A trecut aproape un an de la anunțul morții lui Pacepa, cauzată de Covid 19. Vestea a resuscitat iar articolele de presă, analizele, documentarele mai vechi, cine a fost, ce a făcut, a făcut bine, sau a fost trădător de țară.
Pacepa a murit la vârsta de 92 de ani și la 43 de ani de la fuga sa din țară.
S-a scris mult despre el, de multe ori tendențios, câteodată laudativ și totuși subiectul nu este închis.
Unii se întrec cu laudele, alții cu invectivele. Unii îl fac trădător, alții erou anticomunist/anticeaușist.
Din punct de vedere legal, Pacepa a fost reabilitat în 1999 de Curtea Supremă, la 21 de ani distanță de condamnarea sa la moarte pentru „crimă de înaltă trădare“. Abia în 2004 statul român a pus în aplicare decizia justiției sub presiuni americane și internaționale cuplate la dorința guvernului de accedere în Uniunea Europeană.
Până la urmă cine a fost și ce a fost Pacepa?
În lumina cercetărilor recente ale arhivelor SRI/Securității făcute de istorici, cercetători CNSAS rezultă o părere de mijloc, aceea că Pacepa nu a fost nici trădător, nici erou, ci doar un om corupt și foarte speriat că va fi dat în vileag, mazilit și arestat la momentul iulie 1978.
Pacepa ridică DIE (Direcția de Informații Externe)
Pacepa era adjunct al unui serviciu desprins din Securitate, și anume Departamentul de Informații Externe (DIE), o instituție care devenise extrem de importantă între 1968 și 1978. Se numea „departament“ din 1972, având astfel statut egal cu Securitatea Statului (DSS).
Ion Mihai Pacepa avea patru mari calități, lucruri pentru care a fost promovat de consilierii sovietici (în anii 50) și ulterior de Ceaușescu (anii 60-70). Era educat, era inteligent, avea studii tehnice (inginer chimist), era un docil executant. De obicei aceste caracteristici nu prea merg împreună, adică inteligența cu docilitatea.
De la prim adjunct al DIE, Pacepa a devenit și consilier al lui Ceaușescu și secretar de stat la Ministerul de Interne cu grad de general-locotenent și rang de ministru. Funcția de consilier al președintelui republicii îi conferea puteri și autoritate înzecite față de funcția de prim-adjunct al spionajului românesc.
Potrivit istoricului Mădălin Hodor generalul Ion Pacepa și cu generalul Nicolae Doicaru, șeful DIE, formaseră un grup de influență la nivelul serviciilor și al Comitetului Central, având puterea să influențeze chiar anumite numiri de miniștri.
Acest grup făcuse multe servicii regimului Ceaușescu, de la spionaj industrial în țările occidentale, pentru furt de tehnologie, la aranjarea unor înțelegeri pentru „vânzarea“ unor etnici germani sau evrei către Germania Federală și Israel, respectiv la furnizarea de bârfe și înregistrări cu aventurile erotice ale demnitarilor comuniști din jurul perechii prezidențiale, lucru foarte gustat de Elena Ceaușescu. De aici până la „vămuirea“/șpăguirea unor tranzacții efectuate de către Pacepa și Doicaru nu a fost decât un pas.
Pacepa, mâna dreaptă a lui Ceaușescu
Pacepa era mai apropiat de familia Ceaușescu decât Doicaru, care era mai brutal.
El știa ce-și doresc soții Ceaușescu, le intuia dorințele, le făcea cadouri, surprize, le cumpăra bunuri exclusiviste din hulitul Occident, le organiza vizite în statele vestice, în Statele Unite la președinții Nixon și Gerald Ford, în Marea Britanie la regină pentru contractul cu British Aerospace. Devenise un fel de șef al administrației prezidențiale, deși această instituție nu exista formal, sau un fel de cancelar al șefului statului, și chiar unul indispensabil.
Din această poziție Pacepa devenise un potentat al vremurilor, era favoritul ceaușeștilor, avea putere, influență, o vilă cu piscină (evident o casă naționalizată), teren de tenis în centrul Capitalei, vilă de vacanță la mare și cabană de vânătoare la munte, o colecție de arme, mai multe decât avea un ministru, un secretar de stat, un secretar al comitetului central.
Pacepa a spus după defectare că a recurs la acest gest deoarece i se ceruse să organizeze un asasinat asupra lui Noel Bernard, șeful redacției românești din cadrul postului radio „Europa Liberă“, lucru pe care fibra lui morală nu l-a lăsat să se întâmple. În schimb, mai devreme cu câțiva ani nu avusese probleme de conștiință în a aranja o „bătaie soră cu moartea“ scriitoarei Monica Lovinescu la Paris, cu ajutorul unor băieți tocmiți de Yaseer Arafat. Femeia a stat în comă câteva zile, pentru că Ceaușescu dorise să-i dea o lecție de conduită și cineva se dăduse peste cap să-i îndeplinească porunca.
