- Scris de Irina Sima
Istoric – evoluția PDL
Istoria Partidului Democrat Liberal începe încă din 1989, o dată cu apariția Frontului Salvării Naționale (F.S.N.). La 17 iunie 1990 s-a format primul guvern legitim postdecembrist, alcătuit în majoritate din membri ai F.S.N. Prim Ministru al Guvernului a fost numit Petre Roman, lider naţional al F.S.N. Divergenţele din interiorul F.S.N. privind ritmul reformelor au dus la conturarea a două grupări: gruparea Roman şi gruparea Iliescu[1].
Divergențele între cele două grupări se adâncesc, astfel că în 1992, după ce pierde alegerile din partid, gruparea Ion Iliescu părăsește FSN și formează un nou partid, PDSR. În continuare, FSN participă la alegerile generale din 1992 însă scorul foarte mic obținut cât și imposibilitatea de a ajunge la un consens cu PDSR privind guvernarea, trimit FSN în opoziție alături de PNŢCD, PNL şi UDMR.
Anul 1993 este un an important, întrucât marchează apariția Partidului Democrat, ca urmare a fuziunii prin absorbție a FSN cu PD. Denumirea partidului va Partidul Democrat, preşedintele fiind ales în unanimitate fostul prim ministru, Petre Roman.
În urma alegerilor generale din 1996, PD intră la guvernare alături de CDR, UDMR şi PSDR , deţinând şase portofolii. După numai un an, ministrul PD al Transporturilor la acea vreme, Traian Băsescu, demisionează în semn de protest pentru remanierea Guvernului Ciorbea. Se declanșează o adevărată criză politică. La nici o lună de la demisia sa, președintele Emil Constantinescu anunță demisia tuturor miniștrilor PD.
Începutul anului 1998 aduce o victorie pentru PD care, după ce reușește să determine demisia primului-ministru Victor Ciorbea, printr-o moțiune care nu a mai fost depusă, intră din nou la guvernare.
Pierderea alegerilor locale și generale din 2000 de către Partidul Democrat au drept consecință imediată schimbarea conducerii. Astfel, Traian Băsescu devine președinte al partidului începând cu anul 2001.
oi ani mai tărziu, în septembrie 2003, ia naștere alianţa politică între Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal, condus de Theodor Stolojan, care a fost desemnat şi candidatul Alianţei D.A. la Preşedinţia României.
Alegerile locale din 2004 aduc o victorie importantă pentru PD, Traian Băsescu fiind ales primar general al Capitalei. Câteva luni mai târziu, o mutare cel puțin stranie la acea vreme are loc în cadrul Alianței D.A.. Theodor Stolojan anunță retragerea sa din cursa prezidențială cu puțin timp înainte de alegeri. Traian Băsescu devine astfel candidatul D.A. pentru funcția de președinte al României și reușește să-l învingă în turul al doilea pe Adrian Năstase, candidatul PSD.
O dată cu alegerea lui Traian Băsescu în funcția de președinte al țării, conducerea PD este preluată în 2004 de Emil Boc – președinte interimar și, din 2005, președinte ales. Tot din 2005 PD devine membru al PPE.
Urmează încă un moment important pentru PD, în 2007, când decide să fuzioneze cu Partidul Liberal Democrat condus de Theodor Stolojan, cooptând astfel o serie de figuri marcante, foști membri ai Partidului Național Liberal. Ia naștere astfel Partidul Democrat Liberal iar președinte este ales Emil Boc.
În 2008, o dată cu câștigarea alegerilor parlamentare, PDL formează guvernul împreună cu PSD. Anul 2009 aduce o nouă victorie, candidatul PDL pentru funcția de președinte al țării și, totodată, președintele în exercițiu, Traian Băsescu, obținând al doilea mandat.
Începe însă și declinul pentru PDL și guvernarea PDL, imaginea partidului fiind puternic marcată de măsurile de austeritate adoptate în perioada crizei economice. Cu câteva luni înainte de alegerile locale din 2012, guvernul PDL este demis prin moțiune de cenzură iar puterea este preluată de USL. Scorul obținut de PDL în alegerile locale prevestește însă ceea ce va urma: cel mai slab rezultat obținut în alegerile generale de către PD (sub o denumire sau alta) din ultimii zece ani.
