aibă mereu în spate, cu valize, genţi, poşete, pe...  Marian Panait!  Tot unii cam spurcaţi la gură – ce rea este şi lumea asta, frateeeeee! – zic şi pun în spatele lui Vlăduţ, dacă mă înţelegeţi, cum că plimbarea la Oxford ar fi taman ocazia prilejului ca relaţia dintre cei doi să se limpezească şi să se consolideze cât mai profund. Cică Marian ar fi avut nevoie de un pic de intimitate cu edilul deoare trebuiau lămurite nişte chestiuni arzătoare şi destul de pătrunzătoare într-o relaţie ca a lor. Acuma ştie tot omul că la supărare spui şi vrute şi nevrute, iar unii chiar cred că Marian ar fi fost tare supărat din moment ce ar fi ameninţat cu dezvăluiri incendiare prin ziarele de scandal şi mai tot sinăianul îl auzea de ceva timp cum că i-ar fi ieşit analizele proaste, că ar avea greţuri, că nu prea suportă mirosurile, că ar avea şi niscaiva pofte ciudate... şi că aşa ceva nu este prea bine pentru el. Chestiuni care sigur se vor rezolva pe la Oxford, că dacă  nici pe acolo nu se poate... nu se mai poate pe nicăieri. Pe bani publici, desigur.

Concurs mare la Sinaia: „Cine fură mai repede nevasta altuia?!”

Heeei, dragii moşului, să ştiţi că sinăienii au şi consiliu local. Format, fireşte, din consilieri locali. Unii dintre ei, oameni cu scaun la cap şi pentru care funcţia înseamnă mult, au mult drag faţă de oraş şi sunt hotărâţi să se implice în rezolvarea problemelor oraşului Sinaia. Greu de crezut că Liviu Harabagiu sau Lăcrămioara Cojoianu, directoarea liceului, se simt în largul lor la şedinţele din CL Sinaia. Dar colegii de consiliu nu ţi-i alegi după cum vrei, cam aşa cum se întâmplă cu nevasta sau bărbatul. Apropo de neveste: sinăienii se tot întreabă, fac pariuri cu privire la cine va câştiga concursul „Cine fură mai repede nevasta altuia?!”. Un concurs în care există competitori foarte bine antrenaţi şi pregătiţi să facă orice pentru a câştiga trofeul... adică nevasta altuia. Deocamdată concursul „Cine fură nevasta altuia” este în faza preliminară şi deja se mizează pe favoriţi precum Remus David sau alţii care au cote ridicate printre pariori.

O floare şi doi găozari

Iată că, după multă luptă, românii au avut parte şi de o zi de luni ceva mai... specială. Liberă, cu ghiftuială şi, pentru câţiva, doar cu sentimentul că au participat la o mare minune spirituală, Învierea Mântuitorului. Prilej pentru unii – mai neduşi la biserică – să-şi ia rudele, nevestele, prietenii sau necunoscuţii la pumni, bâte sau să le măsoare spatele cu o ţambră din gard. Se pare că o ciocnire a ouălelor a devenit neinteresantă şi desuetă. Motiv pentru care Poliţia spune că am avut “sărbători pascale în general liniştite”. Iar Poliţia “mică”, adică aia comunitară, ne-a prezentat un fel de “ştiri de la ora 5”, un buletin de presă plin de bătăi, spargeri, furturi şi chiar unul care-şi făcuse vena sită.

Ehei dragilor, toate ar fi tare bune dacă nu am fi aşa de săraci, bolnavi şi obosiţi. Dar, cel mai rău este altceva: faptul că pentru români săptămâna începe, invariabil cu ziua de Luni. Şi ca să nu mai spuneţi că am avea ceva cu ziua asta, iată că lunea a fost declarată, oficial, ca fiind ziua celor mai multe îmbolnăviri declarate!

Viorel Cataramă a fost exclus din PNL

Viorel Cataramă a fost exclus din PNL de Consiliul Naţional Executiv al partidului, la propunerea Biroului Politic. Decizia a fost luată cu 39 de voturi “pentru", şase voturi “împotrivă" şi patru abţineri. Ce vremuri erau cândva… când Viorel era mare şi tare, iar tot omul visa să-şi mulţumească nevasta. C-o saltea Relaxa! 

Dragi copii, prieteni şi prietene de pe Facebook, să zicem, şi nu numai. Această povestioară de pe mare nu o s-o găsiţi niciodată în săptămânalele afiliate grupului Asesoft, pentru că deontologia le împiedică să fie atât de atente la micile gheşefturi ale trustului, fiind ocupate cu probleme mult mai importante, cum ar fi criticarea pedeleului la comandă. Aşa că, pentru că ei nu scriu, ne revine nouă sarcina ingrată de a vă informa că în portul ăla mic de la Constanţa a acostat, acum câteva luni de zile, un vapor mare.