Lecţie de istorie predată ploieştenilor de prof. univ. dr. Ion Bulei / România în timpul Regelui Carol I

În tradiţionalul ciclu de manifestări „Istorie şi civilizaţie”, organizat de Muzeul judeţean de istorie şi arheologie Prahova, se înscrie şi conferinţa „România în timpul Regelui Carol I”, susţinută ieri de un cunoscut specialist în domeniu, prof.univ.dr. Ion Bulei.

Chiar de la începutul cuvântului său, distinsul oaspete şi-a exprimat regretul că „ istoria ne învaţă, dar, din păcate, nimeni nu ţine cont de importanţa ei, deşi istoria ne arată cum să avem grijă de destinul unui popor, cum să căutăm şi să-i apărăm identitatea.

De aceea cred că istoria trebuie abordată de cât mai mulţi români, nu neapărat ca o meserie, ci ca un hoby, dacă vreţi”, a spus domnia sa, cu referire indirectă la ceea ce s-a întâmplat, acum câteva zile, în Ţinutul secuiesc, când Avram Iancu, un erou naţional, a fost batjocorit!

Din păcate, la conducerea ţării, nu mai avem un „suveran” asemenea Regelui Carol I, socotit nu doar drept cel mai mare rege al României, dar şi un neegalat şef de stat, care a contribuit, în lunga sa domnie de 48 de ani ( 1866-1914), la stabilitatea politică a ţării, la dezvoltarea şi prosperitatea ei, fără precedent. Această perioadă de înflorire şi bunăstare reprezintă o pagină marcată de istorie şi o pildă peste veacuri în Cartea de Aur a poporului şi naţiunii române.

„Şi eu sunt român”

Când a venit în ţară, principele Carol de Hohenzollern avea doar 27 de ani. Era descendent dintr-o familie cu o îndelungată tradiţie la conducerea Prusiei şi Germaniei, statornicită încă de pe vremea lui Otto cel Mare. Şi avea să demonstreze această „moştenire” de conducător şi patriot încă de la intrarea în ţară, când a rostit memorabilele cuvinte: „Păşind şi rătăcind pe teritoriul României, şi eu sunt român!”

A fost proclamat ca rege la 10 mai 1866, dată „ ...care va fi de-a pururi /sfântă zi că ea ne-a dat, /domn puternic ţării noastre / libertate şi regat...”( versuri din imnul naţional).

Având puteri depline, Carol I şi-a exercitat cu fermitate rolul său de arbitru în lupta pentru putere între grupările politice, reuşind astfel să realizeze unul dintre principalele sale obiective, ca rege: stabilitatea politică, obţinută şi datorită alianţei politice şi militare cu puterile centrale, în principal cu Germania. Acest lucru a constituit o stavilă în calea expansionistă a Rusiei, „duşmanul natural” al ţării noastre. Realitatea este că toţi miniştri care i-au sprijinit demersurile Regelui erau oameni culţi şi vorbeau franceza – aceasta fiind, de fapt, şi limba utilizată de suveran - două treimi dintre ei având studiile superioare făcute la Paris, iar alţii, printre care şi Maiorescu, studiaseră la Berlin şi vorbeau germana.

Modernizarea statului român – acţiunea Regelui Carol I

Un alt obiectiv al Regelui a fost modernizarea ţării. Încă de la intrarea în ţară, el a observat că drumurile erau proaste, casele arătau ca vai de ele, deşi populaţia l-a primit cu bucurie, aplauze şi covoare colorate întinse pe garduri – semn al ospeţiei caracteristice neamului românesc, dar şi cu obiceiuri şi datini bizantine. Ca atare, Carol I a reuşit, prin programe şi seriozitatete, să disciplineze efortul naţional în vederea realizării unor importante proiecte economico-sociale: 3800 km de cale ferată, gări, poduri, servicii de navigaţie în porturile dunărene, şantiere navale, reorganizarea poştei române, reţea telegrafică şi rutieră, înfiinţarea unei flote comerciale.

Castelul Peleş ridicat din fondurile proprii

După deschiderea CEC-ului din 1864, s-au creat Creditul funciar rural şi Creditul urban. Totodată, s-a demarat construcţia a zeci de obiective sociale, culturale, turistice ş.a. Cel mai important proiect avea să fie ridicarea Castelului Peleş, din banii săi, proveniţi din lista civilă - care în primii ani de domnie se ridica la 2 milioane de lei ( leul era egal cu francul francez!), iar în partea a doua a vieţii, pe această listă figurau 5,5 milioane de lei – plus veniturile obţinute din domeniile Coroanei Regale. Dintre acestea, menţionăm numai pe cele din Prahova: Muntele Caraiman, Gherghiţa, acţiuni la Fabrica de Hârtie Buşteni, Bere Azuga, Astra Română Ploieşti, Steaua Română  Câmpina.

Audienţele suveranului

Suveranul avea o plăcere deosebită să participe personal la toate realizările – şi nu au fost puţine – aceste momente reprezentând şi lungi discuţii cu oamenii, care-i arătau din plin dragostea şi respectul lor.
De altfel, Carol I obişnuia să acorde câte două audienţe pe zi, între orele 10-12 şi 15-17. Pentru a nu se lungi discuţia, regele stătea tot timpul în picioare, lângă biroul său, dădea răspunsuri scurte, iar la plecare suveranul îşi onora oaspetele cu o strângere de mână - dacă acesta era o persoană importantă – şi cu doar un deget pe ceilalţi!

„Simt că România a devenit o putere iar eu mi-am îndeplinit cu cinste datoria”

Ca o curiozitate a timpului, Regele Carol I nu a avut nici măcar o amantă, precum ceilalţi monarhi, deşi soţia era mai tot timpul plecată din ţară şi pasionată de poezie. Într-o scrisoare adresată Reginei, în ajunul Crăciunului, Regele îşi punea întrebarea: “cum ar fi fost configuraţia Europei dacă eu nu aş fi venit în România? Simt că România a devenit o putere şi pot să privesc în urmă cu mulţumire că mi-am îndeplinit cu cinste datoria…”.

Radu Rosetti chiar avea să remarce faptul că “nicio ţară din lume nu s-a transformat aşa de radical, într-o perioadă de timp relativ scurtă, ca România”.

Privind în trecut, constatăm că viaţa în România regelui Carol I a fost cea mai prolifică, bună şi frumoasă, în comparaţie cu vremurile care au domnit ceilalţi monarhi de după el. Cât despre România mileniului al III- lea, mai bine să nu vorbim. Punct!

Ioan POPESCU