Ion Iliescu a declarat, joi, despre redeschiderea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor, că nu ştie cui slujeşte aşa ceva, că acele evenimente ar trebui cercetate de istorici, nicidecum de procurori, el precizând că, „în loc să stăm să plângem morţii, ar trebui să tragem concluziile politice adecvate". Iliescu vede o conspiraţie şi când vine vorba despre sancţiunile pe care CEDO le-a impus României.
"Nu ştiu cui slujeşte aşa ceva. Altminteri, nu-i nicio problemă", a spus Iliescu, întrebat cum comentează redeschiderea dosarelor Revoluţiei şi mineriadelor. "A fost un moment de istorie, cu părţile lui bune şi cu părţi mai puţin bune, cu stări conflictuale. Am trecut peste ele, am depăşit. Ce rost are să dezgropăm? Ele trebuie să formeze obiectul unor asemenea dezbateri, unor oameni care stau şi studiază istoria ca să tragem învăţăminte, nu să tot întreţinem o stare", a delcarat fostul preşedinte. Iliescu a adăugat că îi înţelege pe cei care au avut pierderi umane.
"Acesta a fost caracterul cel mai radical din tot arealul nostru, nici ungurii, nici polonezii, nici măcar bulgarii. La noi a fost o mişcare radicală de înlăturare a vechiului regim, cu sacrificii umane. Acum, să stăm să tot plângem morţii, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societăţii", a afirmat fostul şef al statului. Ion Iliescu a comentat şi decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) de a sancţiona România în legătură cu Revoluţia din 1989. "CEDO este alimentat de unii de aici, interesaţi să întreţină aşa ceva", a declarat Iliescu.
„O exprimare eliptică"
La câteva ore după ce i-a batjocorit pe morţii Revoluţiei, Ion Iliescu a revenit, pe blogul său personal, cu precizări. „La sfârşitul întâlnirii de la Palatul Parlamentului, dedicată formării CPUN, prima instituţie a noii democraţii româneşti, am răspuns unor întrebări ale presei, legate de intenţia redeschiderii dosarului "Revoluţia din decembrie", şi unor decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, privitoare la plângerile unor rude ale victimelor din decembrie 1989.
Revoluţia Română a fost un eveniment extrem de complex, şi a spune că poţi să-l cuprinzi într-un dosar înseamnă a ignora o întreagă realitate. Orice sentinţe ar da un tribunal sau altul, ele nu înseamnă că reprezintă adevărul despre Revoluţie.
Sunt doar soluţii particulare, date unor cazuri particulare. Iar acolo unde au fost identificaţi vinovaţi de represiune, aceştia au fost judecaţi şi condamnaţi. Nu pentru o vină în general, ci pentru fapte concrete. Regret faptul că o exprimare eliptică, în contextul acestei discuţii, poate suna drept indiferenţă faţă suferinţa rudelor celor morţi în acele zile. Nu este, iar tot ceea ce am făcut pentru cinstirea memoriei lor stă dovadă că nu este vorba de indiferenţă sau de lipsa empatiei.
Cinstirea memoriei celor morţi în timpul Revoluţiei înseamnă în primul rând să acţionăm pentru ca România să nu mai cunoască totalitarismul. Iar pentru asta acţiunea politică este primordială. Democraţia înseamnă politică. Trebuie să tragem concluziile politice care se impun din tot ceea ce am făcut greşit în aceşti 26 de ani, înseamnă să întărim instituţiile politice: parlament, partide, organe alese la nivel local; să ne facem datoria de a veghea ca ţara asta să rămână o democraţie, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti să fie respectate", a spus Iliescu.
Cristian Tudor Popescu: Iliescu are sânge rece, de reptilă politică
„Dl. Iliescu nu și-a spus problema să slujească cuiva, această declarație. Și-a exprimat natura sa fundamentală. De-a lungul timpului am spus și am repetat: cui dorește să știe cum e pe dinăuntru Ion Iliescu, să-i acopere – atunci când apare la televizor – partea de jos a feței, să-i lase numai ochii și o să se cutremure", a spus Cristian Tudor Popescu.
„Dl. Iliescu își arată și cu această ocazie sângele rece de reptilă politică. Îmi amintesc o altă replică a domniei sale, absolut definitorie pentru acest cinism, această răceală de politician bolșevic. Era vorba de un secretar de stat, Șerban Pretor, care a fost bătut în trafic de doi SPP-iști pentru că-i deranjase cu trabantul său. Reacția lui Ion Iliescu a fost: n-o fi chiar așa, or fi avut și băieții motivele lor. Or fi avut și minerii motivele lor să bată oamenii după criteriul pletelor, ochelarilor, fustei scurte. Or fi avut și oamenii morți la Revoluție care s-au mutat în pământ motivele lor să facă asta, nu?", a adăugat jurnalistul.
„Pentru el însuși mai vorbește Ion Iliescu", a menționat CTP. El a mai relatat o întâmplare de dinainte de anii 2000, când l-a întrebat cum poate mânca, cum poate dormi în toți acești ani, iar, spune jurnalistul, Ion Iliescu a răspuns: „Dar ce vreți să fac eu?"
„Nu se mai adresează nimănui dl. Iliescu. Ce se întâmplă în clasa politică și în spațiul politic din România de azi își are rădăcinile în mod esențial și în ce s-a întâmplat la Revoluție și în faptul că nu au fost stabilite vinovățiile nici până azi", a completat Cristian Tudor Popescu, subliniind că acele evenimente vor marca România pe o perioadă lungă, iar faptele nu se pot prescrie.
„Nu e niciodată prea târziu să încercăm să aflăm adevărul, dar atitudinea asta este aceeași cu aceea care a dus la condamnarea lui Vișinescu Alexandru abia acum, după 25 de ani de la Revoluție, și a celorlalți Visinești care încă nu au fost condamnați. Este același tip de atitudine, să nu dezgropăm morții: morții din anii 50 din pușcării și de la canal, morții de la Revoluție... Este o idee care îi leagă pe mulți dintre cei pe care îi vedem în spațiul politic public astăzi", a spus Cristian Tudor Popescu la Digi24.