Poliţia Naţională Spaniolă estimează că, începând cu perioada Sarbătorilor de "Navidad” (Crăciun), până în 6 ianuarie, de ziua Regilor Magi, Regatul va fi invadat de peste 5000 de cerşetori proveniţi din România.
Formele în care cohortele românilor şi ale rromilor îşi vor exercita acţiunile sunt multiple, de la clasicul stat pe trotuar, simulând incapacităţi fizice, la cerşitul în genunchi, ore si ore, utilizând icoane şi afişe. Mai nou, cei veniţi la produs au învăţat să ofere la semafoare pachete de batiste de hârtie, să spele geamurile autoturismelor sau să ofere mici improvizaţii de jonglerii cu fructe sau alte obiecte.
„Cerşetoarea de vedete”
O altă modă „elegantă”, lansată de femeile de etnie rromă, este de a oferi trecătorilor crăcuţe de rozmarin, care, în credinţele spaniolilor, înseamnă noroc, aşa cum e vâscul la noi. Spaniolii sunt foarte mărinimoşi în perioada de Crăciun. De aceea şi această perioadă fertilă în cerşetorie. Nana Maria din Mureş vine în Peninsulă în fiecare an, între noiembrie şi ianuarie. Cerşeşte în cartierele burgheze, unde câştigă mai mult ca în cele muncitoreşti. În „barrio” (cartierul) de Salamanca câştig în 5 ore cât câştig în 5 zile în Vallecas. Ea este cunoscută de către mass-media spaniolă ca fiind „cerşetoarea de vedete”. Pană şi Victoria Backham a fost nevoită să cotizeze şi i-a lăsat, în trei ocazii distincte, 20-50-10 euro contra unei crenguţe de romero.
„Gorillas”
O altă categorie de cerşetori sunt cei numiţi "gorillas" (gorile), care stau de veghe în vadurile comerciale, îţi indică un loc de parcare, iar contra unei monede de un euro îţi păzesc şi maşina. Un refuz îţi poate aduce o zgârietură profundă pe automobil cu un obiect contondent sau o oglindă în minus. Cum românul s-a născut poet şi ţiganul lăutar, străzile sunt invadate de solişti sau grupuri. În faţa marilor centre de comerţ sau bănci, în vagoanele de metrou sau în pieţe publice, românii au invadat piaţa muzicală. În anii '90 încă mai puteai întâlni ţigani spanioli care cântau ca ai noştri acum, dar la trompetă, în timp ce o fată de aceeaşi etnie îi acompania cu o tamburină şi strângea monedele aruncate de la ferestrele spaniolilor care ieşeau să vadă şi o căpriţă (capră) ce se urca pe un piedestal în echilibru perfect. Acum, ai noştri ca brazii, fie rromi sau români, sunt la putere.
20-35 „euri” pe zi sau România, poate India
Nea Cârtiţă e din Bacău. De altfel, din Moldova provin majoritatea interpreţilor. "Eu am venit acum două săptămâni la fi-miu. Mă ţine în salon şi dorm pe jos. Fac şi eu un ban şi consum aşa şi mai puţin gaz acasă la întreţinere. Sunt ca păsările călătoare. Iarna fug la căldură!". Şi râde lăsând o viitură profundă în gura mărginită de colţi de aur. Câştigă 20-35 "euri" pe zi, zice el... Star Band, grupul lui, este compus din opt bacăuani. Au şi un "sidi" la 10 euro bucata. Cântă la gurile de metrou şi „într-o zi pot scoate 200 euro sau, dacă e sărbătoare, pot duplica chiar banii. Mai dau şi la câte o nuntă, un divorţ... ceva”. Neluţu se bucură că a fost la "Ştirile de la proteveu", unde au zis de ei că sunt artişti... La Banco Santander, Nea Gică şi "un nepot" cântă şi ei de ceva timp manele cu tamburina şi solo de acordeon. Gică spune că a fost chiar zidar şi oftează când îl vede pe alt român cu roaba plină trecând pe acolo. "Acum merge mai naşpa, că şi ăştia au problemili lor, dar e mai bine ca acolo” (şi arată cu degetul spre est, probabil undeva spre România... sau poate India?).
5 „babastârci” sau cum să-ţi numeri banii
Pintilie este "sagzofonist de primera" adica el cantă la saxofon numărul unu. E tot de pe lângă Bacău. Ar fi lucrat la „căpşune”, la măsline, dar e "mult praf acum" că "e şomeri mulţi şi aci" şi nu ştie nici să "pârlească" Scoate de vreo cinci "babastârci", că aşa numără el banii - în câte ţuici trage pe zi. Numai că aici ţuica se numeşte „orujo” şi costă cam 10 euro litrul. Florica e de pe la Bălăceanca. Doar că a fugit de acolo de vreo doi-trei ani. Acum cântă în faţă la Holydaygym, o sală de fitness. „Când intră sau ies, oamenii mă miruiesc cu ceva monezi şi le cânt "şampelize" şi "Alo, Dolly", şi uite-aşa mi-am cumpărat o „gasonieră” în Lehliu şi am şi inchiriat-o". Dar cel mai tare ia în metro, că fiecare melodie cântată aduce cam 2-3 euro de „propină” (bacşis), deci minutul e mai rentabil ca la nuntă.