Cunoscută în viaţa artistică drept Ioana Radu, Eugenia Braia a rămas în memoria românilor o voce de aur, dedicată muzicii populare, arta sa fiind parte din patrimoniul valorilor naţionale.
Născută la 17 februarie 1917 în Bucureşti, Eugenia Braia a copilărit în Craiova, unde era stabilită familia ei. Învaţă de mică, de la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia, local care avea numele „La ieftenirea traiului", primele cântece populare şi lăutăreşti. Studiază, mai târziu, la Liceul „Elena Cuza" din Craiova, unde i se cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc şi mai ales pentru romanţă. După un periplu la Calafat şi Corabia, în 1936, din cauza situaţiei financiare precare, şi-a părăsit soţul, compozitorul şi profesorul de muzică Romeo Rădescu, stabilindu-se la Bucureşti.
Debutul
În Capitală, se înscrie, cu ajutorul cântăreţului Petre Alexandru (soţul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni şi la care erau înscrişi 800 de candidaţi. Au fost admise doar Eugenia Braia şi Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Aici i-a fost ales pseudonimul artistic, Ioana Radu.
Vocea sa este auzită prima oară în eter la Radio, pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică uşoară cu Petre Alexandru şi Mia Braia, cu numele Jana Radu. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure şi iar pădure", „De cine dorul se leagă" şi „Dorule". Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de către Ion Filionescu, s-a desfăşurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule şi-o boală grea", „Când o fi la moartea mea", „Am iubit şi-am să iubesc", „Mă suii pe dealul Cernei", „La Ciolpan, la crucea 'naltă", „Foaie verde ca cicoarea") în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.
Cariera artistică
După succesul de la Radio ajunge în Ploieşti, unde cântă la restaurantul „Azuga" timp de şase luni. A avut drept acompaniament orchestra fraţilor Melak din Lugoj. De trei ori pe săptămână, revenea în Bucureşti pentru „micro-recitalurile" de la Radio.
În anii următori, a cultivat, cu mare succes la public, valorile muzicii populare în vestite restaurante şi grădini de vară ale timpului, acompaniată de formaţii instrumentale din acea vreme. După război, şi-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase" (unde cânta şi Maria Tănase), la Circul de Stat şi la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru" din Bucureşti. A participat la mai multe ediţii ale Festivalului „Crizantema de Aur", de la Târgovişte, şi a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase" de la Craiova încă de la prima ediţie, în 1969.
În 1986, Ion Popescu-Gopo a inclus-o în documentarul „Bucureştiul ieri, Bucureştiul azi, Bucureştiul mâine", iar, în 1987, Pompiliu Gâlmeanu a realizat filmul „Omagiu romanţei - Ioana Radu". Spectacolele de retragere din viaţa muzicală, au fost susţinute de către artistă în 1967, în Timişoara, Arad şi Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulţimii oamenilor care doreau să fie alături de ea. S-a stins din viaţă la 19 septembrie 1990 şi este înmormântată în Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Aprecieri
„Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-Munte, că e curată precum apa de izvor" (Nicolae Iorga).
„Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc şi viorii mele..." (George Enescu).
„Romanţa răsună şi «La umbra nucului bătrân», şi «În fânul de curând cosit».
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă». Şi pentru ca Romanţa să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu" (Elvira Cârje, prim solistă a Operei Române).