• Imagini rare arată întâlnirea dintre Regina Elisabeta și Marilyn Monroe la o premieră a unui film la Londra, în anul 1956.
• Ambele celebrități aveau vârsta de 30 de ani la acea vreme.
Întâlnirea lor a avut loc pe 29 octombrie 1956, la premiera pelicului „Bătălia de pe River Plate”, la cinematograful Odeon din Londra. Nu era un film în care juca Marilyn Monroe. Actrița a fost acolo pentru a-și susține soțul de atunci, celebrul dramaturg Arthur Miller.
Proiectul lui Michael Powell și Eric Pressburger a fost ales în cadrul Royal Film Performance cel mai bun film, iar la eveniment au fost prezente atât Regina, cât și Prințesa Margareta. Au fost surprinse imagini rare de la eveniment, cu Marilyn Monroe stând în rând pentru a vorbi cu regina, alături de actori precum Victor Mature și John Gregson, titrează infocultural.eu.
Arătând puțin nervoasă și cu brațele pe lângă corp, actrița a așteptat răbdătoare să fie prezentată reginei, apoi și-au zâmbit una alteia, în timp ce Elisabeta a inițiat strângerea de mână, iar Monroe a făcut o reverență.
Au fost schimbate câteva cuvinte, în timp ce emblema Hollywood-ului părea să răspundă la câteva întrebări ale Reginei, zâmbind în timp ce vorbeau.
În contextul ascensiunii lui Monroe la Hollywood, actriței i s-a făcut cunoștință cu regina Elisabeta, recent urcată pe tronul Marii Britanii, la Londra, în anul 1956.
Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary; n. 21 aprilie 1926, Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. 8 septembrie 2022, Aberdeenshire, Scoția, Regatul Unit) a fost regina Marii Britanii și a Irlandei de Nord din 1952 până la decesul acesteia în data de 8 septembrie 2022.
Elisabeta s-a născut în Mayfair, Londra, fiind primul copil al ducelui și ducesei de York (mai târziu regele George al VI-lea și regina Elisabeta). Tatăl ei a urcat pe tron după abdicarea fratelui său, regele Eduard al VIII-lea, în 1936, moment din care ea a devenit moștenitoarea prezumtivă. A avut parte de o educație privată, acasă, și a început să își asume sarcini publice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, servind în Serviciul Teritorial Auxiliar.
În 1947 s-a căsătorit cu Philip, Duce de Edinburgh, fost prinț al Greciei și Danemarcei, cu care a avut patru copii: Charles al III-lea, Anne, Prințesă Regală, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex. A fost căsătorită cu prințul Philip timp de 73 de ani, până la moartea acestuia, la 9 aprilie 2021.
Când tatăl ei a decedat în februarie 1952, Elisabeta a devenit conducătoare a Commonwealth-ului și regină a șapte țări independente ale Commonwealth-ului: Regatul Unit, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Pakistan și Ceylon.
Ea a domnit ca monarh constituțional în vremea unor schimbări politice majore, cum ar fi decolonizarea Africii, descentralizarea puterii în Regatul Unit, aderarea Regatului Unit la Comunitățile Europene și Brexit.
Printre numeroasele sale vizite și întâlniri istorice se numără o vizită de stat în Republica Irlanda și întâlniri cu cinci papi.
Printre evenimentele semnificative se numără încoronarea din 1953, celebrarea Jubileului de Argint, de Aur, de Diamant și de Platină în 1977, 2002, 2012 și 2022. A fost cel mai longeviv monarh britanic, cel mai în vârstă și mai longeviv șef de stat în exercițiu și al doilea monarh suveran ca lungime a domniei din istoria lumii (după Ludovic al XIV-lea al Franței, care, însă, a domnit și ca minor).
Elisabeta s-a confruntat ocazional cu sentimente republicane și critici de presă asupra familiei regale, în special după destrămarea căsătoriilor copiilor ei și moartea în 1997 a fostei sale nurori Diana, Prințesă de Wales.
A declarat anul 1992 (marcat de probleme familiale și incendiul Castelului Windsor) drept annus horribilis. Cu toate acestea, sprijinul pentru monarhie în Regatul Unit a fost și rămâne constant ridicat, la fel ca și popularitatea ei personală.
CITEȘTE ȘI: 110 ani de la moartea Regelui Carol I, primul monarh al României
Marilyn Monroe (născută Norma Jeane Mortensen; n. 1 iunie 1926, Los Angeles, California, SUA – d. 4 august 1962, Brentwood, California, SUA, a fost o actriță, fotomodel, cântăreață, sex simbol și divă pop a secolului al XX-lea. Ascensiunea ei la nivel de celebritate a început cu selectarea pentru a poza în câteva reviste.
Cea mai însemnată parte a filmelor ei au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde și-a luat și numele cu care a devenit celebră. După apariții minore, în decurs de câțiva ani Marilyn a început să devină cunoscută pentru talentul ei de comediană și remarcabila ei prezență scenică. Circumstanțele misterioase ale morții Marilynei au fost subiectul multor speculații, care nu au reușit să-i știrbească reputația de cea mai legendară actriță a tuturor timpurilor.
În anul 1953, Monroe era deja una dintre cele mai cotate actrițe de la Hollywood, avea roluri principale în filmul noir, Niagara (film), care îi puneau în evidență latura sexy și, în comediile Domnii preferă blondele ("Gentlemen Prefer Blondes") și, Cum să te căsătorești cu un milionar ("How to Marry a Millionaire"), care i-au definit imaginea drept una de „blondă stupidă”. În același an, pozele ei nud au fost folosite la lansarea primei ediții a revistei Playboy.
A jucat un rol semnificativ în crearea și managementul imaginii sale publice pe parcursul carierei sale, dar a fost dezamăgită de rolurile repetitive și de salariul mic oferite de studio. A fost suspendată temporar la începutul anului 1954 pentru că a refuzat un proiect cinematografic, dar s-a întors la faimă în pelicula Șapte ani de căsnicie ("The Seven Year Itch") (1955), unul dintre cele mai mari succese ale întregii sale cariere.
Viața privată complicată a lui Monroe a primit multă atenție. S-a luptat cu dependența, depresia și anxietatea. Căsătoriile sale cu fostul jucător de baseball Joe DiMaggio și cu dramaturgul Arthur Miller au fost intens mediatizate, ambele sfârșindu-se cu divorț.
A murit pe 4 august 1962, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de barbiturice la reședința sa din Los Angeles. Moartea ei a fost considerată drept, cel mai probabil, sinucidere, deși alte teorii vin cu alte considerații.
Foto: patrimoniu public open source
CITEȘTE ȘI: Ploiești Jazz Festival 19. O nouă seară de muzică excepțională, spectacol și sonorități electrizante