- Pe 8 iulie 1709 a avut loc un eveniment aparent neimportant, dar care a adus Rusia, cu tot cu influența sa politică și prezența sa militară de multe ori malignă, mai aproape spațiul românesc.
- Pe scurt, țarul Petru I, occidentalul și reformatorul Rusiei, a reușit să-i bată pe suedezi la Poltava, o localitate situată la 343 km est de Kiev și 143 km vest de Harkov.
- După aceasta înfrângere Suedia, a spus “Adio” pentru totdeauna planurilor sale de creare a unui imperiu în Estul Europei.
Regele Carol al XII-lea al Suediei și-a abandonat armata înfrântă și a fugit din fața rușilor, refugiindu-se în cetatea Tighina (Bender în turcește), în Moldova, sub protecția otomanilor. Cetatea fusese cucerita de turci în 1538 și nu mai aparținea principatului moldovean.
Rusia ajunge fulgerător în Moldova
Victoria lui Petru I, țarul, ulterior împăratul Rusiei (din 1721), crea un culoar de influență către noul domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir.
Țarul ceruse turcilor să-l expulzeze pe regele suedez din Tighina, dar sultanul l-a refuzat, ceea ce a dus la atacarea zonelor din Crimeea de către trupele ruse. Sultanul nu a avut de ales decât să declare război Rusiei (1710) și să pună tătarii din Crimeea în alertă pentru a împiedica orice manevră a trupelor ruse.
Deși înscăunat de otomani, Cantemir a semnat fără rezerve Tratatul de la Luțk în aprilie 1711. Acestuia i se permitea să instituie domnia ereditară a familiei Cantemir în Moldova, lucru nespecificat în tradiția succesiunii la tronul Moldovei de până atunci. În schimb, principele moldovean recunoștea „protectoratul Rusiei“ și trebuia să depună în fața Țarului „jurământ de ascultare“. Domnitorul se obliga să primească și să ajute trupele ruse la care se adăugau oștile moldovenești pentru a lupta împotriva ocupației otomane. În schimb, țarul se obliga ca moștenitorii săi să nu emită pretenții la tronul moldovean, să nu se amestece în politica internă și să recunoască granițele pe Nistru ale Moldovei.
De asemenea, rușii promiteau să ajute principatul Moldovei să recupereze toate cetățile și regiunile cucerite de otoman: Tighina, zona Buceagului, cetățile de la Dunăre, Chilia și Cetatea Albă.
Dimitrie Cantemir vroia să reformeze statul moldovean după modelul occidental al absolutismului luminat, dar venit pe filiera rusească.
Evident, Petru al Rusiei a fost generos în oferte, iar Dimitrie Cantemir, sătul de nesfârșita perioadă de instabilitate politică internă, întreținută și de otomani, a acceptat târgul propus. Rușii încă nu aveau antecedente negative în politica externă. Rusia părea un stat tânăr, dornic de afirmare și care împărtășea valorile occidentale și dorința de modernizare.
Bătălia care pune capăt planurilor rusești
Țarul Petru a vizitat Iașiul la invitația principelui moldovean și trupele rusești au luptat alături de cele moldovene la Stănilești pe 22 iulie 1711. Doar că Petru, din grabă și probabil din infatuare, a adus doar 40.000 de soldați care au fost copleșiți de 100.000 de otomani.
Rușii au pierdut bătălia și s-au retras, împreună cu Dimitrie Cantemir, care a fost numit Prinț Serenissim al Rusiei și făcut consilier al țarului, apoi dus cu moșii în Ucraina și în jurul Moscovei. Fostul domnitor moldovean era un om de litere și a contribuit la cartografierea Rusiei, a realizat hărți ale Mării Caspice, a făcut prima tipografie mobilă cu caractere persane. Din 1714 a devenit membru al Academiei din Berlin.
Pe 21 august 1723, Dimitrie Cantemir a murit din cauza unui diabet avansat, într-un sat din Ucraina botezat cu numele său (Dimistovksa).
Rusia revine neinvitată la noi prin invazie
1. Rusia a revenit la granițele Moldovei peste 28 de ani, în timpul războiului ruso-austro-turc (1735-1739). Trupele ruse ocupaseră Hotinul și Iașiul în august 1739 și se îndreptau către sud, când aliații austriecii și-au recunoscut înfrângerea. Rușii s-au retras și au semnat Pacea de la Niș în 1739, renunțând la pretențiile lor asupra Crimeei și Molodovei.
2. Peste 29 de ani, Rusia sub Ecaterina a II-a a invadat Moldova, în toamna lui 1769, în cadrul războiului Ruso-Turc (1768-1774), iar pe 7 octombrie a ocupat Iașiul. Trupele rusești au avansat spre sud, și au intrat și în Valahia (Țara Românească), ocupând Bucureștiul pe 17 noiembrie 1769. Turcii au încercat o contraofensivă la Cahul, dar au fost înfrânți decisiv în august 1770. Principatele române au rămas sub ocupație rusă (1769-1774), cu toate greutățile inerente ale ocupației militare, jafuri, violuri, rechiziții, crime arbitrare etc.
în 1774, la Kuciuk Kainargi, în Bulgaria de azi, turcii s-au declarat învinși și au recunoscut posesiunea rușilor asupra teritoriilor dintre râul Nipru și râul Bug, respectiv statutul de protector al Rusiei asupra tuturor creștinilor ortodocși din Imperiul Otoman, pretext pentru ruși să se amestece în treburile interne ale provinciilor autonome ce depindeau de Istanbul. Profitând de ocazie Austria, a cerut și a primit Bucovina, parte din teritoriul Moldovei.
3. Rușii au ocupat toată Moldova în vara lui 1787, după Bătălia de la Focșani (1 aug. 1787) și Bătălia de la Râmnicu-Sărat (22 sept. 1787), în cadrul celui de-al 7-lea Război Ruso-Turc (1787-1792). În 1790, celebrul general Suvorov, a cucerit Dobrogea. Diplomații britanici, francezi sau austrieci primeau nenumărate rapoarte privind crimele și abuzurile săvârșite de trupele rusești în Moldova, unele întâmplătoare, altele programate, deliberate tolerate de Suvorov.
Tratatul de la Iași, din ianuarie 1792, Rusia a câștigat teritoriul dintre râul Bug și Nistru. Rușii s-au retras din Moldova, dar au rămas vecinii noștri amenințători de la Nistru.
Împărăteasa Ecaterina a II-a a cucerit tot litoralul nordic al Mării Negre, inclusiv peninsula Crimeea, și a stabilit baze solide la est de râul Nistru, care constituia granița cu Moldova. S-au făcut planuri pentru înglobarea principatelor române sub autoritatea Moscovei, de cucerire a Constantinopolelui și recreerea Imperiului Bizantin (Proiectul Grecesc), dar nu a mai fost timp pentru aceste proiecte expansioniste.
4. Rușii au invadat, în primăvara anului 1806, principatele române, pe care le-au ocupat fără probleme în cadrul celui de-al 8-lea război Ruso-Turc (1806-1812). În august 1809, rușii au ocupat și Dobrogea. Turcii au încercat cu disperare să recupereze măcar Valahia, dar au fost învinși categoric de ruși pe malul Dunării. În decembrie 1811, turcii s-au declarat învinși și au cerut pace. Țarul Alexandru I se grăbea și el, pentru că aflase că Napoleon se pregătea să invadeze Rusia.
Pe 28 mai 1812, la Hanul lui Manuc din București, generalul Kutuzov a negociat la cacialma și a obținut de la turci cedarea Basarabiei către Rusia.
5. La începutul lunii mai 1828, trupele ruse au invadat și ocupat rapid Moldova și Valahia, au ocupat Dobrogea, au distrus cetatea Brăilei, au trecut Dunărea în Bulgaria, unde au cucerit Adrionopole, în august 1829. Turcii au cerut pace și au semnat Tratatul de la Adrianopole (14 sept. 1829), prin care țările române rămâneau sub ocupație militară rusească.
Paradoxal, guvernarea generalului Kiseleff (1829-1834) a avut un rol benefic pentru țările române, reformator, introducerea primei forme de constituție (Regulamentul Organic).
6. În martie 1848 au început primele agitații revoluționare în Moldova, rapid înăbușite de principele Mihail Sturza, dar pentru mai multă siguranță trupele ruse au ocupa Moldova. în iunie. Autoritățile țariste au făcut presiuni asupra sultanului să suprime guvernul revoluționar care se instalase la București.
7. În iulie 1853, trupele Ruse au ocupat ambele principate românești, dar în primăvara anului următor au fost nevoite să se retragă pentru a-și apăra propriul teritoriu în Sevastopol. Rușii au pierdut Războiul Crimeei (1853-1856) și au fost nevoiți să retrocedeze Moldovei trei județe din sudul Basarabiei (Buceagul). Franța a făcut atunci presiuni pentru unirea celor două principate românești în perioada următoare, pentru a crea o zonă tampon la expansiunea Rusiei. Lucrul acesta s-a petrecut în 1859, datorită susținerii Franței și reducerii influenței rusești în special asupra elitei moldovenești.
8. În 1878, după încheierea Războiului de Independență, Țarul Alexandru al II-lea a amenințat România cu ocupația și dezarmarea Armatei, dacă nu accepta cedarea celor treia județe din sudul Basarabiei către Rusia. Prințul Carol I anunțat însă că e gata să reziste și că Armata Română poate fi zdrobită, dar niciodată nu va fi dezarmată. Până la urmă, puterile europene au insistat să acceptăm propunerea rusă la schimb cu primirea Dobrogei de la turci.
9. În perioada 1917-1918, peste un milion de soldați ruși veniți ca aliați ai României în Primul Război Mondial s-au bolșevizat peste noapte și au început să dezerteze spre Rusia, în timp ce alții încercau să destabilizeze ordinea socială din țară. Au fost alungați chiar cu prețul unor bătălii cum a fost cea de la Galați (ianuarie 1918).
10. În iunie 1940, rușii bolșevici au trimis un ultimatum României, să predea Basarabia în termen de patru zile. Evident, trupele ruse/sovietice au năvălit înainte de termenul dat teritoriul Basarabiei și Bucovinei de Nord.
VEZI ȘI: Invadarea Basarabiei, orele fatidice. Rusia, ultimatum peste timp
11. Patru ani mai târziu, în august 1944, pe fondul retragerilor succesive ale germanilor pe Frontul de Est, Armata Rusă/Sovietică a ajuns pe teritoriul României, iar pe 20 august 1944 a declanșat o ofensivă majoră în Moldova, demers care a dus la Insurecția din 23 august 1944 și la ocupația/prezența militară sovietică până în 1958.
Toate interacțiunile cu rușii au fost de rău augur
Așadar, sunt cel puțin 10 cazuri de interacțiune cu politica Rusiei din care am ieșit de fiecare șifonați rău, decupați teritorial, deportați, jefuiți și din care ne-am „pricopsit“, vreo 40 de ani, și cu un regim terorist precum cel comunist. În timp ce polonezii, balticii și ucrainenii au rămas cu sentimente de ură și dorințe de revanșă față de Rusia, românii au rămas după aceste experiențe cu o teamă patologică față de ruși și statul rus, în timp ce mulți au o admirație aprehensivă, dar nu neapărat ură.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actalitatea Prahoveană