Când ești consilierul lui Ceaușescu nu-ți dai demisia
În anii ‘70 ai Estului Europei, în România comunistă, nu plecai când voiai tu dintr-o funcție de răspundere completând o foaie A4. De obicei plecai dintr-o funcție înaltă direct în arestul Miliției sau într-un centru psihiatric. În cel mai bun caz erai retrogradat pe o funcție mult mai joasă și în altă instituție, uneori chiar șef de IAS (Întreprindere Agricolă de Stat).
Mihai Pacepa știa că nu va putea pleca liniștit din funcția respectivă, căutându-și eventual o catedră de chimie (era chimist ca profesie) la vreun liceu din Capitală sau un post de cercetător.
Pacepa și Doicaru au făcut afaceri în numele statului și probabil și au „economist“ și pentru ei ceva bănuți depuși în conturi din străinătate. Problema era că din țară erau foarte greu de accesat conturile din afară și practic degeaba aveai o mică avere când trebuia să joci pe bugetarul într-o țară socialistă.
Potrivit istoricului Marius Oprea, Pacepa a fugit deoarece era suspectat de colegii din securitatea internă de implicarea într-un trafic ilicit de mărfuri cu state din Orientul Apropiat. Dar când povestea începea să prindă amploare, Pacepa și Doicaru au început să fie suspectați de colegii din celelalte direcții ale Securității.
Lațul se strânge. Amicul Doicaru e înlăturat
Cert este că Nicolae Doicaru, șeful Direcției Informații Externe al Direcției a III-a Contraspionaj și consilier al președintelui Ceaușescu pe securitate națională, bunul prieten al lui Pacepa, a fost trecut intempestiv și inopinat în rezervă în martie 1978, iar ulterior pus ministru al turismului. Ascensiunea, deși onorantă, a fost o lovitură radicală dată de Ceaușescu. De la controlul a două servicii de informații și un post de consilier cu mare influență, Doicaru devenise un simplu ministru, unde posibilitățile de „învârteală“ erau reduse la minimum. Se părea că Ceaușescu nu-l mai avea în grații.
Doicaru devenise într-o singură zi un neica nimeni, potrivit logicii instituționale.
La conducerea Departamentului venise, din iunie 1978, Alexandru Dănescu, un milițian.
Cineva îl urmărea din umbră
Pacepa începe să-și piardă din aură și din încredere. Simțea că cineva strânge un laț imaginar în jurul lui. Mișculațiile, influența păreau să aibă un final. Nimeni nu i-a transmis ceva alarmant, dar instinctul nu-l mințea. Cineva din interior îl vâna, poate cei de la Securitatea internă, invidioși pe poziția și succesul său.
Cea mai bună soluție: Fuga
Deși nu era încă vizat și nu primise semnale că i s-ar pregăti ceva generalul Pacepa se hotărește să fugă din țară cu prima ocazie. Și ea se ivește la finalul lunii iulie 1978.
Cum a fugit din Koln au relatat chiar Pacepa și alte publicații, inclusiv povestea cu taxiul/taxiurile CIA în care a urcat și a fost dus direct la un aerodrom militar american.
În România e un șoc total
Lovitura a fost năucitoare pentru Ceaușescu și pentru serviciul de spionaj extern.
Aproape 300 de rețele informative externe (cele mai multe axate pe spionaj industrial) au fost desființate sau trecute în „așteptare“ de noii șefi ai DIE înainte ca ele să fie devoalate de occidentali. E destul de cert că Pacepa a trebuit să povestească de toate acestea americanilor pentru a le câștiga bunăvoința.
DIE a fost retrogradată de la statutul de „departament“ la cel de „centrală“, Centrala de Informații Externe, denumire pe care o va păstra până la Revoluția din 1989.
Pentru Ceaușescu a fost o lovitură mai gravă deoarece îi acordase totala sa încredere acestui om, iar secretele sale erau acum cunoscute de tot Departamentul de Stat american. A destituit imediat conducerea Securității și a Ministerului de Interne.
Sovieticii îl arătau cu degetul, un șef-adjunct al un serviciu de informații socialist fugise la americani, situația era jenantă atât pentru români, cât și pentru sovieticii cu care colaboraserăm. Multe din rețelele informative fuseseră construite împreună cu sovieticii în ani de zile.
Autoritățile române au efectuat imediat percheziții la domiciliul acestuia unde au descoperit cantități impresionante de whisky, vin, țigări, cafea, frigidere, puști de vânătoare, probabil și valută (aici sursele sunt confuze).