Liderii PDL din 90 până azi
Evoluția Partidului Democrat Liberal a fost puternic marcată de liderii săi. Astfel, în anii 90, Petre Roman a fost figura marcantă a partidului. Un lider puternic în acea vreme, dar a cărui imagine a fost puternic afectată de perioada de tranziție a politicii românești. Cel care i-a urmat la conducerea partidului și-a pus însă puternic amprenta asupra evoluției PD și a avut rolul de locomotivă pentru partid. Este vorba, desigur, de Traian Băsescu care, chiar și din postura de președinte al României nu s-a disociat de imaginea partidului. Din 2005, liderul PD a devenit Emil Boc, un lider care însă nu a reușit să-și pună amprenta asupra imaginii partidului, un lider pe care nici măcar poziția de prim-ministru nu l-a transformat într-un personaj politic puternic, marcant. A fost mai degrabă asociat imaginii unui simplu executant, percepția publică fiind aceea că doar îndeplinește ordinele de la Cotroceni. O comunicare deficitară a partidului și a guvernului condus de Emil Boc au întărit această percepție. O dată cu pierderea alegerilor locale din 2012, lui Emil Boc îi urmează la conducerea PDL Vasile Blaga. Personaj politic bine cunoscut, fost ministru, imaginea unui politician dur, deseori în opoziție cu Traian Băsescu, Blaga surprinde prin strategia pe care o adoptă ca președinte de partid. Un discurs politic haotic, presărat cu bâlbâieli, o poziție mai degrabă defensivă deși partidul se afla deja în opoziție îl transformă pe Vasile Blaga poate în cel mai slab președinte pe care PDL l-a avut în ultimii ani. Pierderea alegerilor parlamentare din 2012 cu un scor mult prea mic pentru un partid de anvergura PDL, determină nemulțumirea multor lideri locali la adresa lui Vasile Blaga.
Tipologia liderilor PDL
Conducând partidul în primii ani de la formarea sa, Petre Roman a intrat în memoria colectivă ca fiind liderul tânăr, carismatic. Evenimentele din perioada guvernării sale dar și nenumăratele schimbări de pe scena politică a anilor 90 îi erodează rapid imaginea și îi știrbesc autoritatea.
Spre deosebire el, Traian Băsescu este liderul carismatic, dar puternic. Este apropiat de oameni și se pierde în mijlocul lor. Limbajul, atât cel verbal cât și non-verbal îl apropie tot mai mult de popor. Discursul său avea forța de a mobiliza masele. Un alt element care a consolidat imaginea de lider puternic a lui Băsescu este atitudinea justițiară. În interiorul partidului este văzut mai degrabă ca un lider autoritar.
Misiunea lui Emil Boc în ceea ce privește imaginea sa a fost una cu mult mai grea. După autoritarul și carismaticul Traian Băsescu, pentru Boc este tot mai greu să impună imaginea unui conducător puternic. El reprezintă mai degrabă tipul executantului, cel care îndeplinește ordine, nu cel care le dă. Guvernarea nu îl ajută prea mult să-și consolideze imaginea de lider de partid, rămânând până la finele mandatului său un lider slab, fără prea multe veleități de conducător.
Vasile Blaga însă are o imagine și o poziție deja consacrată în partid. Era de așteptat ca sub conducerea sa PDL să recupereze capitalul electoral pierdut în decursul ultimilor patru ani. Avem de-a face însă cu un lider nu doar lipsit de carismă, dar și de autoritate.
Portret robot al viitorului lider PDL
PDL a ajuns într-un moment dificil pentru un partid politic. Erodat de o guvernare asupra căreia și-au pus amprenta măsurile de austeritate, fără un lider carismatic sau puternic, într-un context politic deloc favorabil și cu un procent mult prea slab obținut în alegeri, are nevoie urgentă de o revigorare. Care ar putea fi dată tocmai de apariția unui lider nou.
Un lider care să reorienteze PDL către dreapta, care să aibă forța și susținerea necesară de a reforma partidul începând de jos în sus. Un lider care prin discursul său să mobilizeze electoratul și să-l facă să creadă într-o idee. Un lider care să poată să facă opoziție guvernului astfel încât, atunci când va veni momentul alegerilor, să reprezinte o soluție nu o alternativă.