Regele Mihai I emite pe 6 februarie 1945 Decretul Lege privind statutul naționalităților minoritare din Regatul României, unul din cele mai moderne și liberale documente privind statutul acestora. Decretul, transpus în Legea 86 din 6 februarie 1945, a fost emis de Guvernul generalului Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944-28 februarie 1945).
Este evident că decretul a fost adoptat la presiunea Comisiei Aliate de Control, care dorea să ofere un exemplu de „democratizare“ a unei foste țări inamice, acum aliate. Sovieticii începeau să-și impună controlul în viața politică a României. Pe 24 doctombrie 1944, Stalin ne făcea o surpriză neplăcută și trecea teritoriul de nord-vest al Transilvaniei eliberate de ocupația maghiară, sub administrație militară sovietică evacuând administrația românească din 6 județe. Administraţia militară sovietică în Transilvania de Nord va lua sfârşit la 13 martie 1945.
Războiul cu Germania nazistă nu se încheiase ci era în plină desfășurare. Bătălia Budapestei avea să se încheie peste 10 zile cu victoria forțelor sovieto-române.
6 februarie 1945 - Decret-lege privind statutul naționalităților, potrivit căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii și se bucură de aceleași drepturi civile și politice, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie. Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naționalismului.
În aceeași zi, comuniștii organizau proteste la București împotriva guvernului Rădescu. Peste numai o lună primeau cadoul binemeritat, un guvern cu premier comunist, la șantajul sovieticilor privind retrocedarea Transilvaniei.
LEGE nr. 86 din 6 februarie 1945 privind Statutul Naţionalităţilor Minoritare
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 30 din 7 februarie 1945
MIHAI I, Prin grația lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României, La toţi de faţa şi viitori, sănătate. În baza înaltului decret regal Nr. 1.626, publicat în Monitorul Oficial din 2 Septemvrie 1944,
Am decretat şi decretăm:
LEGEA pentru Statutul Naţionalităților Minoritare
Capitolul 1 Dispoziţiuni generale
Articolul 1 Toţi cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi se bucura de aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limba sau religie.
Articolul 2 Se interzice cercetarea originei etnice a cetăţenilor români în vederea stabilirii situaţiunii lor juridice.
Articolul 3 Deosebirea de limbă, de religie, de rasa sau de naţionalitate, nu poate constitui o piedică pentru nici un cetăţean român, pentru dobândirea sau folosirea drepturilor civile şi politice, sau pentru admiterea în funcţiunile publice sau pentru exercitarea oricărei profesiuni.
Articolul 4 Cetăţenii români, aparţinând unor naţionalităţi de altă limbă, rasa sau religie, decât cea română, se vor bucura de acelaşi tratament şi de aceleaşi garanţii în drept şi în fapt, ca şi ceilalţi cetăţeni români.Orice îngrădire, directă sau indirectă a drepturilor cetăţenilor, sau invers, stabilirea de privilegii, directe sau indirecte, pentru cetăţeni, pe temeiul rasei, religiei sau naţionalităţii lor, precum şi orice propovăduire a exclusivismului sau a urei şi dispreţului de rasă, religie sau naţionalitate, se pedepsesc de lege.
Articolul 5 Fiecare cetăţean român este singur îndreptăţit a-şi stabili limba maternă sau naţionalitatea sa. Orice amestec din partea oricărei autorităţi în această privinţă este interzisă, organele oficiale fiind obligate a accepta indicaţia cetăţeanului respectiv.
Capitolul 2 Dispoziţiuni speciale
SECŢIA I Dispoziţiuni privitoare la limbă
Articolul 6 Limba oficială a Statului Român este limba română. Totuşi, în acele teritorii administrative sau circumscripţii judecătoreşti, unde o mare parte a populaţiei este de altă limbă decât cea română, se vor aplica cele arătate în art. 8 şi următoarele.
Articolul 7 În relaţiunile particulare, ca de pildă corespondenţa, convorbiri telefonice, etc., în industrii şi comerţ, în materii de religie, presa, publicaţiuni de orice natură, sau în adunări publice, cetăţenii români pot întrebuinţa în mod liber şi fără nici o restricţie orice limbă.
Articolul 8 Tribunalele şi judecătoriile care au competenţa asupra unei circumscripţii judecătoreşti în care potrivit ultimului recensământ, cel puţin 30% din locuitori, sunt de limba maternă comună a populaţiei respective, dar alta decât cea română, sunt obligate:a) A accepta orice script prezentat de locuitorii circumscripţiilor respective care formează cota de 30%, în limba lor fără a se pretinde şi o traducere în limba Statului;b) A se pronunţa asupra acestor scripte în aceeaşi limbă;c) A asculta partea în limba sa maternă.