Din exilul american, Pacepa scrie o carte care demontează mitul Ceaușescu
De fapt, peste 9 ani va publica cartea „Orizonturi Roșii“, carte citită în stil foileton la Europa Liberă. O carte care dezvăluia cu exagerările de rigoare traiul privilegiat al nomenclaturii și familiei Ceaușescu, despre excesele dictatorului, complexele și frustrările lui. Cartea aceea a fost transcrisă de românii obișnuiți, bătută la mașina de scris și trecută din mână, în ciuda riscurilor, contribuind la ura față de regimul autocrat mai mult decât s-a crezut ulterior.
Trădarea are un gust amar
Pacepa a fost acceptat de americani abia după câțiva ani de interogatorii și umilințe. De multe ori a fost amenințat cu repatrierea în România.
Nici după obținerea pașaportului american nu a dus-o pe roze, mai ales că a schimbat vreo trei identități și a trăit cu teama că poate fi ucis oricând de agenți ai Securității.
Sunt păreri că bagajul de informații servit americanilor de Pacepa nu a fost considerat destul de atractiv. Până la urmă ce-i interesa pe americanii ce tehnologii furau spionii români prin Europa de Vest?!
Spionii români furau secrete din Occident în înțelegere cu sovieticii
Americanii erau mai interesați de tehnologiile militare furate de spionii noștrii pentru temutul KGB și GRU. Asta deoarece exista o convenție între serviciile românești și cele sovietice: Orice tip de tehnologie furau spionii români putea fi păstrată dacă nu avea aplicabilitate în domeniul militar, în caz contrar trebuia să o împărtășim sovieticilor. De cele mai multe ori operațiunile în care era implicat spionajul românesc erau coordonate de sovietici. Lucrurile acestea cu siguranță că erau cunoscute de Pacepa. Asta ca să mai demontăm mitul independenței lui Ceaușescu față de URSS.
Mai interesante li s-au părut americanilor bârfele, implicarea lui Ceaușescu în afaceri cu organizații teroriste, cu traficanți de armament sau droguri etc.
Pacepa nu a avut curaj să vină în România oficial
Nu există informații că Pacepa ar fi vizitat România după Revoluție, nici după reabilitare. Poate incognito, dar nu există decât zvonuri.
Această teamă nu l-a părăsit nici după Revoluția din 1989, mai ales după ce a văzut că Securitatea a fost doar reformată formal și ofițerii DIE și DSS au rămas cam aceiași.
Concluzii
Pacepa a fost un om tragic și a dus o viață extrem de retrasă și solitară, după fuga în Statele Unite. Nu a mai revenit în țară. Nu știm dacă bagajul său de secrete în privința spionajului românesc a folosit americanilor. Probabil în mică măsură. Rușii aveau oricum spionaj mai bun care și-a refăcut rețelele imediat și lucrau pe mai multe canale pe care nu le împărtășeau țărilor socialiste.
Paradoxal, după fuga sa, Ceaușescu se schimbă radical în rău. Nu mai are încredere în demnitarii săi, unii chiar profesioniști și începe să pună în funcții de răspundere numai rubedenii în virtutea unui instinct tribal. De la fuga lui Pacepa, soția sa Elena începe să acumuleze atribuții tot mai largi în aparatul de stat, fiul său cel mic, Nicu Ceaușescu este promovat șef al UTC, iar frații săi să acceadă vertiginos pe scara profesională: Ilie Ceaușescu, șeful Propagandei din Armată și ministru adjunct, Andruța Ceaușescu, șef al Școlii de Securitate de la Băneasa, Marin Ceaușescu, șeful agențiilor economice ale României din Praga și Viena, Ion Ceaușescu, șeful Planificării de Stat cu rang de ministru.
A fost Pacepa un om al sistemului? Da! Și încă unul care mânuit sistemul.
A fost un corupt al sistemului socialist românesc? A fost !
A fost mâna dreapta a lui Ceaușescu? A fost!
L-a trădat pe Ceaușescu? Da!
Și-a trădat țara? Se poate spune că da, din moment ce România încerca să iasă din categoria țărilor agrare, mediu-dezvoltate pentru a se industrializa masiv. asta implicând inclusiv furtul sau cumpărarea de tehnologie performantă din Occident, iar Pacepa a distrus o mare parte din acest efort. Dovadă că după această dată autoritățile române au intrat în izolare și stagnare tehnologică. Nu au mai fost cumpărate sau reînnoite licențe de fabricație pentru diverse produse tehnologice, deși acestea au mai fost produse timp de peste 10 ani după parametrii vechi.
Aici intervine opțiunea personală. Pacepa a slujit sistemul comunist, tot el s-a dezis de el. Asta nu-l face un luptător anticomunist. A contribuit semnificativ la distrugerea imaginii internaționale și aurei de independență eroică a lui Ceaușescu în Occident. Ăsta e cam singurul lui mare merit.
VEZI ȘI: REMEMBER Guy Fawkes, simbolul rebeliunii împotriva tiraniei
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea