- Era noapte puțin trecut de miezul nopții în dimineața de 26 septembrie 1983.
- Era încă „Război Rece“ iar în URSS era la conducere Iuri Andropov, un fost kgb-ist, iar în SUA, belicosul președinte Ronald Reagan.
- Relațiile erau extrem de încordate între cele două superputeri.
În baza militară sovietică Serpukov 15 ( în apropiere de Moscova – 99 km ) era o seară obișnuită, dar alarmele au început să sune asurzitor imediat după miezul nopții. „101 către 103. S-a detectat lansarea unei rachete, ora 00.15.03, de pe coasta de vest a SUA, către URSS! Rog, confirmați!“. Ofițerul de serviciu era locotenent-colonelul Stanislav Petrov (44 de ani), inginer în telecomunicații. Un display uriaș se aprinse pe perete cu cuvântul „START“. Serpukov 15 era o unitate de alertare timpurie în cazul unui atac nuclear american cu rachete. Unitatea monitoriza imaginile transmise de sateliții Oko de spionaj în paralele cu un sistem de alertare computerizată automată. „Toată lumea la posturi, Verificați datele, a ordonat Petrov.
- Se confirmă
- Verificați încă odată sistemul, verificați algoritmii!, repetă acesta
-Câți sateliți monitorizează baza?
-Verificați vizual și raportați dacă vedeți vreo lansare!
- Nu se vede nimic tov. lt.col! E foarte complicat, pe coasta de Vest (a SUA) este noapte și pe cea de Est e încă noapte, raportă monitorul
-Dar poți confirma că a plecat ceva de acolo?
- Nu! Nu pot distinge nimic“.
Toți ofițerii din centrul de analiză îi confirmă că sistemul funcționează normal. Se uită spre biroul lui cu pereți de sticlă. Toți așteaptă ca șeful să sune la comandamentul Forțelor Strategice să confirme lansarea inamică. Și totuși Petrov ezită să-și sune superiorii pe linie ierarhică.
Dacă nu e nimic? Dacă e numai o alarmă falsă ?
Intuiția îi spune că mai sus nu va exista prea multă rațiune sau discernământ. Bănuiește că cei de la nivel înalt, Iuri Andropov și Șeful de Stat Major General nu vor avea timp să se gândească prea mult, vor fi zăpăciți, speriați, treziți din somn și vor acționa panicard prin lansarea ripostei nucleare totale de 11.000 de ogive nucleare către toate bazele americane și NATO din Europa și din Statele Unite. Toată emisfera nordică ar fi fost făcută scrum și peste jumate din populație ar dispărea în primele secunde de la impact. La un minut după prima alertă, sistemul raportează o a doua lansare din Statele Unite, și peste un minut o alta.
În total sunt detectate 5 lansări de rachete balistice Minuteman posibile purtătoare de ogive nucleare de pe teritoriul Statelor Unite. Un ofițer secund îl sfătuiește să confirme mai repede atacul american ca să aibă timp să pună în alertă Forțele Strategice și Aviația.
Care era procedura ?
În caz de atac aveai la dispoziție doar 25 de minute. Unei rachete balistice intercontinentale îi trebuia în jur de 25 - 30 de minute să ajungă din Statele Unite în URSS și invers. Așadar, orice secundă era prețioasă pentru a pune în alertă propriile forțe. Potrivit doctrinei militare sovietice, orice detecție a unei lansări de rachete cu rază lungă inamice trebuia să determine riposta nucleară imediată înainte ca racheta inamică să lovească teritoriul sovietic.
O răspundere uriașă pe umerii unui ofițer
Petrov își sună comandanții direcți dar aceștia au refuzat să își asume comanda, recomandâdu-i doar să-i țină la curent. Pe Petrov îl apucă transpirațiile, trecuseră aproape 7 minute de la începutul alarmei, însă parcă trecuseră 5 ani. Răspunderea apărării unei țări picase pe umerii lui inopinat. Părea ultima barieră în declanșarea unui infern pe mapamond. O tensiune uriașă domnea în centrul de analiză al bazei militare. Petrov avea să declare ulterior că simțea că stă într-o tigaie care se încinge încet pe foc.
-Computerul nu se poate înșela. Trebuie să confirmi atacul, insista secundul
-Nu fac nimic. Nu am încredere în computer. O să așteptăm.
-Să se aștepte confirmarea radar
Petrov vroia să aștepte răspunsul de la radarele terestre avansate. Dacă acestea confirmau alerta, atunci era obligat să alerteze imediat centrul de comandă al Forțelor Strategice. Au trecut aproape 12 minute în care au stat toți cu ochii pe ceasuri, numărând secundele.
Alarmă falsă
Radarele nu au cofirmat nicio rachetă detectată. Oamenii izbucniră în urale, Petrov oftă adânc.Petrov le mulțumi celor din centrul de comandă la difuzor „Vom trăi liniștiți, în pace. Ați făcut o treabă extraordinară. Mulțumesc!“. Se lăsă într-un scaun obosit și transpirat.
Ca de obicei, la ruși nu există eroi
Evident, incidentul a fost trecut sub tăcere de autoritățile sovietice. Lui Petrov i s-a promis inițial o avansare și o decorație, dar peste câteva zile a fost admonestat că nu a relatat incidentul cu toate amănuntele în jurnalul de luptă al unității. A fost transferat în alt eșalon al Armatei Roșii.
Problemele legate funcționarea sistemului computerizat au fost băgate sub preș. Anchetarea incidentului ar fi deranjat multe personaje de la nivel înalt.
Petrov a cerut în câțiva ani pensionarea anticipată și a trăit restul anilor într-un apartament dintr-un cartier al Moscovei. A murit la 77 de ani, în 2017 de pneumonie.
A devenit celebru după publicitatea făcută de americani, iar în 2014 a fost protagonistul unui documentar regizat de Peter Anthony sub numele „The Man Who Saved the World“.
Petrov a spus într-un interviu , „Eu doar îmi făceam meseria, și am fost persoana potrivită la timpul potrivit, asta este tot. Soția mea timp de 10 ani nu a știut nimic despre acest lucru, 'Ce ai făcut?' m-a întrebat într-o zi. 'Nu am făcut nimic.' i-am răspuns“.
Citește și Ipocrizie și tupeu. De ce e supărată Rusia că Ucraina primește armament occidental?!
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană