- Jean-Christian Tirat (70 de ani), unul dintre marii reporteri de război ai anilor '70-'80, martor al atrocităților din Cambodgia, Liban, Iran, Zimbabwe, arestat la Moscova pentru că a sfidat regimul comunist sau anchetat de autoritățile franceze pentru îndrăzneala de a face o investigație paralelă despre explozia unei uzine chimice din Toulouse, a lăsat Franța pentru România, unde s-a stabilit din iulie 2022.
- Povestea lui este prezentată într-un amplu reportaj publicat joi de Libertatea.
Jean-Christian Tirat și-a început cariera jurnalistică în urmă cu jumătate de secol, fiind unul dintre reporterii de război reputați ai secolului XX. A transmis corespondențe pentru agenții de presă precum Sipa Press, Sygma, Getty Images, reportajele sale de pe front fiind preluate de publicații precum Paris Match, Stern sau Newsweek. Reprezintă în continuare mărturii cu valoare de document ale realităților crude trăite de zeci de milioane de oameni în zone de conflict din Africa sau Asia, scrie Libertatea. Este primul jurnalist care a afirmat despre Khmerii Roșii că n-au fost eliberatori, ci că au comis genocid în Cambodgia, dar și primul ziarist străin care a pătruns în cartierele creștine din Beirut, în primul război civil din Liban.
Prețul plătit nu a fost nici pe departe neînsemnat. Spre finalul anului 1976, după teribilele experiențe din Cambodgia și Liban, Jean-Christian Tirat a plecat la Moscova pentru a investiga modul în care Kremlinul respecta capitolul 3 al Acordului de la Helsinki, care garanta libera circulație a oamenilor și ideilor între țările semnatare, printre care și Uniunea Sovietică. A fost arestat în timp ce distribuia textul acordului de la Helsinki pe străzile Moscovei. A rămas în spatele gratiilor trei luni, perioadă în care a fost supus unor interogatorii lungi, torturat, drogat și obligat să citească o „autocritică” dictată, în care lăuda regimul sovietic, iar șocul închisorii îl resimte și astăzi, la vârsta de 70 de ani.
„Poate de aceea mi-am pierdut memoria, pentru că am fost interogat zilnic, în sesiuni foarte lungi. Căpitanul Gubinski (n.r. – șef al anchetatorilor) era prietenos. Dar în mod regulat mi se punea o găleată pe cap. Așa că am fost cufundat în întuneric. Și apoi, pam! Băteau în ea ca și cum aș fi avut capul într-un clopot. Doreau să afle cine erau complicii mei. Nu aveam de dat un nume, pentru că nu aveam nici un complice. Asta mi-a provocat un blocaj psihologic. De aceea nu-mi mai amintesc numele proprii”, povestește jurnalistul francez drama din urmă cu 48 de ani, în interviul acordat pentru Libertatea.
În ciuda experienței traumatizante din închisoarea sovietică, J.C. Tirat a continuat cu reportaje de război făcute în Rhodesia (Zimbabwe, în prezent), apoi în Iran, unde a asistat la căderea șahului. A descoperit România în februarie 1990, în calitate de fotograf oficial al primului convoi umanitar al Crucii Roșii franceze. Șocul cultural a fost uriaș, iar fotoreporterul a fost uimit să constate cât de bine informați erau românii despre cultura franceză și Franța, în general, și cât de puține lucruri știau francezii despre România.
Una dintre primele opriri a fost la Ploiești. Jurnalistul povestește că a trecut prin Bulgaria înainte de intra în România, pe Podul Prieteniei, apoi a ajuns la București. „Camionul în care mă aflam a trebuit să livreze conținutul la spitalul din Ploiești. Când am ajuns în fața gării Ploiești, ne așteptau sute de oameni. În mulțime era o doamnă, am văzut-o cu o bucată de hârtie și părea disperată. S-a uitat la noi de parcă am fi căzut din cer. I-am făcut semn să se apropie. Și îmi explică în franceză că este o rețetă pentru fiica ei”, își amintește J.C. Tirat. Acesta a povestit, pentru Libertatea, că femeia i-a dat o rețetă medicală pentru ochelari cu un anume timp de dioptrie greu de procurat în acele zile în România. Fiica doamnei respective avea o miopie avansată, motiv pentru care nu putea să scrie, nici să citească. Ochelarii potriviți i-ar fi permis să meargă la școală și i-ar fi salvat viitorul. „Ajuns în Franța, m-am dus să văd un producător și imediat mi-a dat ochelarii de care aveam nevoie și am putut să-i oferim acestei doamne. A fost foarte emoționant”, spune jurnalistul francez care înosoțea, la vremea respectivă, convoaiele umanitare ce aduceau medicamente pentru spitalele din Ploiești și București.
Din 2001, J.C. Tirat a revenit în Franța, pentru o anchetă privind explozia produsă pentru că în Toulouse, orașul în care jurnalistul francez își avea reședința, avusese loc un dezastru. Uzina chimică AZF a explodat, iar 31 de oameni și-au pierdut viața. Investigația a durat șapte ani. Jurnalistul francez nu a uitat însă de România, unde a revenit frecvent, pentru ca în 2022 să se mute aici definitiv.
În prezent, J.C. Tirat este corespondent pentru România și Ucraina al agenției Sipa Press, iar în paralel lucrează la o carte despre viața sa.
Întregul reportaj poate fi citit pe Libertatea.
Citiți și: POVESTEA JANDARMULUI DIN COSTINEȘTI. DE LA LUPTĂTOR ÎN LEGIUNEA STRĂINĂ LA APĂRĂTOR AL LEGII
Foto: libertatea.ro
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană