Duminică noaptea, ora 23. Madrid, Spania. La poarta discotecii Palas s-au adunat aproximativ 1500 persoane, în marea lor majoritate români. Dar sunt şi ruşi, şi bulgari, şi spanioli, şi chiar persoane de culoare. Se salută cu strângeri în braţe puternice şi două bătăi pe spate. Totul pare un ritual ancestral. Zgomotele bătăilor scurte pe spate umplu piaţa. Par a fi bătăile de aripi ale unor cocoşi ce se pregătesc să cânte în zori. Sunt temuţii portari de discotecă. Îmbrăcaţi în negru, raşi sau cu părul tuns foarte scurt. Miros de parfumuri fine. Pe sub gecile de fâş cu puf sau blană au costume de marcă după ultima croială. Mass media spaniolă i-a prezentat ca pe reprezentanţi ai unor clanuri periculoase certate cu legea.
„Opera” şi fuga lui Hidalgo
Toţi au în mâini lumânări groase, roşii. Mulţi dintre ei poartă tricouri albe cu chipurile lui Cătălin Ştefan Crăciun şi Alejandro Muñoz Rojas Marcos, care lucrau la o discotecă din Madrid unde au fost ucişi cu focuri de pistol. Comemorează o săptămână de când Carlos Monje Hidalgo, poreclit "El cuchilla"(Cuţitarul) a intrat în discoteca de ambient gay şi a curmat viaţa a doi dintre cei destinaţi să asigure ordinea la intrarea în discoteca „Heaven”.
Ucigaşul a folosit o armă Glock de calibru 9 mm, rănind alte patru persoane în încercarea sa de a scăpa de un grup de urmăritori, portari ai unor discoteci vecine care s-au mobilizat rapid. Ploua mărunt. Cortegiul condus de Elena, văduva lui Cătălin, sprijinită de prieteni, a plecat în linişte din Calle de la Priora până în Piaţa de Santo Domingo. Acolo a apărut un grup de alţi 200 portari pe care poliţia naţională spaniolă îi supraveghea îndeaproape, întrucât se spunea că aparţineau unui alt clan, rival.
Eroi şi mafioţi
După 15 minute de linişte totală, manifestanţii au izbucnit în ropote de aplauze. Apoi au revenit tot în linişte în Calle Priora. Aici, în aplauzele adunării, diverşi prieteni şi apropiaţi ai celor ucişi au luat cuvântul amintind secvenţe din viaţa celor doi. Peste 50 de camere de televiziune au năvălit asupra celor prezenţi. Ivo, bulgar, coleg al lui Cătălin, a declarat: "Dacă un soldat spaniol moare în timpul serviciului, este declarat erou. Dacă un portar străin - emigrant ce lucrează într-o discotecă - moare în timpul serviciului, este declarat mafiot."
Jose Maria - al discotecii unde s-au întâmplat incidentele: "În atentatele din 11 septembrie 2000 de la New York au murit mii de oameni. Printre ei erau sigur şi falsificatori, şi hoţi, şi soţi maltratatori, şi curve... Dar au fost declaraţi toţi eroi... La noi, mortul mai mereu este cel vinovat. Nu uitaţi: Cătălin era un român, un european, un tată de doi copii, o persoană extraordinară... şi dacă alţii cred altceva, să o demonstreze printr-un proces şi un judecător!".
Legenda mincinoasă din capitala nopţii
Dani din Braşov, alt prieten al lui Cătălin: "Eu am făcut armata cu el. Amândoi ne-am reîntâlnit întâmplător în Spania. Am venit aici pentru că ţara noastră ne-a alungat. Da, guvernele postcomuniste şi-au alungat tineretul cu pietre. Am început să lucrăm şi noi ca portari la marile discoteci, pentru că era mai uşor şi mai simplu. La început n-am ştiut limba. O vreme, mulţi am făcut sport şi ne-am dezvoltat armonios pentru a putea să muncim ca bodyguarzi. Am fost primiţi pentru că spaniolii nu doreau să muncească, doar să se distreze. Munca de portar începe pe la ora 17 şi se termină la ora 5ºº. Stai în frig sau căldură mare. Nu ai voie să fumezi pentru a nu compromite imaginea pub-ului. Nu ai voie să atingi clientul şi aşa oricine poate introduce o armă albă sau un pistol. Trebuie să-i zâmbeşti oricărui nebun, oricărui criminal. Madrid este capitala nopţii în lume. Aici lumea se distrează şi trebuie să ai grijă ca distracţia să fie sută la sută eficientă. În seara respectivă am avut noroc, pentru că ar fi trebuit să fiu lângă Cătălin. Poate aş fi fost şi eu mort... Cum poate un mediu de informare să arunce un simplu: a fost o ajustare de conturi între bande? Iată cum s-a născut o legendă mincinoasă, stricând nu doar reputaţia lui Cătălin, dar şi pe cea a portarilor bodyguard”.
Concluzia lui Dani
După un răstimp de meditaţie, Dani a concluzionat: „Ştiţi că sunt şi poliţişti corupţi şi preoţi pedofili, dar asta nu înseamnă că toţi sunt aşa... Vă rog pe voi, cei din România, să vă apăraţi cetăţenii şi să nu ne mai acuzaţi pe noi, cei care am plecat de acasă ca să lucrăm pentru a putea să ne alimentăm pe noi, dar şi pe voi, pentru că sunteţi avantajaţi colaterali ai muncii noastre, ai bătăturilor din palmele noastre."
Armele şi paşii senatorului Viorel Badea „Obama”
Senatorul Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei de Politică Externă a Senatului, a aflat consternat că la Consulatul român din Madrid încă nu au fost întocmite actele pentru repatrierea cadavrului lui Cătălin Ştefan Crăciun. Ca urmare a sunat familia acestuia şi a promis că va acţiona rapid şi va arăta cartonaşul galben celor care nu şi-au făcut datoria. Viorel Badea a avut amabilitatea de a ne răspunde la două întrebări.
Reporter: Domnule senator, românii din Spania vă consideră un Obama al lor. Care sunt armele cu care, într-un timp scurt, aţi reuşit să vă obţineţi această poreclă?
Viorel Badea: Într-adevăr, vreau să abordez într-un alt mod relaţia dintre alegător şi ales, cu atât mai mult cu cât am fost investit direct, în baza scrutinului uninominal, de către membrii comunităţilor româneşti. Prin urmare, datoria mea este să reacţionez rapid la orice situaţie care ar afecta integritatea oricărui membru al comunităţii româneşti de pretutindeni. Instrumentele pe care le am la dispoziţie sunt procedurile parlamentare şi relaţionarea cu autorităţile române şi cu autorităţile statelor în care trăiesc cetăţenii români.
R: Referitor la situaţia cadavrului românului împuşcat în Madrid, aflat încă într-un frigider al Institutului Anatomic Medico-Legal din capitala Spaniei: care vor fi următorii paşi pe care îi veţi face în vederea unei soluţionări rapide...
V.B.: Din păcate, în acest moment nu am foarte multe informaţii oficiale despre acest caz. În cel mai scurt timp voi avea o discuţie cu reprezentanţii corpului diplomatic de la Madrid şi, ca urmare a acestei discuţii, voi decide care sunt paşii ce urmează a fi făcuţi. În orice caz, indiferent de răspunsul pe care îl voi primi, consider că este absolut necesar să se acţioneze cu celeritate pentru aducerea trupului neînsufleţit al tânărului român acasă, acolo unde este aşteptat de rude şi prieteni. În acelaşi timp doresc să transmiteţi familiei sale totala mea disponibilitate pentru soluţionarea rapidă a acestui caz.
P.S. Ovidiu, vărul lui Cătălin, poate fi apelat la numărul 00 34 659 18 08 38. Poate da şi el o declaraţie. Dacă doriţi să publicaţi vreo fotografie a celor care apar în acest text, mă puteţi contacta...