.....................................................................................................................
Articolul 18 Statul Român asigura învăţământul în limba maternă prin şcolile de Stat primare, secundare, superioare pentru naţionalităţile conlocuitoare care poseda un număr suficient de şcolari solicitanţi şi cu excepţia localităţilor unde şcolile particulare confesionale corespund acestei necesitaţi. Corpul didactic în şcolile de Stat, sau secţiile lor, de altă limbă decât cea română va fi recrutat de preferinţă din naţionalitatea respectivă.
Articolul 20 La examenele, inclusiv bacalaureatul, atât în şcolile de stat, sau secţiile lor, de altă limbă decât cea română, cât şi în şcolile particulare confesionale ale naţionalităţilor respective, elevii vor fi examinaţi în limba în care li s-a predat materiile în afară de cazul ca însuşi elevul doreşte să fie examinat în limba română.
Articolul 21 Şcolile particulare confesionale ale naţionalităţilor se vor bucura de acelaşi sprijin material al Statului, ca şi şcolile particulare confesionale româneşti.
Articolul 22 Pe lângă Facultatea de Drept şi cea de Litere şi Filozofie de la Universitatea din Cluj, se vor înfiinţa catedre cu limbă de predare maghiară şi germană, după necesitaţi, avându-se în vedere numărul studenţilor respectivi.
SECŢIA III
Dispoziţiuni privitoare la culte
Articolul 24 Este interzis amestecul autorităţilor administrative în chestiunile de serviciu religios al cultelor recunoscute în afară de controlul Ministerului Cultelor.
............................
Articolul 28 Toate dispoziţiunile anterioare legale sau regulamentare contrarii prezentei legi sunt şi rămân abrogate.
MIHAI I, Ministrul justiţiei, Lucreţiu Pătrășcanu, Ministrul naţionalităţilor minoritare, Gh. Vlădescu-Răcoasa, Ministrul educaţiei naţionale, Ştefan Voitec, Ministrul afacerilor interne, General de Corp de Armata Adjutant N. Rădescu, Ministerul cultelor, Gh. Popp
Raportul ministrului naţionalităţilor minoritare către M. S. Regele:
„Sire, Avem onoare a supune spre Înaltă aprobare şi semnătura a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru statutul naţionalităţilor. Proiectul acesta de lege nu face altceva decât grupează într-un tot unitar dispoziţiile legale ce recunosc drepturile şi libertăţile naţionalităţilor în sânul Statului Român. El se găseşte pe linia largei şi generoasei noastre înţelegeri faţă de toate popoarele pe care soarta le-a determinat să convieţuiască pe teritoriul Statului nostru. Începând cu Proclamaţia dela 1 Decemvrie 1918 la Alba Iulia şi continuând cu Tratatul Minorităţilor pe care l-am semnat în 1918, cu prevederile Constituţiei din 1923 şi cu dispoziţiile legale ale diferite autorităţi de resort investite cu această competenţă, Statul Român a înţeles să consfinţească tradiţionala noastră omenie populară şi să înscrie în texte ocazionale normele ce trebuiesc să ghideze în raporturile noastre ca Naţiune majoritară cu celelalte naţionalităţi conlocuitoare, mai puţin numerice. Lipsa unui instrument juridic precis şi coordonat în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle naţionalităţilor conlocuitoare ale României, era în primul rând viu resimțita în legislaţia noastră. Azi când politica României a căpătat un nou ritm şi este pătrunsă de un spirit nou, promulgarea statutului juridic şi politic al naţionalităţilor conlocuitoare ale României apare ca o necesitate evidenta impusă atât de situaţia internă cât şi de poziţia internaţională a ţării şi a Statutului. Sunt cu cel mai profund respect, Sire,al Maiestăţii Voastre, prea plecat şi prea supus servitor, Ministrul naţionalităţilor minoritare, Gh. Vlădescu-Răcoasa“.
Documentul respectiv ar fi trebuit transpus din nou după Revoluția din 89. Dar peste 53 de ani regăsim o lege scoasă la mișto prin OUG 881/1998 de Guvernul CDR Radu Vasile, care se ralia rezoluției ONU cu privire la minorități. Ordonanța lui Radu Vasile are doar două articole în care se prevede că vor fi organizate manifestări culturale pe data de 18 decembrie. Atât.
VEZI ȘI: REMEMBER Mica Unire din 1859 și de ce Cuza?
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea